Felicitări, Monica Macovei !

Monica Macovei a câștigat un premiul prestigios ca parlementar european luptător pentru justiție și statul de drept:

http://www.monica-macovei.ro/blog/2012/09/25/am-castigat-premiul-la-categoria-justitie-si-libertati-civile/

"Spune-mi cine te detestă ca să îți spun cine ești":

http://www.contributors.ro/global-europa/felicitari-monica-macovei-%e2%80%9cacolo-unde-nu-este-lege-nu-este-nimic%e2%80%9d/

Ce șansă avem românii cu acest om puternic, cu bun simț și caracter.

Dumnezeu să ne-o țină sănătoasă.



Robia față de obișnuințele rele

Descrierea fenomenului (compilație după scrieri ale Sf. Arsenie Boca):

 

"Cugetul sau conștiința e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om și același ochi cu care vede omul pe Dumnezeu.

 

Din copilărie aduce omul înclinarea pentru Dumnezeu, indiferentismul sau necredința. De multe ori haosul îl anunță prima celulă a mediului: familia necreștină. Dumnezeu pe toți îi trimite înzestrați și în stare să fie drepți. Dar trecând ei prin poarta nașterii pământești, iau în spate poveri părintești, care-i spetesc și-i încovoaie spre pământ. Pe urmă, slăbiți de osteneala vieții și de mediul înconjurător, greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu.

 

Păcatul aceasta este: înfrângerea morală a sufletului de către un gând rău. Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători. A nu avea gânduri e tot așa de cu neputință ca și a crede că poți opri vântul. Gândurile, oricât de "nebune" ar fi, încă nu sunt înfrângeri și păcat, oricât se "impun" muncind mintea. Păcatul începe de la învoirea spre faptă și fapta propri-uzisă. De aceea toate gândurile trebuiesc spuse înainte de a se întări și de a birui mintea, căci de îndată ce sunt spuse le piere puterea de a obseda, asupri, stăpâni mintea.

 

Toți cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un șarpe.

 

Dumnezeu iartă neștiința, dar viclenia ba. Iar omul cu socoteală vicleană e acela care-și dă cu voia tinerețea dracilor, rămânând ca lui Dumnezeu să îi dea o bătrânețe distrusă.

 

Omul, slăbindu-i puterile, își dă seama că robește vrășmașului, căci de unde odată pruncii vavilonești erau micuți și-i lua în glumă, acum s-au făcut bărbați și-i simte cum îi fură puterile, iar lui, din multa păcătuire, i s-a stins puterea voinței de-a se împotrivi. Când avea puterile întregi n-asculta povața, iar acum, când nu le mai are, le-ar întoarce lui Dumnezeu, dar nu le mai are de unde. Toată vigoarea tinereții o dă cui nu trebuie, iar bătrânețea hârbuită umblă să o dea lui Dumnezeu.

 

N-ajungi la o bătrânețe liniștită, dacă nu te lupți din tinerețe.

 

E cu putință, pentru fericite excepții, despovărarea de sub o moștenire mizerabilă? Da, e cu putință, cu prețul și cu osteneala unei vieți curate."

 

Rugăciune către Maica Domnului:

 

Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești singură Preacurată și cu sufletul și cu trupul, ceea ce singură ești mai presus de toată curăția și întreaga înțelepciune și feciorie. Ceea ce singură toată te-ai făcut lăcaș a tot darului Preasfântului Duh și pe însăși puterile cele fără de materie, fără de asemănare le covârșești cu curățenia și cu sfințenia sufletului și a trupului. Caută spre mine pângăritul, necuratul și întinatul și cu sufletul și cu trupul, cu întinăciunea împătimirii vieții mele celei dezmierdate. Curățește-mi mintea mea cea pătimașă, spală-mi și îndreptează-mi gândurile mele cele rătăcite și orbite. Îndreptează-mi și povățuiește-mi simțirile mele. Slobozește-mă de obiceiul cel prea rău și urât, care de-a pururea, ziua și noaptea, mă tiranizează pe mine, al necuratelor mai înainte prinderi în minte și al patimilor. Oprește-mă de la tot păcatul cel cu lucrare, și îmi dăruiește trezire și socoteală deslușitoare, întunecatei și ticăloasei mele minți, spre îndreptarea greșelilor și a căderilor mele. Ca de întunericul păcatului și izbăvindu-mă, să mă învrednicesc a te slăvi, și a te lăuda cu îndrăzneală, pe tine cea singură adevărată, Maică a adevăratei Lumini, a lui Hristos Dumnezeul nostru. Că tu singură împreună cu Dânsul și printr-Însul, ești binecuvântată, și prea proslăvită de toată zidirea, cea văzută și cea nevăzută, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 



Protest împotriva plagiatorului Ponta în Science

În condițiile în care plagiatorul Ponta se pregătește să patroneze o conferință a diasporei cercetării românești:

http://news.sciencemag.org/scienceinsider/2012/09/in-plagiarism-protest-expat-rese.html

Science este echivalentul american al revistei europene Nature.

Să nu subestimăm puterea răului

Sfântul Arsenie spune că "diavolul este este ca un stup de albine: dacă treci pe lângă el nu se întâmplă nimic, dar dacă bagi bățul în stup, atunci vin albinele asupra ta."

Nu noi suntem chemați să învingem răul. Acesta a fost deja învins, "cu moartea pe moarte călcând".

Treaba noastră e în aceste condiții mult mai simplă, omenească: să nu primim și să nu facem relele.

Asta se face cu ușurință urcând pe corabia lui Noe de azi, Biserica.

Cine crede că rămânând în valuri va putea lupta de unul singur cu răul, să țină seamă că nu poate vedea nimic dincolo de creasta celui mai apropiat val. Iar când va fi pe valul cel mare și privirea i se va duce cu bucurie și mândrie spre orizont cuprinzând în suflet lumea întreagă așa cum o cunoaște el, trebuie să știe că urmează tumultul spumei și groapa cea adâncă a apelor.





Sfântul Arsenie Boca despre revoluția comunistă în America

"În cele din urmă, Arsenia Boca a intuit că "Timotei" era informator. În nota din 27 noiembrie 1963 "Timotei" relatează o discuție "ciudată" cu părintele, în care acesta din urmă se exprima pentru "continuarea revoluției din octombrie în America". Simțind ironia, ofițerul de Securitate nota: "Cred că Boca l-a mirosit pe agent și acum îl «servește» în funcție de întrebările ce i se pun".

 

_______

Sursa:

Enache G., Petcu N. A., 2009, Părintele Arsenie Boca în atenția poliției politice din România, Ed. Partener, Galați

 

 

 

Chilia Sfântului Arsenie Boca



Două scrisori ale părintelui Ilie Cleopa către părintele Arsenie Boca interceptate de Securitate

„1950 iulie 6

Prea Cuvioase Părinte Arsenie,

 Cu cea întru Iisus Hristos frățească dragoste și cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, vă scriu aceste puține rânduri, care aș dori să vă gaseasca în momentul cel mai fericit al mântuirii și al cugetării spre cele Cerești.

 Părintele meu,

 De multa vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteți un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele însetate de apa vieții.

Mult am dorit si eu însetatul a mă adăpa din acest izvor al cuvintelor pline de înțelepciune ale P.C. Voastre, dar pentru lenea mea, am ramas încurcat cu grija vieții în spinii păcatelor mele care m-au tot încurcat si mă încurcă de a mă duce dupa hrana cea cuviincioasă și sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindcă, pentru păcatele si lenevirea mea nu am putut în timpul trecut a vă vedea și a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuință ca un frate mai mic și prost și care pentru lenevirea mea îmi pierd vremea cea mai scumpa decât toate cele de sub soare, în raspândire și moleșeala, m-am gândit să vă scriu aceste rânduri prin care mai întâi, cer iertare de întârziere, căci știu că trebuie să va scriu mai devreme, dar gândul că poate mă voi învrednici să vă văd m-a facut să tac cu scrisoarea, dar acum văzând iarași că altele mă împiedica a vă vedea, macar prin scris am dorit a vorbi.

Părintele meu,

Mai întâi țin să va mulțumesc din tot sufletul că totdeauna ați fost binevoitor și cu părintească dragoste față de smerita noastra obște și ne-ați trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-ați născut prin cuvânt, hrănindu-i pâna la o vreme, pâna ce ați socotit că pot sa se hrănească singuri și apoi i-ați îndreptat să vină aici la noi în maidanul nevoințelor vieții de obște, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu si Părintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ați născut în predicile de la Sâmbata când erați acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste și evlavie pomenesc numele P.C. Voastre la Sfintele rugăciuni și chiar în timpul vorbirei, nu fără evlavie amintesc de numele P.C. Voastre.

