În loc să ne batem pe România ca pe un câine tot mai mort poate că ar fi de
folos să acceptăm realitatea diversităţii felurilor în care vedem lumea. Din
perspectiva intereselor cetăţenilor e limpede că risipa generală de energie în
dispute nu foloseşte nimănui.
Nu suntem încurajaţi să acceptăm asta pentru că statul are nevoie de o
viziune comună unificatoare care să susţină mobilizarea eficientă în
împrejurări cheie şi comportamentul conformist în raport cu instituţiile
puterii. Tensiunile nu rezultă din dorinţa oamenilor de a sta protestând pe
străzi sau de a urî pe alţii manipulaţi de televiziuni, ci din diferenţele de
viziune ale elitelor politice, la rândul lor susţinute de opţiuni de politică
externă diferite, cu toată instrumentaţia de propagandă aferentă pusă la
dispoziţiei.
Pornesc de la presupoziţia că elitele statului şi ceel politice, de orice
fel ar fi ele, doresc o ţară cât mai bogată din care să poată extrage resurse
cât mai multe. Felul în care procedează, sărăcind ţara şi oamenii, ar denota că
nu ştiu să acţioneze altfel. Presupun că dacă ar şti cum să acţioneze altfel,
mai favorabil contribuabililor fără lezarea propriilor lor interese personale,
ar face-o.
În acest text sugerez un mod de a construi o viziune comună unificatoare
fără un singur centru de autoritate asupra cunoaşterii şi valorilor. Acesta ar
fi un model în care disputele asociate diferenţelor nu pot escalada către un
prag autodistructiv, permiţând o producţie economică şi culturală mai mare.
Să vedem împreună un model al reprezentărilor asupra lumii şi să evaluăm
fezabilitatea asumării unui obiectiv de educaţie şi cercetare prin prisma unui
astfel de model.
1 Un model al
reprezentărilor asupra lumii cu trei centre de autoritate
O primă observaţie ar fi că filosofia si teologia academică nu sunt în mod
propriu alocabile ştiintelor umaniste. Prima e un server al tuturor stiintelor de la fizică la filologie si al
cunoasterii comune cu software construit de om. A doua e un server complementar
primului cu software complet diferit.
Schema de mai jos reprezintă un model al relaţiei dintre cercetarea
ştiinţifică, filosofică şi teologică şi raportul lor cu cunoaşterea comună.
Comentarii pornind de la schemă:
·
Cercetarea
ştiinţifică descrie fapte prin observaţii la scările spaţio-temporale micro,
mezo şi macro, cunoaşterea comună e centrată pe scara mezo, specifică
organismului uman. Cercetarea filosofică şi teologică încearcă să rezolve
probleme transversale (eng. cross-cutting) pe corpurile de cunoaştere comună şi
ştiinţifică.
·
Zona cu
culoare verde este a problemelor de scară mică, asociate unor probleme
relevante într-o anumită perioadă istorică (ex. problema speciei biologice,
problema interpretării mecanicii cuantice, interpretarea teologică a teoriei
evoluţiei, interpretarea rezultatelor fiziciii contemporane, teorii ontice
regionale ale diferitelor domenii ştiinţifice, implicaţii etice ale
rezultatelor diferitelor domenii ştiinţifice). Problemele de scară mică tind să fie considerate probleme
filosofice sau teologice, nu probleme ale filosofiei sau teologiei în sens
propriu. Problemele de scară mică sunt cele cu relevanţă practică uşor
perceptibilă, cu impact pe termen scurt în societate.
·
Zona cu
culoare neagră din cunoaşterea filosofică şi teologică şi nivelurile apropiate
ei constituie cercetarea fundamentale filosofică şi teologică. Este zona
problemelor de scară mare abordate pe perioade lungi în istoria filosofiei şi
teologiei. Miza practică pe termen scurt a acestor zone este întreţinerea
practicilor acceptabile, a standardelor de rigoare, a metodologiilor verificate
fără care în zona verde nu se poate face nimic riguros.
