Mulțumim, domnule Andruh !

Vă mulțumim pentru lupta pe care o duceți, pentru efortul și riscurile pe care vi le-ați asumat ca să apărați onoarea comunității academice românești !

Sfinții Apostoli Petru și Pavel - Evanghelia Zilei, Evanghelia Sfântului

În vremea aceea mergea Iisus sâmbăta printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis către Dânsul: iată ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cade să facă sâmbăta. Iar El le-a răspuns: au n-aţi citit ce-a făcut David, când a flămânzit el şi cei care erau cu dânsul? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor care erau cu dânsul, ci numai preoţilor? Sau n-aţi citit în lege, că preoţii, sâmbăta, în templu calcă sâmbăta şi sunt fără de vină? Eu însă vă spun vouă că aici se află Acela care e mai mare decât templul; dacă aţi fi ştiut voi ce înseamnă: milă voiesc, iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi; că Domn este Fiul Omului şi al sâmbetei. (Ev. Matei 12, 1-8)

În vremea aceea, venind în părţile Cezareii lui Filip, a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicând: cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns Lui: unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Atunci Iisus le-a zis: dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Şi răspunzând Simon Petru, a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Iar Iisus răspunzând, i-a zis: fericit eşti tu Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, cel din ceruri. Şi Eu îţi spun ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi-ţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ, va fi legat şi în ceruri; şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri. (Ev. Matei 16, 13-19)

______

sursa: http://www.doxologia.ro/sarbatoare/sfintii-apostoli-petru-pavel

Flavius Baias - un om demn

Iată că Universitatea din București arată public faptul că are oameni cu coloană vertebrală, așezați existențial dincolo de înregimentările politice.

Pus în situația de a transmite concluziile unui Consiliu Profesoral care susține plagiatul și dezonoarea, care se ascunde după scuze formale, Flavius Baias o face, pentru că aceasta era datoria lui ca Decan desemnat, dar apoi își dă demisia, pentru că nu vrea să mai fie folosit de către impostori și cei asociați lor.

Momente de cotitură în viața Universității.

Credința, nădejdea și dragostea

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sursa: Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel.

Avva Sisoe despre cădere

Un frate a întrebat pe Avva Sisoe, zicând: Ce voi face, avvo, că am căzut? Îi zice lui bătrânul: Scoală-te iarăși. Zice fratele: M-am sculat, și iarăși am căzut. Și zice bătrânul: Scoală-te iarăși și iarăși. Deci a zis fratele: Până când? Zice bătrânul: Până ce vei fi apucat sau în bine, sau în cădere. Căci cu ce se află omul, cu aceea se și duce.

_____

Sursa: Pateric Egyptean / diortosit, completat și adnotat de monajul Filotheu Bălan. - Ed. a 5-a rev. - București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2011, p250

Vești bune de la Rectoratul Universității din București

Începerea demersurilor pentru discutarea acuzațiilor de plagiat cu privire la teza domnului Victor Ponta și achiziționarea unui software anti-plagiat sunt două vești excelente pentru care conducerea UB merită felicitări.

Poate că un viitor prim-ministru care nu a plagiat va respecta mai mult și clasificarea universităților în funcție de performanță...

Mulțumim, domnule Rector !

http://media.unibuc.ro/comunicate-presa/pozitia-universitatii-din-bucuresti-fata-de-acuzatiile-de-plagiat-aduse-domnului-victor-ponta

Dragoș Alexandru Iordache

Sfântul Mucenic Iulian din Tars

Sfântul Mucenic Iulian era din cetatea Anazarvia, care este a doua eparhie a Siciliei. El s-a născut dintr-un tată de neam bun senatoresc, cu credinţa elin, şi dintr-o mamă creştină, care, după moartea bărbatului său, s-a mutat în Tarsul Ciliciei. Acolo, botezându-şi pruncul în sfânta credinţă, îl creştea în învăţătura cărţii şi în dreapta credinţă. Iar când copilul era de 18 ani, s-a pornit prigoană mare împotriva creştinilor din porunca lui Diocleţian. Şi fiind prins fericitul Iulian, a fost dus la ighemonul Marchian spre întrebare. Acesta, schingiuindu-l mult, uneori îl amăgea cu îmbunări, iar alteori prin îngroziri şi munci îl silea spre idoleştile jertfe; însă el nu s-a lepădat de Hristos. Deci a fost purtat un an întreg prin felurite cetăţi ale Ciliciei şi pretutindeni a fost muncit în felurite chipuri; însă el era ca un diamant tare în mărturisirea lui Iisus Hristos.

Iar când a fost adus în cetatea de lângă mare, care se numea Egheia, slujitorii cei diavoleşti, deschizând gura sfântului cu sila, i-au băgat vin şi carne jertfită idolilor, vrând ca, cu acele jertfe idoleşti, să spurce pe curatul şi sfântul rob al lui Hristos. Apoi, fiind aruncat în temniţă, a venit la dânsul fericita lui maică, care de departe îi urma lui pretutindeni, rugându-se lui Dumnezeu să întărească pe fiul ei întru ne voinţa cea mucenicească.

Deci au prins-o pe ea păgânii şi au pus-o de faţă la judecată, iar ea a rugat pe ighemon să o lase la fiul ei trei zile, ca să-l sfătuiască a se închina zeilor lor. Şi i-a poruncit ighemonul să meargă la fiul său fără de opreală. Iar ea, şezând lângă el ziua şi noaptea, îl ruga cu multe lacrimi şi cuvinte de iubire, ca o mamă bună şi-l îndemna pe dânsul să rabde pentru Hristos până la sfârşit muncile cele de puţină vreme, pentru ca prin acestea să se învrednicească de la Domnul de veşnicile bunătăţi şi să fie numărat în ceata sfinţilor mucenici.

Iar după ce au trecut cele trei zile, sfântul împreună cu maica sa au fost scoşi la judecata ighemonului. Iar ighemonul, nădăjduind că maica lui l-a înduplecat spre a jertfi idolilor pe fiul ei, a început a o ferici pe dânsa cu laude. Dar ea, deschizându-şi cinstita şi de Dumnezeu insuflata sa gură, a mărturisit cu mare glas numele lui Iisus Hristos, iar idoleasca păgânătate a ruşinat-o cu multe mustrări şi ocări. Asemenea făcea şi Sfântul Iulian, mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos, Unul şi adevăratul Dumnezeu şi ocărând mulţimea zeilor păgâneşti. Atunci ighemonul, mâniindu-se, i-a muncit pe amândoi fără milă. Pe maica mucenicului, după ce a bătut-o mult, a poruncit să i se taie călcâiele picioarelor cu care a urmat fiului ei venind după dânsul din Tars, apoi să o izgonească. Iar pe Sfântul Mucenic Iulian a poruncit să-l bage într-un sac cu nisip în care erau jivini şi târâtoare veninoase şi apoi să-l arunce în mare. Astfel, Sfântul Mucenic Iulian a luat cununa muceniciei şi s-a sfârşit muceniceşte şi sfânta lui maică, luând cununile biruinţei de la Hristos Dumnezeul nostru.

Iar trupul Sfântului Iulian fiind scos de valuri la uscat, o oare­care dreptcredincioasă femeie văduvă luându-l, l-a dus în Alexandria şi l-a îngropat cu cinste. După un timp, sfintele lui moaşte au fost aduse în Antiohia. Iar pomenirea Sfântului Mucenic Iulian, a fericit-o şi a cinstit-o cu cuvânt de laudă Sfântul Ioan Gură de Aur, pe când trăia în Antiohia, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

_______

Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mucenic-iulian-din-tars

Feluri de realism: despre alegerile locale

La vremuri de relativă bunăstare oamenii își permit să spere că vor fi morali. Chiar și cei care și-au rezolvat situația personală prin diverse forme de hoție și impostură și-ar dori să fie mai buni, mai curați de la un moment încolo. Și atunci votează în acest sens, cu gândul sincer că vor fi capabili să o ia de la capăt. Și cu satisfacția că au avut și ei o contribuție la schimbarea în bine.

La vremuri grele, când nu ai caracter aplici principiul scapă cine poate. Nu ne mai deranjează că suntem conduși de hoți și impostori. Scădem ștacheta. Cu autorități publice corupte programatic ne vom putea face și noi micul nostru șmen, mica afacere cu statul, mica evaziune, micul plagiat și cariera falsă, sau, după caz, mica pomană egalitaristă de la stat. Banul să iasă.

Nu e nimic de mirare că atunci când veniturile scad sub o valoare critică circa jumătate din români aruncă morala la coș cu speranța că or să facă rost de bani, furând activ sau fiind asistați. Mai surprinzător este că o cincime nu face asta, la nivel de țară. Iar dacă nouă bucureșteni din o sută au valorile lui Nicușor Dan, asta e chiar o veste bună. Există un nucleu dur al moralității, demnității și profesionalismului.

Chiar dacă situația pare similară cu cea din era Iliescu-Năstase, ea nu este: impostorii știu că sunt impostori, nu se mai mint că sunt morali, au devenit cinici; neputincioșii își recunosc neputința și nu mai au orgolii, nici scrupule să îi exploateze pe cei care pot; iar moralii nu mai au iluzii cu privire la mutația valorică a celorlalți, au învățat să se apere.

Românii au ajuns la trei forme de realism: realismul cinicilor lipsiți de orice scrupule, realismul disperaților care ar vrea să fie mai mult, dar nu pot, și realismul celor cu valori bune pe picioarele lor.

Ieri primele două grupuri s-au aliat pentru a-l folosi pe cel de-al treilea. Acesta din urmă este minoritar în urma emigrației masive încurajate încă din anii 90 chiar de cei care au câștigat acum alegerile. O strategie benefică pentru ei și distructivă pentru România.

Grupurile extreme nu se mai pot amesteca. Ele se disprețuiesc reciproc. Există o transparență a opțiunilor și atitudinilor. E vorba de moduri de trăi diferite. Adversitatea grupală nu poate fi depășită decât printr-o abordare creștinească, în numele grupului intermediar. Unii se vor lăsa furați o vreme, dacă așa a dat Dumnezeu, ca  să  le iasă și celor care vor să fie asistați ceva, chiar dacă era mai eficient să îi ajute direct, fără a fi vămuiți de cinici.

Bine că există neputincioși !

Laudă lui Dumnezeu

Laudă Ție Hristoase, laudă grădinii Tale

În care noi stăpânim pentru că așa vrei Tu

Fără de nici un merit, doar prin dragostea Ta

Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui

Și voi cânta numele Domnului celui prea înalt.

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale,

Luna și stelele pe care le-ai întemeiat îmi zic:

Ce este omul că-ți amintești de el?

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat

Este numele tău în tot pământul !

Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea,

Spune-voi toate minunile Tale.

Ne-ai ridicat, Doamne, din păcate și ne-ai spus:

Fiți liberi de acum, zburați, slujiți-mă bine,

Iubiți pe Dumnezeul vostru și unul pe altul din tot sufletul.

_________

Surse: Psalmi