Cum să ieșim din îmbrățișarea mortală a sistemului

Odată ce lucrurile s-au așezat, cu România definitiv în spațiul nord-atlantic și european pe durata timpului de viață istorică al acestor proiecte, iar Republica Moldova sub influența puternică a Rusiei fără nici o perspectivă de defectare cel puțin până când pacea universală nu se va instala pe pământ și lupii vor umbla la braț cu mieii în bună înțelegere, lupul va mânca iarbă, iar mielul va mai ciguli câte un pic de cărniță, odată ce lucrurile s-au așezat, așadar, cu soluția economică națională definitivă de a trăi pe datorie durabilă sperând că în vreun orizont oarecare de timp ni se vor șterge cele de returnat precum polonezilor, sau cel puțin că nu vom ajunge ca grecii, odată ce s-a clarificat că aceste datorii nu se vor face în est, ca Republica Moldova, ci numai și numai în vest după cum sunt regulile constelației noastre, odată ce lucrurile s-au așezat în acest fel putem trece la chestiuni mult mai importante cum ar fi cum să ieșim din îmbrățișarea mortală din punct de vedere moral a sistemului.

Răspunsul pe scurt este că vom ieși nemaifiind fraieri. Fraierul caută ieșire la stânga, la dreapta, înainte sau înapoi, geografic și istoric. O astfel de ieșire nu există într-o așezare ca cea descrisă în paragraful anterior. L-am scris monolitic, lung, ca să fie clar caracterul așezat inexpugnabil din perspectiva vieții unui singur individ, faptul că sistemul este instituționalizat trans-național. Nu putem ieși din această chestie decât în sus, ceea ce nici nu cred că e o mare descoperire. De la Hristos se știe că se iese din mormânt în sus.

Fiecare dintre noi poate să nu mai fie fraier și să iasă din "îmbrățişarea mortală" a sistemului, prin:

1) condiția preliminară a detaşării lăuntrice de mizele lumeşti (bunuri, putere) fără a pierde realismul în privința lumii (detaşare prin dragoste de oameni şi Dumnezeu, nu prin izolare psihică)

2) curaj rațional, strategic

3) hotărâre în acțiuni ferme şi punctuale, transparente, da şi nu clar practic.

4) construcție permanentă în acord cu talanții primiți, dar fără subminarea punctului 1, şi cu buna asimilare a tot ce e prin Sun Tzu (un om mai capabil decât oricine din sistemul de azi)

Se înțelege că ieşirea ține de fiecare în parte, inclusiv de politicieni şi cei din sistem care vor să se schimbe. Nu e nici top-down, nici bottom-up, este, dacă va fi, policentrică.

Dar să fim realiști. Pentru cei mai mulți oameni e preferabil să pici de fraier demonstrând vădit că eşti rațional, decãt să îți asumi riscul de a fi realmente rațional, gândind strategic, pe termen mediu şi lung.

E posibil să fie o lipsă de încredere sau un conformism, nu ştiu. Cert e că se corelează cu preocupări din cele mai nobile după ce ai jucat cartea în mod perdant. Nu că noblețea ar fi ceva rău.

Aș dori ca acest mic text să fie un îndemn la optimism, dăznedejdea e pentru cei sortiți pieirii. Suntem puternici, mulți, și nimeni nu ne poate învinge câtă vreme nu (mai) suntem fraieri. Luați-o ca de la cineva care a fost și știe cum se iese din îmbrățișarea mortală a sistemului.