·
Zona cu
culoare roşie este zona probabil cea mai puţin dezvoltată, mediatoare între
rezultatele cercetării fundamentale şi rezultatele cercetării filosofice şi
teologice cu relevanţă practică imediată.
·
Stilurile
metodelor filosofice şi teologice pot fi mai riguroase, apropiate de stilul
cunoaşterii comune (idealul filosofiei care răspunde problemelor existenţiale
ale omului formulate în cunoaşterea comună(, sau mai riguroase, teoretice,
apropiate de stilul ştiinţei (idealul filosofiei ca ştiinţă).
1.1 Filosofia şi teologia
cresc eficiența si eficacitatea producerii şi aplicării cunoaşterii ştiinţifice
Cercetarea in filosofie şi teologie la interfața cu disciplinele
stiintifice si relația dintre cele două “servere » au o miză practică mare
prin efectele asupra producției de cunoastere stiintifică si asupra felului cum
e aplicată. Ar trebui finanțată la nivelul celei din domeniile stiintifice.
Câteva căi prin
care filosofia creste eficiența si eficacitatea stiintei:
1. Reduce competiția distructivă între
abordări, scoli in cadrul disciplinelor prin lămurirea complementaritatii
presupozitiilor si metodelor. Cu o cultură filosofică minimală nu s-ar fi ajuns
la marginalizarea taxonomiei si sistematicii si la dominația reductionismului
chimic si fizic in biologie.
2. Catalizeaza cercetările interdisciplinare
prin reducerea costurilor de comunicare, de întelegere a limbajelor tehnice
specifice, a diferențelor principiale de abordare si conceptualizare a
realității. Fără analiza fundamentelor disciplinelor dialogul intre oamenii de
stiintă din diferite domenii cu potential de competiție pe resurse e mai mult
unul al surzilor. Cazul stiintelor mediului e tipic, cu dificultatile mari de a
face ceva împreună pentru a rezolva probleme complexe.
3. Permite conturarea unor idei teoretice noi
in cercetări transdisciplinare, idei cu rol de punte coerentizatoare, care nu
există in nici o disciplină anume. Nu poți veni cu asa ceva fără o imagine
asupra structurilor teoretice disciplinare, a stadiului de maturitate
teoretică, asupra a ce se poate preta pentru a depăsi ce există pentru
rezolvarea unor probleme complexe formulate in limbaj comun in societate.
Pe scurt,
filosofia scade costurile cercetării la scara programelor si a comunității
academice si ridică gradul de complexitate al problemelor abordabile la un
moment dat.
Filosofia are un rol autocatalitic şi în cunoaşterea comună. Gândirea
critică pe care o susţine ajută la reciclarea ideilor, descompune proiectele
asumate eşuate practic permiţând formularea unora noi, dezavantajează
încremenirea în proiect. Rolul ei este aici asemenea descompunătorilor dintr-un
ecosistem, fără de care nici un rest de materie organică moartă nu ar mai
ajunge să furnizeze nutrienţii necesare pentru creşterea plantelor din
următoarele generaţii.
Teologia stabilizează comportamentul moral al celor care îşi asumă
existenţial adevărul ei, reduce competiţia distructivă în toate domeniile
vieţii, inclusiv în ştiinţă şi filosofie, prin contextualizarea mizelor din
domeniile respective ca părţi dntr-un proiect de scară existenţială globală
care nu trebuie subminat şi îndeamnă la discernământ în aplicarea rezultatelor
din ştiinţă şi filosofie. O schiţă analitică a contribuţiilor acestui domeniu
al cunoaşterii depăşeşte zona mea de competenţă.
