Cum să ieșim din îmbrățișarea mortală a sistemului

Odată ce lucrurile s-au așezat, cu România definitiv în spațiul nord-atlantic și european pe durata timpului de viață istorică al acestor proiecte, iar Republica Moldova sub influența puternică a Rusiei fără nici o perspectivă de defectare cel puțin până când pacea universală nu se va instala pe pământ și lupii vor umbla la braț cu mieii în bună înțelegere, lupul va mânca iarbă, iar mielul va mai ciguli câte un pic de cărniță, odată ce lucrurile s-au așezat, așadar, cu soluția economică națională definitivă de a trăi pe datorie durabilă sperând că în vreun orizont oarecare de timp ni se vor șterge cele de returnat precum polonezilor, sau cel puțin că nu vom ajunge ca grecii, odată ce s-a clarificat că aceste datorii nu se vor face în est, ca Republica Moldova, ci numai și numai în vest după cum sunt regulile constelației noastre, odată ce lucrurile s-au așezat în acest fel putem trece la chestiuni mult mai importante cum ar fi cum să ieșim din îmbrățișarea mortală din punct de vedere moral a sistemului.

Răspunsul pe scurt este că vom ieși nemaifiind fraieri. Fraierul caută ieșire la stânga, la dreapta, înainte sau înapoi, geografic și istoric. O astfel de ieșire nu există într-o așezare ca cea descrisă în paragraful anterior. L-am scris monolitic, lung, ca să fie clar caracterul așezat inexpugnabil din perspectiva vieții unui singur individ, faptul că sistemul este instituționalizat trans-național. Nu putem ieși din această chestie decât în sus, ceea ce nici nu cred că e o mare descoperire. De la Hristos se știe că se iese din mormânt în sus.

Fiecare dintre noi poate să nu mai fie fraier și să iasă din "îmbrățişarea mortală" a sistemului, prin:

1) condiția preliminară a detaşării lăuntrice de mizele lumeşti (bunuri, putere) fără a pierde realismul în privința lumii (detaşare prin dragoste de oameni şi Dumnezeu, nu prin izolare psihică)

2) curaj rațional, strategic

3) hotărâre în acțiuni ferme şi punctuale, transparente, da şi nu clar practic.

4) construcție permanentă în acord cu talanții primiți, dar fără subminarea punctului 1, şi cu buna asimilare a tot ce e prin Sun Tzu (un om mai capabil decât oricine din sistemul de azi)

Se înțelege că ieşirea ține de fiecare în parte, inclusiv de politicieni şi cei din sistem care vor să se schimbe. Nu e nici top-down, nici bottom-up, este, dacă va fi, policentrică.

Dar să fim realiști. Pentru cei mai mulți oameni e preferabil să pici de fraier demonstrând vădit că eşti rațional, decãt să îți asumi riscul de a fi realmente rațional, gândind strategic, pe termen mediu şi lung.

E posibil să fie o lipsă de încredere sau un conformism, nu ştiu. Cert e că se corelează cu preocupări din cele mai nobile după ce ai jucat cartea în mod perdant. Nu că noblețea ar fi ceva rău.

Aș dori ca acest mic text să fie un îndemn la optimism, dăznedejdea e pentru cei sortiți pieirii. Suntem puternici, mulți, și nimeni nu ne poate învinge câtă vreme nu (mai) suntem fraieri. Luați-o ca de la cineva care a fost și știe cum se iese din îmbrățișarea mortală a sistemului.

Câteva semnale politice după turul doi al alegerilor prezidenţiale

În ordinea importanţei lor putem vedea un semnal geopolitic, unul legat de funcţionalitatea democraţiei noastre pe termen lung, şi unul legat de calitatea resursei umane a partidelor.

Pe plan geopolitic e clar că ai noştri, domnii şi doamnele din sistem care susţin direcţia UE şi NATO, i-au bătut pe ruşi cu armele lor: fake news pe fake news se scoate, iar idioții utili cu inteligenții utili. Nu a existat un pericol real să câştige doamna Dăncilă, nu a existat un pericol să participe doar 35% din electorat la alegeri, s-a creat doar o psihoză în acest sens ca parte din războiul hibrid. Cam departe de sursele antice ale democrației, dar destul de aproape de visul lui Habermas al rațiunii publice: "Dacă ați vrut rațiune, poftiți !" Scopul scuză mijloacele, iar raţiunea publică e în astfel de vremuri un simplu instrument de soft power pentru lichidarea vehiculului intereselor estice în România, PSD.

Cele de mai sus sunt raţionale la scară mară, dar au şi nişte costuri colaterale la scară mai mică şi au dus la o contrareacţie din partea cetăţenilor: avem un semnal politic pentru o democraţie nedirijată. În timp ce participarea la vot în ţară la turul 2 a crescut cu 3.57 %, ponderea voturilor anulate a crescut cu 25.37%. Făcând eventual corecţia pentru voturi proporţional mai mult eronate odată cu creşterea participării rezultă că circa 30000 de cetăţeni au dat un clar vot de protest împotriva felului cum s-a derulat această campanie electorală care a fost manipulată spre o finală de acest fel. 30000 de oameni s-au dus la vot în turur doi numai ca să spună că nu vor ceea ce li se s-a servit ca meniu electoral.