 Sunt oameni sinceri și merg cu Dumnezeesc dor în calea poruncilor Lui, desfatându-se întru ele ca întru toata bogăția, eu însa, sunt sărac și neiscusit și nu am cu ce să-i folosesc întru cele spre zidire caci nu am iscusința cea din lucrarea care să-i folosească tacând, dar dragostea lor și râvna trece peste toate și nu iau în seamă neputințele mele, pentru că pamântul rodește uneori și fără de lucrare. Mare bucurie ați face atât mie păcătosului, cât si părinților si fraților coviețuitori, ca să ne cercetați cu prezența P.C. Voastre, pentru că, cu toții vă păstrăm evlavie și dorim a ne învrednici de mântuitoarele învățături ale P.C. Voastre și vă rugam cu toții în numele Domnului nostru Iisus Hristos și al Prea Curatei Sale Maici, daca aveți putința să ne cercetați că mare mângâiere ați aduce cu aceasta sufletelor noastre.

 Mila Domnului nostru Iisus Hristos și a Prea Curatei Sale Maici să vă ajute să veniți pe la noi și să ne folosiți pe noi cei săraci și neiscusiți.

 Până atunci am dori să ne bucurați măcar cu o epistolă spre a noastră zidire și lămurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea și de este voia Lui, așa pentru noi ar fi neuitată. Mila Domnului să vă plătească dragostea si sârguința care ați depus și la scrierea Filocaliei, împreuna cu Părintele Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, că ați dat la lumină acest tezaur mistic și ascetic al Sf. Părinți, de unde se adapă cei doritori de a merge spre urcușul desavârșirii, cred că bunatatea și mila Domnului nu vă va lăsa nerăsplătiți, pentru această osteneală, pentru care v-ați sârguit a pune nutreț ales duhovnicesc în ieslea oilor Lui Hristos.

 La încheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoșii, iar dacă pentru aceasta nu suntem vrednici, macar a ne mângâia prin scrisoare.

Al P.C. Voastre mai mic si neiscusit frate în Hristos Domnul, care mă plec sărutându-va mâinile.

Stareț, Arhimandrit - Cleopa și soborul”

„1950 octombrie 29

 PREA CUVIOASE PĂRINTE ARSENIE,

Bine este cuvântat Dumnezeul milelor și al îndurărilor care pe noi păcătoși și smeriți, întru această nemernicie și vale a plângerii, cu economia Harului Său, ne face părtași patemilor și mângâerilor, dupa măsura dragostei și a credinței cu care nădăjduim întru judecățile dreptății lui.

PĂRINTELE MEU,

Mai întâi, cu smerite metanii, va rog să mă iertați pe mine păcătosul că din cauza lenevirii mele și a nepăsării am lăsat să treacă un timp îndelungat de când nu am scris, arătând prin aceasta și oarecare lipsă de dragoste, căci orice motiv a fost nu putea trece peste fericita dragoste, căci aceasta nu știe osteneală pentru bunătăți și nu caută ale sale întru toate. Știu că de voi vrea pot pune orice pricină, dar știu că pricina este o voire a păcatului și înainte mergatoare a lui este. Cred că de aceea și fericitul David cânta în Psalmii lui că sa nu pricinuim pricinuiri întru păcate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvântate a fost că dupa ce am scris o scrisoare către P.C. Voastră și ne mai primind răspuns am crezut că prin neiscusința celor înșirate acolo, pe hârtie, v-am făcut cine știe ce sminteală, căci niciodată nu am avut buna chibzuință în cuvânt și scris. Cauza este reaua mea așezare sufletească și întunecarea puterii de discernamânt a părții cei socotitoare a sufletului meu cel robit și încurcat de patimile cele din voință și din simțire. Dar, P.C. Voastră, care din mila Prea Înduratului Dumnezeu, aveți oglinda înțelegerii, cu duhovnicească lucrare curațită, puteți să nu vă smintiți de mine întunecatul și păcătosul dacă veți privi la mine și cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvântul și cu lucrarea, în rânduiala pruncilor, dar nu ajungându-i pe aceștia cu nerăutatea, căci știu că aceasta ni se cere de la Mântuitorul nostru ca să fim prunci cu nerăutatea, iar nu cu înțelegerea.

Altă pricină, ca și cea de mai sus, a fost că nădăjduim, ca între timp sa ne întâlnim pentru că numai atunci v-ași fi putut cere multe lămuriri de care am nevoie atât pentru neiscusința mea, cât și pentru cum aș putea să mai ramân a fi poreclit Stareț și a mă mai bizui a conduce sufletește și pe alții, cela ce am nevoie de a fi încă multă vreme sub conducător iscusit, căci știu că necuvios lucru este a paște leul de oi și cel nelămurit prin lucrare sufletele cele ce sârguesc spre Cer.