1.2 Diversitatea tipurilor
de viziuni asupra lumii legitime public într-o astfel de cultură
În tabelul de mai jos avem o matrice de conectivitate care exprimă
relaţiile culturale dintre diferitele tipuri de reprezentări:
·
1_2,
1_3, 1_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii comune asupra cunoaşterii
ştiinţifice, filosofice şi teologice;
·
2_1,
2_3, 2_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii ştiinţifice asupra
cunoaşterii comune, filosofice şi teologice;
·
3_1,
3_2, 3_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii filosofice asupra cunoaşterii
comune, ştiinţifice şi teologice;
·
4_1,
4_2, 4_3 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii teologice asupra cunoaşterii
comune, ştiinţfice şi filosofice;
·
1_1,
2_2, 3_3, 4_4 Reprezentări ale diferitelor sub-tipuri de cunoaşteri asupra
altor sub-tipuri din aceeaşi categorie.
|
|
1 Cunoaştere comună
|
2 Cunoaştere ştiinţifică
|
3 Cunoaştere filosofică
|
4 Cunoaştere teologică
|
|
1
|
1_1
|
1_2
|
1_3
|
1_4
|
|
2
|
2_1
|
2_2
|
2_3
|
2_4
|
|
3
|
3_1
|
3_2
|
3_3
|
3_4
|
|
4
|
4_1
|
4_2
|
4_3
|
4_4
|
Din combinarea diferitelor tipuri de reprezentări într-un mod mai mult sau
mai puţin coerent în construcţia identitară a oamenilor, cu feluri poate uşor diferite
de a înţelege ceea ce înseamnă coerenţă, rezultă viziunea fiecăruia asupra
lumii. Diversitatea acestor viziuni este o bogăţie a naţiunii, sursa
adaptabilităţii ei la schimbările din mediul exterior, a rezistenţei la şocuri
culturale cu toate implicaţiilor lor economice.
Zona asumărilor fundamentale este în această abordare zona privată şi
grupală social, iar statul este cel care asigură cadrul formal instituţional
pentru funcţionarea vieţii private şi grupale, asemenea unui cofraj de ouă în
care aşezi ouăle. Cofrajul e decisiv pentru transportul ouălelor în timp. Nu
mai spargi ouăle ca să încerci să creezi unul singur mai mare, statul. Fiecare
îşi vede de viaţa lui. Va apăra statul pentru că strămoşii lui l-au construit,
pentru că el îl construieşte, pentru că îi e de folos, pentru că le va fi de
folos copiilor lui, nu pentru că şi-l apropriază personal proiectând
identitatea personală într-o identitate publică impusă tuturor con-cetăţenilor.
Ceea ce interesează în gândirea educaţiei şi cercetării publice este
caracterul acceptabil social al tuturor acestor tipuri de reprezentări.
Conţinutul lor poate fi sau nu cunoscut în mod riguros în etapa de asumare a
unui astfel de obiectiv. Cunoaşterea la standarde ştiinţifice a acestor relaţii
în cultura naţională este un obiectiv strategic de cercetare naţională.
Stabilirea ca acceptabile social a tuturor perspectivelor reduce tensiunile
publice dintre adepţii perspectivelor
diferite. De exemplu, grupurile care nu au nimic de a face cu asumarea
cunoaşterii teologică şi o interpretează din perspectivă ştiinţifică sau
filosofică nu sunt legitimaţi să escaladeze dispute cu grupuri care interpretează
teologic cunoaşterea ştiinţifică şi filosofică, asumând-o autentic doar pe
prima.
2 Fezabilitatea asumării
obiectivului în context geopolitic
Miza statală a modului de proiectare a educaţiei şi cercetării este tipul
de ieologie care fundamentează unitatea modului de gândire al naţiunii.
Pentru o democraţie liberală sistemul cu verificări şi contraponderi între
corpurile de cunoaştere ştinţifică, filosofică şi teologică propus mai sus sunt
de părere că este cel mai potrivit pentru stabilitatea pe termen lung.
Valoarile majore pe care la proiectează în spaţiul public şi în mentalitatea
oamenilor sunt pluralismul, gândirea critică, toleranţa, unitatea în
diversitate.
Pot fi numite
unele patologii structurale ale modului de structurare a educţaiei şi
cercetării în ştiinţă, filosofie şi teologie din perspectiva funcţionării
optime a unei democraţii liberale:
·
eliminarea
polului teologic. Facilitează apariţia fundamentalismelor
filosofico-ştiinţifice de tipul socialismului ştiinţific.
·
eliminarea polului filosofic. Facilitează
apariţia fundamentalismelor teocentrice cu subordonarea cunoaşteri ştiinţifice
celei religioase.
·
eliminarea polurilor filosofic şi teologic. Facilitează scientisme relativiste care
pentru a susţine valorile morale asumate social virează în autoritarisme ale
corectitudinii politice.
·
discreditarea
autorităţii ştiinţei. Duce la stagnare în dezvoltarea tehnologică economică, la
subdezvoltare şi reducerea competitivităţii în context global, la subminarea
securităţii naţionale prin reducerea puterii statului.
Riscul asumării naţionale a unui model cu contraponderi între filosofie,
ştiinţă şi teologie este folosirea unuia sau altuia din corpurile de cunoaştere
respective ca vectori de influenţă pentru state cu ideologii disfuncţionale din
perspectiva democraţiei liberale: a celui ştiinţific pentru propagandă ateistă,
a celui religios pentru propagandă autoritaristă.
Fezabilitatea asumării unei educaţii şi cercetări publice policentrice
depinde de percepţia elitei politice şi statale asupra rolului României, dacă
rolul ei este exclusiv de celulă epitelială la periferia civilizaţiei europene
cu potenţial de a deveni un solz mort al unui organism viu, sau dacă este un
avantaj ca România să aibă o producţie culturală şi economică rezultată din
creativitatea cetăţenilor ei, cu costul unei anume instabilităţi intrinseci
guvernabile.
Din ceea ce putem vedea în spaţiul public situaţia pare să fie mai aproape
de model ul solz. Alegerea neasteptată a actualului Presedinte a dus la
amânarea testului deliberat de stres la scară națională până la succesul partidelor
care sunt acum la putere. In curând coșmarul României se va termina, după câte
se pare cu un rezultat destul de bun pentru rolul dat țării in flancul estic. Chiar
si dintre noi, cetățenii simpli, unii putem fi mulțumiți că am performat in
acest context agresiv si aparent haotic fără să ne adaptăm discreditant
condițiilor de mediu temporare, sau fără să ne ascundem escapist in lumi mici,
decuplate de realitatea socială. Poate că există potenţialul să ne dorim mai
mult pentru ţară. Poate că nu există.
Încheiere
Implementarea obiectivului de a avea o educaţie şi cercetare policentrice cu
structură de felul celei schiţate presupune voinţă politică, formularea unei
variante mai potrivite prin procese de consultare publică, schimbarea
strategiilor din domeniu.
Soluţii operaţionale până când aşa ceva s-ar întâmpla pot fi includerea
unor pachete de lucru filosofice dedicate unor aspecte ale fundamentelor
teoretice şi metodologice ale ştiinţelor în proiecte ştiinţifice unde acestea
se potrivesc şi luarea în considere explicită a componentei culturale
religioase în termeni teologici acolo unde capitalul cultural are o relevanţă
directă asupra cercetării (link).
În condiţiile în care stabilitatea ţări pare să primeze asupra
productivităţii ei o soluţie strategică poate fi influenţarea mediului extern
nefavorabil din est care duce la această prioritizare. Canalul de comunicare
poate fi tocmai viaţa şi instituţiile ortodoxe asemănătoare. Un model de succes
economic şi cultural al unei democraţii liberale cu un centru de autoritate cognitivă
teologică predominant ortodoxă alături de alte centre de autoritate poate ajuta
la transferul valorilor democraţiei liberale către Rusia pe căi informale.
Poate că şi simpla discutare a unor astfel de perspective în spaţiul civic
poate ajuta la construirea de punţi peste faliile sociale de diferite feluri.
