Despre Universitatea din Bucureşti

Împrejurarea că oameni fără calificare în managementul educaţiei deţin puterea, unii şi fără educaţie în sens propriu, a condus la situaţia pe care o cunoaştem cu toţii: călcarea în picioare a intereselor unor comunităţi academice prestigioase. Care este rostul protestului acestor instituţii ? Colosul cu picioare de lut al imposturii instituţionalizate poate părea de neclintit pentru mulţi: pentru orbi, pentru lipsiţi de cunoaştere, pentru laşi.

Ce facem este solidaritate in jurul valorilor care definesc orice comunitate academică. A reacţiona la agresarea acestor valori este o datorie morală fără nici o legătură cu asumarea vreunor riscuri de dragul de a fi aplaudat sau care să însemne că lupţi cu cineva. Despre ce fel de datorie morală vorbim ?

Valorile academice nu sunt persoane, ele sunt idealuri, reprezentări consacrate în mintea oaemenilor, moştenirea pe care o avem de la oamenii inteligenţi şi creativi care ne-au precedat. Pentru a le înţelege nu este potrivită o reprezentare utilitaristă asupra lor, aceste valori nu aduc vreun profit dacă le urmăm. Nu le judecăm prin consecinţe imediate, dacă duc la un plus în portofel le susţinem, iar dacă nu sunt bănoase nu le susţinem. Cine gândeşte şi simte şi face în acest fel nu are nimic de a face cu universităţile, indiferent de funcţia pe care o ocupă. La fel de puţin potrivită în cazul acestor valori este să le interpretăm deontologist, ca fiind valabile în sine, independent de omul care şi le asumă, asemenea valorilor religioase. Gândirea de acest fel inhibă spiritul critic, rădăcinile prin care cunoaşterea ştiinţifică se hrăneşte din cultura existentă şi din talentele celor mai merituoşi dintre noi, înfloreşte şi oferă noi şi noi opere.

Valorile academice ţin de un mod de viaţă dedicat formării oamenilor şi creării cunoaşterii. Ele pot fi înţelese printr-o etică a virtuţii. A fi universitar înseamnă a fi o persoană virtuoasă într-un anumit mod, a-ţi trăi viaţa în mod liber asumând anumite idealuri. Sensul profund al acestor valori poate fi desluşit numai de cine îşi asumă modul de viaţă universitar, însă rezultatele unor astfel de vieţi comunitare pot fi văzute de oricine: cea mai mare parte din cultura omenirii, nobleţea spiritului purtată din generaţie în generaţie de oamenii educaţi, de elitele cunoaşterii umane.

Universitatea din Bucureşti nu este Don Quijote, mobilizată de ficţiuni, şi făcând istorie literară prin suferinţa şi ridicolul asumate. Idealurile ei sunt pragmatice, realiste. Este un David care va elimina comportamentele abuzive al pigmeilor Goliaţi din sistemul educaţional românesc. Idealurile ei sunt neutopice, omeneşti, chiar dacă nu posibil a fi puse în practică de orice om.

Universitatea din Bucureşti este a unor oameni de omenie, care nu calcă în picioare, nu acceptă batjocura, minciuna, impostura şi tolerează răbdător şi încearcă să îndrepte atitudinile şi comportamentele.

A fi om de omenie înseamnă să aduci bucurie în jurul tău. Toți oamenii suntem responsabili pentru ca semenii nostri să fie oameni de omenie. Bucuria ne urcă si unește, căutarea plăcerii ne coboară si dezbină. Drumurile fiecăruia ne duc în intersecții unde putem oferi mângâiere celor în dificultate sau putem călca pe cadavre încă având viață, pe oameni. Viața care merită trăită nu este de acest fel. E preferabil să suporți nedreptatea decât să o faci. A face răul desființează omul până la a nu se mai suporta pe el însuși. A primi răul cu pace răstoarnă mersul lumii si umple de bucurie pe cine o face si apoi pe alții. Ceea ce vine de la sine din afara lumii trebuie primit si căutat, iar ceea ce vine de la sine din lume trebuie primit fără să fie căutat. Pe un astfel de fond se formează cultura şi se reproduc elitele unei ţări.

Toţi oamenii sunt responsabili ca semenii lor să fie oameni de omenie, dar unii au mai multă putere decât alţii să ducă această responsabilitate. Universitatea din Bucureşti îşi asumă un rol civilizator pentru România prin puterea mai mare a membrilor ei de a face bine: puterea cunoaşterii, puterea de a fi modele pentru cei tineri şi pentru oricine găseşte resursele de voinţă de a-şi schimba modul de viaţă ieşind din compromisuri degradante pentru el şi pentru ţară.

Pentru toate acestea sunt mândru că lucrez în această instituţie.