Și acum, ceea ce m-a făcut a tresări puțin din nepurtare de grijă spre cele de folosul sufletului meu și a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste și iscusință a Prea Cuvioșiei Voastre, îndrăznind iarăși a vă scrie, a fost sosirea în smerita noastra obște a unui frate, pe care P.C. Voastră, aratându-va dragostea, l-ați trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, în luna octombrie, din motive, dupa cât se vede, binecuvântate. Acest frate pe lânga bucuria ca a sosit la noi, ne-a adus si Iconița cu Bunul si Marele Pastor si Mântuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnatura P. C. Voastre si a iubitului frate în Hristos și ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul parinte Dometie (Cucuzel). Lângă iconiță și o scrisoare a P.C. Voastre, care vazând și auzind că este scrisa chiar de P. C. Voastră m-am bucurat foarte mult, căci pâna atunci nu am avut fericirea sa vă citesc vreo scrisoare, iar citind-o am vazut acolo smerită înțelepciune și duhovnicească dragoste, strâns legate și formând lanțul de aur al dreptei socoteli – care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea că era scris că doriți o zi – de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos – ca să ne mai vedem față către față, la care și eu am zis: să fie mila Lui și rugaciunile Prea Curatei Sale Maici și să aducă la îndeplinire, când va fi voia Lui, spre a noastra mângâiere.

Iconița si scrisoarea le pastrez cu multă evlavie și de câte ori îmi aduc aminte de P. C. Voastră le citesc și mă mângâi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos și cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici sa ne ajute sa ne întâlnim si în acest veac trecător, spre mângâiere și lamurire în cel viitor spre vesnică fericire.

Daca dorința v-ar face să mai știți cele de pe la noi vă spunem că până în prezent, cu mila Domnului și cu rugaciunile P. C. Voastre stăm cum stăm în cele spre zidire si în cele din afară de al Martei, spre vremelnică folosire.

Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite lui. Eu m-am întors din concediul medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastra de la Cotnari si o parte la Sihăstria, între vechii frati si ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos.

Ucenicii Prea Cuvioșiei Voastre, din această obște, monahul Serapion, fratele Vasile Târulescu, fratele Nicule Naghi și ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea și Iconița – acum de curând, toți se află bine cu rugaciunile P. C. Voastre. Atât ei și eu, cât și tot soborul vă dorim a vă vedea, când va rândui Dumnezeu, în mijlocul nostru, spre a ne folosi și a ne bucura și a ne mângâia de vederea cea împreună. De va fi mila Domnului, de care nu suntem vrednici.

Înca vă rugam, cu frățească dragoste și smerite închinăciuni, dacă vă mai vine vreun suflet care dorește viață monahiceasca de obște cu rânduiala ce s-a pus la noi, să-l îndemnați către această mică turmă, adunată în numele Domnului. Înca ne rugăm, dacă aveți bunavoință și vreme, a ne mângâia măcar prin câteva rânduri, dacă nu puteți cu venirea de față la noi.

Spuneți smerite închinaciuni iubitului frate, în Domnul, Dometie, pândarul viei lui Hristos.

Spre încheiere vă rugăm să primiți din partea noastră și a întregului sobor, smerite închinaciuni și duhovnicească dorire în Domnul.

STAREȚ
ARHIMANDRIT”

_____________

Sursa:

Corlean, N. (ed.), 2012, Părintele Arsenie Boca, o viață închinată schimbării vieții noastre, Ed. Agaton, Făgăraș, 36-40 (documente CNSAS publicate de cercetătorul Adrian Nicolae Petcu)

Citirea lumii

Ce este o fereastră? Depinde.

Am învățat să tăiem sensul în denotație și conotație, dar despărțirea lor este artificială. Și asta n-ar fi nimic. Este o despărțire care face rău. Un abuz de putere dublu: prin impunerea distincției principiale obiectiv - subiectiv și prin punerea acestei limite undeva anume în spațiul inefabil al lumii persoanei cititoare.

O dată cu apariția dicționarelor oamenii se împart în trei categorii: cei care nu știu de dicționar, cei care învață și se mândresc să îl știe, și cei care l-au depășit, redevenind într-un anumit sens ca primii. Dicționarul prezintă mai ales denotația, conotația mai e doar prin cele enciclopedice, dar întotdeauna mai la coadă și niciodată nu sunt menționate toate sensurile conotative ale tuturor cuvintelor. Ar fi și imposibil să fie într-un dicționar. Conotațiile fac de rușine oamenii de știință ai limbii. Nu le pot stăpâni. Iar ce nu poți stăpâni lași de o parte (te faci că i-ai întors tu spatele, când de fapt este exact invers).

 

Dicționarul intră cu toporul în viața oamenilor. Dar ne place. Ce bine ne simțim când punem la punct pe cineva cu adevăratul, corectul sens al cuvintelor. Însă miza nu sunt cuvintele, ci lucrurile la care ele se referă. Limitele lor. Cu dicționarul ele se termină aici sau acolo, și numai aici sau acolo. Iar adevărata, singura miză cu adevărat importantă, sunt faptele.

 

Nu poți crede în Dumnezeu dacă te afli în capcana dicționarului. Iluminarea maselor se face cu dicționarul, cu enciclopedia. Dar să avem grijă să nu direcționăm lumina în ochii celor pe care îi luminăm. Televizorul exact asta face. Nici să privim doar umbre pe pereți nu e, desigur, mare scofală. Aici Platon ne poate ajuta cum și ce să facem, dacă tot am intrat în acest joc. Dacă rămânem la dicționar vom putea justifica să facem orice.

 

Puterea cuvântului e dumnezeiască. Puterea cuvântului despre cuvânt, a dicționarului, este diavolească. Diavolul acesta se combate fie prin cuvânt, de către oamenii firești (cei care vorbesc fără să se autoobserve că vorbesc), fie prin cuvântul despre cuvânt despre cuvânt, de către cei care au căzut în capcana dicționarului și se pot smulge din ea vorbind despre limitele felului în care analizăm limbajul. Cine a pierdut trenul cuvântului din vina lui sau a altora, adică din vina lui, nu-l mai poate prinde decât pe cel al filosofiei.

Există așadar două categorii de apărători împotriva invaziei exactității procustiene de la A la Z care filtrează ce poate ajunge din sensul lumii la cititorul ei.

 

Primii apărători, vorbitori pragmatici, concreți, magmatici, nereflexivi, se apără doar pe ei și pe cei ca ei. Ceilalți apărători, vorbitori abstracți, gazoși, sulfuros evanescenți, îi apără cumva și pe cei prinși de ghearele alfabetice ale dicționarului, pentru că în mintea acestor victime iubitoare de erudiție epatantă abstracții sunt mai credibili, drept pentru care tind să îi asculte cu gura căscată, sau măcar le permit să îi pună pe gânduri, în timp ce primii apărători sunt considerați needucați (nu că n-ar fi). Pentru comoditate, ceilalți apărători pot fi considerați nebuni.

 

Ce este omul? Depinde.

 



Și a fost seară și a fost dimineață

 

 

 



Sus să avem inimile !

Mănăstirea Sâmbăta

 

Piatră tăiată

 

Casă

 

 Rodul verii

 

 

 

 

 

 

 



Un fleac: suspendarea energetică

Siguranța soluției Nabucco și a bazelor de rachete de la Deveselu depinde de plecarea rușilor din Transnistria. Nabucco e foarte relevant pentru Germania, atât direct, prin firma implicată, cât și indirect – prin susținerea generală a Europei și prin creșterea puterii de negociere în relațiile sale bilaterale energetice cu Rusia. SUA sunt și ele interesate de slăbirea dependenței energetice de Rusia a României – vezi povestea cu gazele de șist, ca un stepping stone politic către mai importanta Ucraină – unde revoluția portocalie a eșuat, dar nu a rămas fără urmări. E în stand-by. În timp ce cleptocrații noștri – ce ghinion pentru ei – vor relații privilegiate economic cu Rusia, care aduc profit rapid pe termen scurt. Prea mici pentru un joc atât de mare. Chiar dacă lupii s-au mascat în oițe socialiste și au behăit sârguincios la cavalul ciobănașului Hollande.

Rămâne de văzut ce vor cere rușii la schimb pentru retragere, după ce se vor convinge că au pierdut partida pe plan regional. Poate ceva din ce mai e de privatizat prin țară. În fond românii pot munci ieftin și bine, dacă sunt ținuți din scurt.

Dar astea sunt fleacuri. Nu merită să huidum pe nimeni pentru ele, de orice parte am fi investit emoțional.

Sus inimile, nu sus creierele !