“V-am văzut născându-vă din dragostea părinţilor voştri,
îngrijiţi ca să vă fie bine, iar vouă vă e rău. De ziua mea vă certaţi, nu îmi
împodobiţi casa, apoi vă e ruşine de mine când oaspeţi din alte popoare vin la
noi.
Aţi primit tot ce puteam să vă dau, hrană, limba pe care o vorbiţi, lumea
pe care o vedeţi acasă. Aveţi o ţară, un stat, sunteţi în rândul lumii şi vă
purtaţi unii cu alţii ca să nu mai fiţi.
Mi-ar plăcea să fiu iubită şi respectată în lume pentru tot ce faceţi voi.
Nu e cu neputinţă aşa cum începeţi să credeţi, ştiu că aveţi tăria să schimbaţi
mersul lucrurilor. Secretul este efortul în libertate. Nu vă vindeţi şi
străduiţi-vă, cereţi ajutor şi puneţi umărul.
Nu oamenii sunt pentru reguli, ci regulile sunt pentru oameni. Când apăraţi
valorile, idealurile, gândiţi-vă mereu al cui bine îl vreţi. Cu nume şi
prenume. Dacă nu există nici un om la care vă gândiţi, mai bine tăceţi. Nu vă
vindeţi unor idei abstracte. Nici performanţei, nici meritocraţiei, nici egalităţii,
nici dreptăţii, nici măcar libertăţii, nici unei Românii care nu e în sufletul
fiecăruia, şi cu atât mai puţin bogăţiei.
Eu am o casă şi voi mă aveţi pe mine. Ideile noastre sunt lucruri din casa
mea, dar casa e pentru voi, nu pentru lucrurile din ea. O casă onorabilă are
nevoie de oameni frecventabili, o casă în care se poate avea o viaţă bună are
nevoie de politeţe şi prietenie.
Fiecare dintre voi e altfel, e unic, vreau să văd că acceptaţi acest adevăr
şi luaţi ce e mai bun de la fiecare fără să arătaţi cu vehemenţă numai ce e
rău. Vreau să văd că nu luaţi nimic din ce nu e al vostru, că refuzaţi ce nu
meritaţi, că respectaţi cuvântul dat, nu minţiţi şi nu trădaţi.
Vreau să văd că atunci când reuşiţi în viaţă nu dispreţuiţi pe cei care nu
reuşesc, nu vă faceţi că nu-i vedeţi, ci le întindeţi o mână, ca unui om,
fiecăruia. Vreau să-i văd pe aceştia că îşi ştiu locul lor şi lasă pe cei mai
dăruiţi şi mai muncitori ca ei să conducă treburile la care se pricep mai bine.
Vreau să văd că nu vă interesează doar oraşele mari, ci vă aplecaţi la
nevoile oamenilor din satele sărace. Vreau să văd că dezvoltaţi toate colţurile
ţării, pentru că nimeni nu poate să meargî bine cu un picior scurt şi unul
lung.
Vreau să văd că nu vă minţiţi pe voi înşivă cu o istorie care nu există, ci
priviţi adevărul faptelor în faţă cu gândul să îndreptaţi ce e de îndreptat şi să
respectaţi ce e de respectat. Dacă voi respectaţi adevărul şi eu voi fi
respectată. Adevărul vă va da libertate.
Cultivaţi-vă, antrenaţi-vă trupul şi mintea şi sufletul, fiţi oameni
întregi. Trimiteţi să vorbească altor popoare pe cei mai întregi dintre voi.
Aţi primit tot ce puteam să vă dau, hrana, limba pe care o vorbiţi, lumea
pe care o vedeţi acasă. Aveţi o ţară, un stat, sunteţi în rândul lumii,
purtaţi-vă unii cu alţii ca să fiu cunoscută, admirată şi iubită. Pentru voi
sunt toate acestea, pentru voi sunt eu însămi.
Nu vă mai certaţi de ziua mea, împodobiţi-mi casa cu înţelepciune, fără
risipă. Bogaţi nu suntem, dar putem fi curaţi, putem fi demni, cu spatele
drept, respectându-ne pe noi înşine.
Faceţi toate astea pentru părinţii voştri, pentru voi, pentru cei tineri
care aşteaptă de la voi ce aveţi datoria să faceţi.
Efort în libertate.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu