Gând ca o rugăciune când pare să ni se întâmple o minune

 Doamne, Iisuse Hristoase,

De ni se va părea că în viața noastră se întâmplă o minune,

Dă-ne gândul de a spune asemenea lui Iov:

Dacă aceasta este o minune îți mulțumim Ție, Doamne,

Iar de nu este, iarăși îți mulțumim Ție!

Penru că noi nu știm nimic din minunile și tainele Tale

Și mai bine ne este să fim părăsiți nădăjduind la mila ta

Decât să credem că ne arăți puterile Tale și să cădem în slavă deșartă.

 

Dar știu, Doamne, că întreaga viața mea și întreaga viață noastră

Este o minune de mâinile Tale făcută,

Izvorâtă din Cuvântul tău,

Pe care o voi mărturisi prin fapte, tăcând, lucrând,

Fără a sminti pe frații și surorile mele cu multa vorbire,

Și știu că pentru asta tu ne vei da bucurie și pace în suflete.

Căci la ce vor folosi omului toate minunile lumii

Dacă în el strigă fiara mândriei?

 

Și știu că aceasta nu este o rugăciune adevărată,

Pentru că numai Tu te rogi în noi cu cuvintele Tale

Și ne curățești inima cu harul și mila Ta.

Miluiește-ne Doamne să nu cădem în înșelarea

Că prin noi se petrec lucruri minunate

Și revarsă asupra noastră dragostea Ta,

Așa cum Tatăl a revărsat-o asupra Ta pe cruce.

Întoarcerea BOR la ortodoxie

 Întoarcerea BOR la orotodoxie va avea loc după ce-și va fi cheltuit averea primită cu desfrânatele politicii, afacerilor și serviciilor de informații. Când va ajunge să mănânce roșcove nu știm, acum asistăm la spectacolul desfrânării ortodoxiste, al sfințirii de bulevarde, al premierii de multă vorbire politică, al căderii generalizate agreate de toată lumea prin fapte. Ne simțim bine, suntem în centrul atenției lumești, slava deșartă e mulțumită, mândria izbânzii sociale și ea. Stăm pe un morman de bunuri ca pe un munte de gunoi, dar fără a gândi ca Iov. Nimic din toate acestea nu are de-a face cu credința, nădejdea și dragostea.

 

Vrednicia slujirii care continuă vine din mila Domnului și fără vreun efort personal și de obște. Nimeni nu pune umărul, nu-și lucrează talanții. Nu mai e nevoie, pentru că afacerea e ca pe roate, asemenea unei corporații mixte stat-privat. Supunerea în fața scriptelor financiare și liturghiilor politizate înfățișează libertatea personală ca fără sens. Loialitatea față de Hristos se judecă după fișa postului, nu după dragostea de Dumnezeu și oameni.

 

Vizibila lipsă de discernământ a tăvălirii în noroiul lumesc se manifestă prin falși profeți, prin marketing eclezial, transformarea icoanelor în bannere, a crucilor în material de recuzită pentru marșuri, a rugăciunii în strigăt de luptă și filmuleț de viață electronică. Averea primită e dată la schimb pentru putere, influență și mângâiere de sine colectivistă.

 

Unii au ajuns la fundul sacului și au pornit spre casa sfântă. Acasă nu mai poate fi acasă. Casa adevărată este centrul de unde s-a dat libertatea plecării în lume, dovedită pentru aceste locuri românești a fi prea devreme.

 

Acasă e mai ales în veșnicie, dar până acolo și în comunități mai responsabile, care nu au niciun angajament politic etnic derapat spre filetism, rasism, antisemitism, xenofobie, fobie de gen. Una e să susții ceea ce crezi și să încurajezi viețuirea creștină, alta e să aluneci spre violență verbală și fizică transformată în mișcări politice, ceea ce în BOR a devenit curentul dominant.

 

Creștinii sunt numai pelerini în lume. Cine își face case politice pe Tabor ajunge să mânânce roșcove. Cine pelerinează, nădăjduiește.

Rostul purificării BOR de contribuții intelectuale care nu susțin narativul naționalist

Purificarea BOR de contribuții ale societāții civile cu gândire relevantā la scara umanitāții e un proces catalizat de stat pentru ca religia sā funcționeze mai bine ca tehnologie culturalā de extracție și control al resurselor umane. 

Presiunea de delegitimare asupra intelectualilor publici creștini cu contribuții nenaționaliste are scopul sā îi canalizeze spre forumuri profesionale unde mesajul sā poatā fi controlat ca efect ca sā fie benign pentru interesele statului, fārā sā mai perturbe tehnologia religioasā. În forumuri profesionalizate serioase costurile de scriere a textelor sunt mult mai mari, iar efectele politice mult mai mici prin dificultatea înțelegerii mesajelor.

Cei care se ocupā de purificarea BOR și canalizarea intelectualilor activi civic simultan nu sunt deranjați de standardele joase din facultāțile de teologie ortodoxā, pentru cā nu le vād decât în funcția de alimentare a mașināriei de control și extracție socialā. Poveștile cu mântuire, etc, sunt pentru mase din punct de vedere tehnologic.

Rezultatul dorit este o societate fārā zgomot civic în zona religioasā, consideratā o resursā identitarā importantā, și un soi de secularizare strategicā pāstrând forma ritualurilor.

Ca sā te opui la așa ceva ca intelectual ai nevoie de un nucleu profesionalizat de contribuții indiscutabile și peste el contribuții civice creștine. Intern social va exista e presiune de decredibilizare a contribuțiilor profesionalizate, ca sā fie lovite indirect cele civice, și atunci cele profesionalizate trebuie susținute prin validare globalā. Cel puțin în științe funcționează bine aceastā soluție.

În acest moment BOR e purificatā cvasi-total, dar viețuirea ortodoxā poate continua prin integrare în organizații din alte țāri și cu ea și contribuțiile civice creștine. Acesta e contextul în care sugerez celor interesați dintre mireni de funcția pentru mântuire a BOR sā nu neglijeze nucleul profesionalizat de contribuții și sā nu împingā în fațā oameni vulnerabili din acest punct de  vedere.

De ce votez pentru domnul Nicușor Dan

 Pentru a asigura continuitatea instituțiilor statului, independența lor relativă, echilibrul și verificările dintre ele și lucrul lor pentru interesele cetățenilor.

 

Continuitatea este necesară pentru a putea fi ajustate, modificate, optimizate. Independența relativă, echilibrul și verificările dintre ele sunt necesare pentru a opri tendința naturală de acaparare a puterii. Lucrul lor pentru interesele cetățenilor e necesar pentru a preveni revolta care duce la distrugerea totală a instituțiilor.

 

Instituțiile statului sunt instrumente ale oamenilor, nu invers. Votez pentru un președinte care se ocupă de niște instrumente, în special de unul dintre centrele de putere și de buna funcționare a tuturor prin funcția mediatoare.

 

Alternativa este o persoană a cărei agendă include distrugerea instituțiilor existente, ceea ce este inacceptabil date fiind costurile foarte mari de reconstrucție de la zero. Că revolta care motivează aceste intenții este justificată e irelevant, distrugerea nu e justificată. Agenda persoanei alternative include și eliminarea independenței relative a instituțiilor prin extinderea evidentă a atribuțiilor unui președinte. Ca rezultat al acestei extinderi și monopolizări a puterii este limpede că alternativa la domnul Dan ar face ca statul să nu mai poată lucra pentru cetățenii săi, ci numai pentru cei cu influența directă asupra grupului care ar monopoliza puterea.

 

Monopolizarea puterii a existat și până acum în România, dar nu de manieră formalizată, ca program politic, ci sub forma unei cleptocrații transpartinice ilegale. Alternativa la domnul Dan propune monopolizarea puterii de către o cleptocrație eclezială legalizată. Ceea ce era până acum economia subterană eclezială va fi formalizat ca economie la zi sub forma unui proiect colectivist religios în care între fluxurile nefiscalizate și cele fiscalizate de resurse nu se va mai putea discrimina. Această entitate va acomoda foarte bine și interesele cleptocrației transpartinice deja existente.

 

În concluzie, votez pentru domnul Dan nu din considerente ideologice, ci din considerente structurale, pentru a menține o structură a sistemului politico-economic de un anumit fel, anume democratic cu separarea puterilor în condiții de libertate socială și politică și fără prezență religioasă în funcționarea statului. Pentru ca această structură să aducă realmente beneficii cetățenilor e nevoie de controlul atât al cleptocrației transpartinice, cât și al cleptocrației ecleziale, ceea ce se poate face foarte simplu într-un stat de drept funcțional. Aceasta este substanța proiectului civic al domnului Dan. Grupurile de interese ideologice și agendele lor sunt secundare. Proiectul este de interes general pentru toți cetățenii români.

Renașterea spirituală nu poate fi un proces socio-politic

 Oamenii se pot aștepta la renaștere spirituală prin acțiune socială numai dacă înțeleg cele cerești exclusiv prin cele pământești. Acest mod de gândire este similar celui din știință în care cercetătorii înțeleg funcționarea societății prin procese strict biologice, sau înțeleg funcționarea unui organism numai prin fenomene fizice și chimice. Denumirea consacrată pentru acest mod de abordare este reducționism. Proiectul politic în care vizăm îmbunătățirea vieții spirituale prin acțiune socială și politică este unul reducționist, în care cele duhovnicești sunt reduse la o parte din cele lumești, anume de natură socială și politică.

 

Care este relația dintre viața duhovnicească și cea socială? Viața socială furnizează mijloace pentru o viață duhovnicească deja preexistentă. Preexistent înseamnă atât în sens de ființă, ontologic, cât și în sens temporal lumesc. Preexistența în sens ființial a vieții duhovnicești înseamnă că deja ca oameni suntem renăscuți spiritual, nu mai e cazul de vreo renaștere a nimănui. Cum? Prin întruparea lui Hristos, faptele și învierea Lui. Preexistența temporală presupune că în viața personală a apărut o situație, un eveniment, în care preexistența ontologică a fost înțeleasă. Ceea ce oricum exista devine cunoscut persoanei umane în propria ei viață. Viața socială are un rol în apariția acestui eveniment de înțelegere personală, iar după înțelegere are un rol în lucrul de folos în propria viață. Dar nici în înțelegerea personală, nici după ea, viața socială nu e decisivă, ci relația personală cu persoanele transcendente, nelumești, ale Sfintei Treimi. În ce mod are loc această relație. Tainic, nu poate fi înțeles din perspectivă lumească. În ce fel știm că totuși există ceea ce tainic? Prin renașterea spirituală personală manifestată în propria viață și propagându-se lumesc și în viața socială și politică.

 

Un alt mod de a formula aceste lucruri este de a spune că nu pot exista instituții religioase creștine fără ca Sfintele Taine să preexiste, sau că Sfintele Taine nu aparțin vreunei instituții, nu pot fi apropriate de nimeni. Orice instituție sau stat cu pretenții creștine este numai un fenomen social și politic în jurul a ceva ce preexistă și nu poate fi controlat de nimeni în niciun fel, controlul fiind din afara lumii.

 

Dacă este așa, atunci de ce atât de mulți oameni sunt preocupați de proiecte politice pretins creștine? Din interese lumești. Motivațiile mai specifice sunt tot atât de diverse pe cât de diverși sunt oamenii și interesele lor, culturile și modurile lor de gândire predominante. Toate sunt din perspectivă duhovnicească o înșelare. Această situația de fapt este evidentă oricui este renăscut spiritual nu doar ontologic, ci și temporal. Nu poate exista o înțelegere socială a acestor lucruri, numai personală. Conformarea nu ajută la autoritatea cuiva nu ajută la nimic, trebuie să existe deja relația de rugăciune cu persoanele transcendente. Aceasta e situația în care libertatea poate fi responsabilă, înțelegerea fiind un aspect al ei.

 

Aceasta este situația în care pricepi ce se întâmplă și se poate întâmpla cu instituțiile și angajații lor și nu respingi odată cu probleme lor trupul și sângele lui Hristos, relația ontologică de împărtășire actuală în care veșnicia vine în timpul lumesc prin împreună lucrare a oamenilor și a lui Dumnezeu.

 

Nu poate exista niciun fel de unitate socială și politică în libertate responsabilă fără unire cu Dumnezeu prin împărtășire. Că oamenii o caută cu insistență și în absența împărtășirii e un semn bun. Poate la un moment dat vor renaște spiritual și temporal, profitând de ceea ce cu adevărat sunt. Dar asta nu poate fi un proces social și politic.

 

Ar mai fi poate de spus un mic detaliu: cum să nu încurajăm procesele politice pretins de renaștere. Foarte simplu: ne putem împărtăși acolo unde angajații instituțiilor nu sunt în înșelare social-politică. Dacă mai e vreun loc în țara ta, în țara ta. Dacă nu mai e niciunul, în altă țară. În lume va fi întotdeauna un astfel de loc. Până îl găsești, mai bine aștepți. Răbdarea e o virtute creștină. Dacă te apropii de moarte și nu l-ai găsit va veni cineva în mod minunat și o va face, cum a venit pentru Maria Egipteanca.

 

Viața creștină nu e o industrie social-politică, n-are nevoie absolută de împărați lumești, șefi de state, partide, școli, universități, orice alte organizații și instituții ar mai apărea până la a doua venire. Viața creștină poate exista și pe colonie umană în altă galaxie în orice timp lumesc, nu depinde de un context anume. În orice context va fi o cale, mereu îngustă, de urmat.