Comunismul creează dependenţă, asemenea fumatului, jocurilor pe calculator,
drogurilor. Nu este suficientă despărţirea instituţională de acest sistem
politic pentru a scăpa de comunism. Cei dependenţi îl vor practica în privat.
Există o mentalitate comunistă dominantă numeric în societatea românească care
nu vă dispărea câtă vreme nu se tratează dependenţa de comunism. O condiţie
pentru tratament este recunoaşterea simptomelor. În acest text caracterizez pe
scurt simptomele la mase, la elite şi schiţez o posibilă terapie.
Simptomul mentalităţii
comuniste la mase
Simptomul mentalităţii
comuniste la mase este dorinţa de a te supune dorind puterea. Comunismul e o manifestare monstruoasă a egoismului
si individualismului omenesc, aproprierea aproapelui pentru a te sluji,
deposedarea lui de el însuși ca să îți fie slugă ție. Renunțarea la sine, la
plăceri si dedicarea aproapelui si lui Dumnezeu sunt idealuri morale in creștinism.
În comunism dumnezeu sunt ţoapa şi mitocanul, prostul, incapabilul, adeptul
răului, şmecherul viclean, iar renunțarea e doar pentru mase, toate masele însă
vizând să ajungă stăpânde sclavi. Azi masele rămase cu mentalitate comunistă nu
mai au stăpân, dar vor aceleaşi lucruri. Caută om căruia să i se vândă. Pe cine
găsesc ele ?
Simptomul mentalităţii
comuniste la elite
Găsesc elite cu mentalităţi comuniste. Simptomul mentalităţii comuniste la
elite este incapacitatea de a servi în mod sincer cetăţenii din cinism. Elitele
cu mentalitate comunistă dispreţuiesc oamenii. Nu îşi asumă o morală personală
care să le constrângă faptele şi interpretarea asupra a ce fac oamenii.
Nu există o diferenţă principială între elitele cunoaşterii şi elitele
politice în chestiunea mentalităţii comuniste. Diferenţa este doar de scară a
impactului social. Am să spun câteva lucruri mai întâi despre elitele
cunoaşterii în filosofie şi ştinţă.
În filosofie mentalitatea comunistă are ca simptom practicarea ei exclusiv
instrumentală. Nimeni nu credea în materialismul-dialecti, dar îl folosea
pentru bunăstare materială, status, putere. Practicarea filosofiei fără a avea
un ideal în viață este asemenea unui balet într-un staul abandonat. Pe de altă
parte, filosofia nu ne ajută la nimic în construcția unei case adecvate pentru
acest spectacol. E nevoie de
proiect, resurse si efort de un alt fel. Nimeni nu are obligația să le
mobilizeze pentru filosof.
În cazul stiintelor nu mai observăm această inadecvare, ne-am obisnuit să
credem că ne putem înălța prin simpla deţinere a cunoaşterii ştiinţifice. Pasul
următor a fost să adecvam spectacolul la stabilimentul existențial in care ne
aflăm personal, anomic, imoral, si să dăm numele de ştiinţă îngrijirii
animalelor. Cei care suntem profesori şi studenţi practicăm dezinvolt trişarea, lipsa de respect față de
merit, contraselecţia.
Există ceva
nedrept in analogia de mai sus: a creşte animal este ceva cu totul onorabil.
La elitele politice simptomul este instrumentalizarea cinică a oricăror
instituţii create pentru a face bine. O program UNESCO va fi folosit doar
pentru afacerile personale. O Constituţie va interesa doar ca să faci bani şi
să îi supui pe alţii. Un Parlament va fi exclusiv un mijloc pentru a-ţi umfla
conturile şi salva pielea după infracţiuni. Elitele cu mentalitate comunistă
cred cu tărie că au dreptul să domine pe ceilalţi deoarece au o chemare specială
pentru asta, iar ceilalţi sunt incapabili să se conducă singuri. Oamenii sunt
nişte vite pentru ei, iar ei sunt păstorii.
Terapie
Orice dependenţă are drept cauze psihologice stima scăzută de sine şi
neputinţa de a suporta realitatea percepută ca neplăcută dureroasă. Fiecare
dintre cei cu mentalitate comunistă are o suferinţă ascunsă nerezolvată, o
umilinţă, un complex, o lipsă de dragoste, o abandonare. Livrarea către sclavie
şi cinism se face în împrejurări când peste stima de sine scăzută apare o criză
existenţială. Criza este bandajată cu asumarea unui ideal care oferă plăcerea
de a crede că poţi salva umanitatea fără a te salva pe tine. Omul cu
mentalitate comunistă se minte pe sine şi are ca obiectiv distrugerea celor
care nu sunt ca el. Proiectează asupra lor tot ce îl caracterizează personal:
egoismul, individualismul, cinismul.
Terapia profundă ţine de creşterea stimei de sine prin acţiuni folositoare
în mod real lui şi celorlalţi oameni. Iniţierea acestui proces nu poate avea
loc fără recunoaşterea stării de fapt în care se află. Pentru aceasta are
nevoie de o oglindă care să îi fie pusă în faţă.
Încheiere
Trăim printre victime dependente de experimentul politic la care a fost
supusă România. Trăim printre oameni bolnavi de lepră care nu se izolează, ci
vor să atingă pe toţi ca să fie toţi asemenea lor.
În această situaţie morală tot ce se poate face este spunerea adevărului şi
ajutarea celor bolnavi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu