Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

joi, 18 martie 2021

Budismul și psihologia: căi potențiale spre un stat autoritarist

 

Democrația liberală nu poate exista în absența condițiilor psiho-sociale create involuntar de creștini prin simplul lor mod de viață având ca scop mântuirea. Acest fapt este evident în condiții de criză, cum sunt criza de mediu și criza sanitară, când se apelează în mod eronat la soluții alternative spirituale și științifice.

 

Atât practicile budiste, cât și știința psihologiei sunt demersuri oneste și utile în nișa lor evolutivă, primul ca soluție spirituală în unele comunități culturale, altul ca soluție tehnică a unor o probleme bine delimitate, fără caracter de universalitate. Se poate trăi foarte bine o viață fără să ai habar că există budism sau psihologie, la fel cum n-ai nevoie să fii la curent cu electrotehnica sau religia maiașilor.

 

Problemele publice apar când budismul și psihologia sunt supralicitate, când din convingerea unor utilizatori sau din interes comercial, ori de stat, ne sunt propuse ca demersuri de folos în alt context decât cel relevant. Budismul vine de la o vreme cu pretenția de soluție la problema fericirii și a armoniei cu natura în condițiile problemelor de mediu, psihologia vine ca instrument folositor pentru situații politice grave. Nici meditația budistă nu ajută cu nimic la armonia cu natura și la fericire, nici psihologia nu rezolvă nimic în crizele care duc la riscul unor revolte sociale, cel puțin în spațiile culturale creștine.

 

Cauza este simplă : ontologiile umane și ale naturii cu care operează ambele sunt incompabile cu cea creștină. Nu e nevoie să conștientizăm că așa stau lucrurile, ele sunt la nivelul presupozițiilor fundamentale, bunul simț imediat sesizează că ceva e diferit și de evitat și le respinge. Cu cât se insistăm mai mult, cu atât se obține efectul invers.

 

Budismul tratează creația ca pe ceva dispensabil, s-ar dori să să trecem prin niște exerciții fizico-spirituale dincolo spre un sine universal, transindividual. Pentru creștinism nu există un astfel de sine, dincolo e mereu o persoană unică, sau mai multe, după cum te adresezi, iar relația dintre universalitatea ființei lor și unicitate e paradoxală. La drept vorbind, universalitatea nici nu prea interesează pe creștinii de rând decât prin prisma discursului evanghelic concret. Creația e la rândul ei impregnată cu valoare de către creator, nu e dispensabilă, nu te duci dincolo cu ea, dar nu te duci nici ignorând-o, depășind-o, ești responsabil pentru ea, ești și ea și ești împreună cu ea. Ideea de armonie creștină cu natură e de cu totul alt fel decât cea budistă.

 

Psihologia e, ca o orice știință modernă, relevantă pentru ceva măsurabil, observabil direct sau indirect, nu are cum să accepte realități prinicipal nevizibile. Nu există nici o cale de integrare directă a cunoașterii știițifice în modul creștin de a vorbi despre om, fără a mai discuta despre relația dintre Om și oameni. Ocupându-se cu observabilul ca să fie relevantă ca știință și nu etichetată ca pseudo-știință, psihologia are o puternică interfață cu biologia, tentația reducționistă persistă și e încurajată, deși psihologii serioși știu prea bine că mintea e ireductibilă la creier. Psihologilor nu le convine să spună prea multe despre asta, pentru că autoritatea științelor mai tari e mai mare decât a lor și ar pierde din piață, din influență, ar fi etichetați în fel și chip ca periculoși pentru proiectul de naturalizare a tot considerat încă pertinent de publicul larg, deși între oamenii de știință e cam demodat, pentru că insultă inteligența avizată.

 

Dacă mergem pe mâna budiștilor în relația cu natura rezultatul va fi că natura va ajunge pe mâna celor care for să o folosească strict pentru interesele lor egoiste. E numai bine ca lumea să stea să mediteze și să vrea să fie fericită într-un sine universal atmanic, cu despăduririle ne putem ocupa noi, nu ? Dumnealor cu meditarea, noi cu exploatarea și cu banii.

 

Dacă mergem pe mâna psihologilor în comunicarea publică din crize nu vom avea decât deresponsabilizare totală, o combinație de thriller și piese de Eugen Ionescu, cum vedem zi de zi în mai toate țările, pentru că soluțiile psihologilor nu pot genera responsabilitate, responsabilitatea e cea care permite psihologiei să existe, nu invers. Psihologii rezolvă maturizarea și responsabilizarea unor persoane numai într-un context în care există deja dominant un comportament matur și responsabil fără să fi făcut nimeni ceva științific pentru asta. Iar acesta rezultă în civilizația noastră, în democrația liberală cu stat de drept, din modul istoric de viață creștin. Insistența pe comunicare de tip propagandistic fundamentată psihologic nu poate decât să irite și consterneze orice om normal psihic, e o dovadă de incompentență gravă. Statul are nevoie mai ales de oameni care să vorbească normal, să comunice onest, cu discernământ, stăpâni pe ei și pe problemele pe care le au de rezolvat, nu numai de portavoci ale unor discursuri de criză scrise de alții în mod științific impropriu, pe bani, în afara domeniului de relevanță al științei respective, mai ales din dorința de putere, de status social. Serviciile de informații românești, armata și poliția nu au nevoie numai de psihologi care să asiste comunicarea, au nevoie la nivel de lideri de oameni competenți, cu o cultură solidă, bine educați, adică exact ce nu aveau în comunism, adică de felul celor pe care i-au lichidat fizic sau i-au urmărit zi de zi în comunism, sau împușcat în 1989 sub pretextul revoluției. Ne e o tranziție ușoară, dar e singura cale care va asigura supraviețuirea statului de care depinde bunăstarea lor și a familiilor lor de oameni cu statut speciale. Când se ajunge la acest nivel vor ști că nu mai e nevoie să spună că sunt speciali, vor fi de la sine, acceptați de toți, nu prin impunere forțată a unor privilegii.

 

Pentru a fi corecți trebuie spus și că modul de viață creștin nu are caracterul unei soluții la problemele omenești în lume, nici la criza de mediu, nici la problema statului funcțional. Biserica în diversele ei forme instituționalizate nu poate invoca utilitatea socială pentru a fi susținută de stat mai mult decât oricare alt grup de interese cu care se află în competiție pentru resurse. Creștinismul susține condițiile pentru o viață socială și politică liberă numai sub forma unor externalități pozitive, dacă va încerca să primească ceva concret pentru aceste externalități va submina atât facerea de bine, cât și proiectul mânturii credincioșilor, luând aici plata sa. Modul de viață creștin e pentru democrația liberală, metaforic vorbind, asemenea forței gravitației pentru infrastructura de transport, permite să meargă mașinile pe șosea pentru că apare o frecare în urma existenței aceste forțe. Forța gravitației nu e o soluție la problema transportului rutier, e o condiție de graniță a sistemului, soluțiile sunt undeva la scări mai mici în interiorul sistemului.

 

Meditația budistă și psihologia sunt de interes local, de nișă spirituală sau  nu au nici o relevanță socială globală, pentru probleme politice, viitorul omenirii, etc. Ambele dacă sunt supralicitate deresponsabilizează persoanele și facilitează ascensiunea grupurilor egoiste care zic și mersi, ba chiar le și încurajează comercial. Libertatea responsabilă este fundamentul creștin al democrațiilor liberale și calea specifică civilizației noastre de a ține sub control animalitatea omului, egoismul darwinian și implicit derapajul statului către unul autoritarist, care nu se află în serviciul publicului.