Pentru a controla o societate în perioade
de turbulență este nevoia de un cadru organizat pentru exprimarea emoțiilor
oamenilor. Mitingul PSD-ALDE este complementar cu protestele #rezist și joacă
acest rol pentru un grup social important din România. Evenimentele de acest fel
trebuie și să mobilizeze oamenii la vot, pentru a legitima pe cei care dețin
puterea, politicieni și oameni din aparatul de stat. Mobilizarea este asigurată
în momentul actual prin întreținerea unei imagini a competiției între adepții
#rezist și ai PSD-ALDE, a unei lupte care ar urma să fie câștigate de un grup
de susținători sau de altul.
În prima parte a acestui text prezint o
compilație din literatura științifică de profil, iar în partea a doua fac o
interpretarea a actului de comunicare publică din seara zilei de 9 iunie 2018.
Compilație din literatura de comunicare politică
Am folosit două surse bibliografice,
ambele disponibile la Biblioteca Centrală Universitară.
·
Hariuc
C., E. Banciu, 2006, Comunicarea politică, Ed. Ars Docendi, București
·
Drăgan
I. și colab., 1998, Construcția simbolică a câmpului electoral, Institutul
European, Iași.
Din prima sursă aflăm următoarele :
·
“superioritatea pe care o manifestă astăzi democrațiile
pluraliste asupra regimurilor autoritare și sistemelor totalitare nu ține de
triumful principiilor ideologice, ci [se datorează] aptitudinii de a gira, fără
a sufoca, dinamismele emoționale care traversează societatea.” (pag. 37)
·
De exemplu “miturile referitoare la un control popular
atent asupra instituțiilor politice” explică și temperează nemulțumirile și
tensiunea socială. (pag. 39). „Fără ele inegalitățile de avere,de venituri și
influență asupra alocării guvernamentale a resurselor pot provoca agitație; în
prezența lor, o potențială rebeliune este înlocuită de critica
“constituțională” sau de asentiment.”
·
“Comunicarea simbolică se desfășoară pe scena politică
prin cinci mari categorii de obiecte”:
•
Mituri (ale originii, ale legitimării, ale identității),
„toate își propun să satisfacă golurile neliniștitoare ale cunoașterii sau să
interzică chestionările intruzive și destabilizatoare. Așa sunt noțiunile de
contract social, guvernarea poporului de către popor.”
•
“Valorile (libertate, dreptate, egalitate, solidaritate
etc) […] Atașamentul față de valori îi dă subiectului sentimentul siguranței de
sine, dar nu aduce nici un prejudiciu comportamentelor sale.”
•
“Jocurile de imagine și de roluri […] adică “punere în scenă a prezentării de
sine”.
•
“Liturghiile. Ceremonii și ritualuri ce joacă un rol
major în procesele politice”
•
“Obiectele materiale […] Monumente, statui, embleme
populează și structurează imaginarul popoarelor.” (pag. 38-39).
·
“Mitul este unul din elementele cele mai eficace de
reconstitutire a unei țesături sociale fragmentate. […] Făcând violența să se
defuleze într-un cadru stabilit dinainte, permițând periodic exprimarea unei
revolte contestatare, această subversiune contribuie la menținerea ordinii
existente.” (pag. 37)
·
“Ritualul este activitatea motrice care îi implică în mod
simbolic pe participanți într-o întreprindere comună […] Prin aceasta
promovează conformitate și evocă satisfacția și bucuria de a se conforma. […]
Ritualurile politice la care masele participă direct sunt deosebit de
semnificative în acest sens. Cele mai reprezentative sunt ceremoniile
patriotice.” (pag. 39)
A doua sursă bibliografică
punctează importanța legitimării discursului politic prin apel la autoritățile
recunoscute ale științei și religiei. Făcând o analiză a unui discurs
prezidențial în care se propunea votanților un contract politic autorii se
exprimă în felul următor :
·
“Locutorul [care definește contractul politic] este
“botezătorul” , cel ce dă nume lucrurilor, în vedere existenței lor viitoare
împlinite […] Valoarea imediată a acestui act este de a proba luciditatea,
realismul și sinceritatea omului politic și de a conferi cuvântului său
transparență. Dincolo de aceasta, se proiectează valoarea simbolică a actului,
prezentă în tradiția creștină și mitul modern al științei. “Botezătorul”
(preotul, omul de știință) este cel care deține cunoașterea și puterea de a
acționa în acord cu legile universului. Autoritatea sa e naturală și ține de
ordinea prepolitică și chiar prerațională a ființei.” (pagina 141)
În același volum se mai constată în
perioada de tranziție de la comunism la democrație liberală :
·
“Disputa dintre o legitimare de tip sacral a puterii
(eroii providențiali ai revoluției [...]) și diabolizarea acesteia sau exorcizarea
“Răului” ca „Mântuire” (vindecare) de comunism” (pag. 315)
·
Faptul că „Dificultățile sociale ale tranziției spre
economia de piață resuscită, printr-o logică reactivă, miturile
colectivismului, iar ambiguitățile și dificultățile de autoidentificare vor
genera revenirea puternică a mitologiilor naționalismului și etnicismului
(mitul “unității”, mitul „complotului”, sau, dimpotrivă, mitologia, complexele
și sindromul salvării prin ajutor străin).” și o scădere a eficienței
“miturilor Occidentului ca pământ al făgăduinței” (pag. 317)
Interpretarea discursurilor de la mitingul PSD-ALDE
Discursurile vorbitorilor la mitingul
PSD-ALDE, așa cum sunt prezentate pe pagina televiziunii Antena 3 (link)
confirmă caracterul ritualic al evenimentului. Sursa de autoritate la care
proiectanții evenimentului fac apel este în acest caz numai cea religioasă.
Spre deosebire de protestele #rezist unde vorbitorii nu luau cuvântul în piață,
ci în ziare și pe platforme civice, în mod descentralizat, fără a asuma nimeni
rolul de lider formal, corespunzător
mentalității preponderent individualiste a participanților, liturghia politică
a PSD-ALDE are o structură tradițională, corespunzător mentalității
colectiviste a susținătorilor.
Putem identifica roluri de Mare Ierarh,
Preot, Cântăreț la strană, Mucenic / Mărturisitor și Bun credincios. Toți
acești termeni nu au nici o conotație religioasă, sunt o formă de mimetism față
de ritualurile relgiioase. Rolurile sunt exercitate pe durata evenimentului de
la cei din urmă la primul din listă, într-un crescendo către spectacolul
purității prin aprinderea luminii albe după cuvântul persoanei cu rol de Mare
Ierarh politic. Simbolistica unui element din slujba învierii Domnului este
elementul cheie al acestei liturghii politice, în timp ce în protestele #rezist
elementul luminii era subsumat explicit simbolisticii steagurilor României și
UE, punctând caracterul predominant secular al publicului participant.
În continuare ilustrez prin citate din discursuri rolurile asumate în
ritualul politic și miturile la care s-a făcut apel:
Marele Ierarh
·
Mitul statului paralel : “Îi salut de asemenea cu
milă pe toți trimișii în piață ai statului paralel.” (L. Dragnea)
·
Valoarea simbolică a Securității, ca putere a răului: “Este un sistem care folosește
instituțiile statului într-un mod nelegitim, afară și paralel cu libertățile și
cu voința exprimată la vot. În paralel cu libertățile noastre cu Constituția,
adică Securitatea.”, “E o frăție josnică, un contract care vrea să scoată
democrația din joc. aceasta este portretul statului paralel, putem să-i spunem
simplu Securitatea.” (L. Dragnea)
Preoții
·
Mitul unității oamenilor, mădulare
ale trupului României: “Guvernul va lupta
în continuare pentru prosperitatea românilor, nu vom ceda în fața presiunii și
a abuzurilor. Al doilea mesaj: Noi trebuie să-i iubim și să-i aducem împreună,
România are nevoie de unitate, nu de ură și dezbinare.” (V. Dăncilă)
·
Mitul suveranității popoporului, al libertății României: “Facem acest miting pentru
libertate. Am venit să mă întâlnesc cu cei care cred că România trebuie să
rămână liberă, România este o țară suverană, România trebuie să trăiască
liberă.” (C. P. Tăriceanu) Dezvoltă ideea Marelui Ierarh: “Se spune că democrația este orfană, noua securitate are doi părinți:
Traian Băsescu și Klaus Iohannis.” (C. P. Tăriceanu)
Cântăreții la strană
·
Unul pregătește cuvântul Marelui Ierarh și cuvântului
Preotului prin trezirea unor emoții pozitive. Folosește mitul poetului național:
“Bine ați venit în anul centenar, în anul Marii Unirii, la 100 de ani, ne
întîlnim să ne apărăm demnitatea, libertatea și dreptul de a fi liberi în
această țară. Am ajuns să luptăm pentru libertate. Trebuie să le dăm o lecție.
[...]Vreau să rostim câteva versuri ale poetului, Mihai Eminescu: Ce-ți doresc
eu ție, dulce Românie... Trăiască, România liberă”. (V. Firea)
·
Altul Pregătește cuvântul Marelui Ierarh și cuvântului
Preotului prin trezirea unor emoții negative. Folosește mitul piezei rele, al
cucuvelei: “Aș începe să spun că sunteți extraordinar de mulți și nu o văd pe
Kovesi, vă propun așa să strigăm împreună: Doamna Cucuvea, unde v-ați
ascunselea? Mai avem: E sufrageristă și nu mai rezistă. Ieși afară, cucucea
torționară, Noi majoritatea, voi securitatea.” (autor nenumit)
Bunul Credincios
·
Un bun credincios aduce cuvânt de slavă luminii și laudă
poporul care o poartă. Folosește mitul luminii spirituale, al purității și face
referire la poporul purtător de lumină ca simbol al democrației. Poporul va duce
lumina pe care o va primi de la persoana cu rol de Marele Ierarh. Simona Halep
are dezlegare să nu participe la liturghia politică, deoarece și-a îndeplinit
cu bine ascultarea rânduită: “„Sunteți atât de mulți și atât de albi. Sunteți
simbolul democrației pe care a oferit-o această piață. mulțumesc organizatorilor, mă uit la
dumneavoastră și nu îmi vine să cred. Teleorman, Dmbovița, Cluj, Constanța, ce
cadou minunat ne-a făcut Simona. Bravo Constanța. În această seară, în această
piață, se va vorbi și se va stiga pentru democrație și libertatea. Se va lupta
împotriva abuzurilor și nedreptății. Se va lupta prin această uriașă prezență
împotriva statului paralel.”
Mucenicul, mărturisitorul:
·
Mitul luptei cu
răul: “Am venit să vă spun cum arată statul paralel pentru că l-am cunoscut,
m-a vizitat acasă, mi-a venit ca musafir la primărie, am ieșit cu cătușe, al
fost acuzată de luare în mită. Am fost umilită, acuzată pe nedrept, cu acuzații
aiuritoare și nu sunt singurul om politic în această situație.” (O. Vasilescu)
Încheiere
Știința comunicării politice oferă
instrumente politicienilor pentru controlul maselor sistematizând și rafinând
practici îndeobște percepute ca fiind machiavelice. Trebuie precizat că nu
există alte metode de asigurare a stabilității statelor și competitivității lor
în context geopolitic atâta vreme cât cunoașterea deținută de cetățeni este
limitată și nu pot avea scheme raționale de gândire pentru a interpreta în mod
satisfăcător realitatea. “Indivizii dezvoltă scheme (cadre, “rame”) interpretative
care îi ajută să delimiteze evenimentele și să le integreze în structura
experiențelor anterioare.” Pot fi “de tip referențial, care fac apel la
sentimente, emoții, afecte, și de tip critic, rațional” (Haricu și Banciu,
2006, pag. 160). Mitul politic însuși are două ipostaze, una “cu accent pe
funcția sa de coeziune socială”, iar a doua cu accent pe funcția de “
”idee-forță” și calitatea sa de factor de mobilizare în proiecte de schimbare
socială.” Elitele nu “modelează în mod conștient miturile și ritualurile
politice pentru a le servi interesele”, ci își asumă niște roluri sociale
într-un cadru simbolic dat. (Haricu și Banciu, 2006, pag. 40); “nici un om
politic nu ar avea șanse în competiția electorală dacă nu ar apela la asemenea
procedee menite să inflameze periodic imaginarul politic al oamenilor.” (pag.
37).
Soluția la care ajunge știința comunicării
politice este discutabilă. Ea este realistă în raport cu starea electoratului
la un moment dat, dar consecința aplicării ei pare a fi destructurarea
democrațiilor liberale, transformarea lor într-un mit, așa cum le califică
manualele de profil.
Ca cetățeni ne interesează democrația
liberală de fond, substabțială în care ea funcționează printr-un control al
cetățenilor asupra celor care dețin puterea. Există și metode de creștere a
legitimității actorilor care joacă roluri în stat prin motivarea rațională a
cetățenilor,fără apel la simboluri:
·
cedarea
de putere in sistem policentric spre deținătorii de interese civici
·
livrarea
de servicii de calitate pentru banii dați către instuțiile centrale.
Pe scurt, vrem o parte substanțială din
putere și prestații de calitate pentru resursele pe care le furnizăm. Miza este
ca toată lumea să aibă în sfera privată cât mai multe resurse cu care să facă
fiecare ce decide. Această relație de schimb și conviețuirea cu cei care au
puterea nu poate avea decât în cadrul unui stat funcțional, în care
instituțiile cheie se controlează reciproc și comunicarea simbolică nu e
deturnată de la rolurile ei identitare și de mobilizare a maselor firești către
distrugerea unora dintre aceste instituții, cum încearcă PSD-ALDE cu justiția.
Ieșirea din situația de criză are loc doar
prin creșterea producției economice, culturale și spirituale fără de care
simbolurile se erodează în timp și statul se destructurează în mod ireversibil.
Creșterea producției nu se face prin liturghii politice.