Mesajul acestui vot de protest este să fie asigurat un cadru de selecţie mai bună a profilului politicienilor, cu mai puţină interferenţă din partea sistemului statului şi cu un joc mai liber al procedurilor democraţiei, în care oamenii care ajung în astfel de competiţii să nu fie în situaţia să nu poată accepta dezbateri electoriale. Dacă vrei să fii lăsat să dezbați când aparții unei confesiuni minoritare e bine să nu antagonizezi instituția majorității prin declarații care nu servesc statul, ci numai emoțiile tale în chestiuni sensibile. În acest fel nici nu subminezi instituțiile democratice, devenind o vulnerabilitate promovată doar pentru că nu există altă soluție de moment. Instrumentalizarea Bibliei în ediția de lux, albă, ca final al planului de comunicare început cu mitingul - "liturghie" al d-lui Dragnea arată limpede că se dorea de către PSD o falie pe linie religioasă căreia domnul Iohannis nu putea să îi facă faţă într-o dezbatere reală, neavând resursele interne, mentale şi sufleteşti pentru unificarea naţiunii pe un astfel de palier al discuţiei. E de dorit ca pe viitor să avem candidaţi la vârf oameni care înţeleg ce înseamnă policentricitate socială şi spirituală şi respectă realmente sensibilităţile tuturor, având tactul şi înţelepciunea necesare pentru a putea face asta. Domnul Iohannis nu se ridică la nivelul regilor României dintr-un motiv foarte simplu: nu e de viţă nobilă, n-a avut de unde să înveţe cum e să fii un rege, aşa că e de dorit să nu mai fie încurajat să încerce.

Trecând la resursa umană s-a putut observa ce simplu au putut fi manipulați liderii USR şi PMP şi numeroşi cetățeni prin tema falsă că ar putea exista vreun risc să câştige doamna Dăncilă. Asta presupunând că a existat bună credinţă şi lăsând deoparte conspiraţionismul. Scorul de maidan cu care a pierdut arată lipsa capacității acestor lideri de a vedea politic, drept pentru care şi-au tăiat singuri aripile. Declarația de ieri a domnului Paleologu cu citare din Dante (lăsaţi orice speranţă cu privire la ce va urma, aici) e tardivă, ea trebuia să existe de la început, între tururi, şi să ţină deschis un culoar viabil pentru creştin-democraţie, indiferent de sfaturile din staff-ul PMP. Dacă nu ai dispoziţia să îţi asumi costuri pentru aşa ceva nu intri în joc, rolul de lider naţional nu e unul part-time.

Tot legat de resursa umană putem observa cum a fost executată doamna Dăncilă. Au împachetat-o în informații false despre şansele ei, i-au cumpărat oamenii şi au zdrobit-o cu mâna cetățenilor panicați prin intermediul ştirilor false. Asta e soarta tuturor impostorilor care mizează pe un cal pierzător. Impostorii din tabăra bună se vor bucura, în schimb, de pensii frumoase şi linişte: acestea sunt costurile jocului democratic în condiţii de război hibrid, costuri care vor fi plătite de cetăţenii productivi, că doar nu se vor tipări bani speciali pentru aceste persoane.

Acestea fiind zise cetăţenii nu pot decât să îşi vadă de treaba lor, freedom is not free. Aici sau în altă parte, dat fiind că soarta lor nu interesează pe absolut nimeni din partidele dominante, aceştia prevalându-se de contextul geopolitic ca să îşi susţină exclusiv agenda personală şi grupală după ce au bifat direcţia acceptabilă pe plan macro. Dacă aici sau în altă parte se va decide în funcţie de faptele concrete ale viitoarei puteri, de vorbe suntem sătui.

Câte două ştampilări pentru fiecare candidat

Dacă există sau nu dorinţă de a servi cetăţenii se vede când oamenii sunt pe cai mari, ce fac, în ce fel acţionează în aceste împrejurări. Cu PSD ne lămurisem, iar în campania aceasta ne-am lămurit şi cu PNL. Primul e obsedat de putere şi dominare ca să îşi domolească suferinţa complexelor de inferioritate şi poftele lacome, al doilea iubeşte puterea din toată inima, uitând că puterea e doar un joc, o asumare de roluri, care niciodată nu trebuie dus până la capăt. Puterea e în esenţă a doua ispită de pe munte, vrea să ţi-o dea diavolul ca să devii al lui. În jocul social cineva oricum trebuie să o ia, dar fără să o ia şi sufleteşte, iar asta se poate numai folosind-o ca instrument pentru servirea celorlalţi. Un stat de drept este o construcţie instituţională de acest fel, fundamentată pe valori creştine implicite.

PNL are însă o problemă, crede că a fi al dracului e ceva bun, semn de tărie. Crede că a dispreţui pe cei superiori profitând de poziţia ta în stat e ceva de făcut. Nu, este ceva lamentabil. Înseamnă că nu ai priceput nimic din democraţia liberală. Jocul este să laşi pe alţii să crească pe lângă tine, până la a te învinge dacă sunt mai buni în servirea cetăţenilor. Jocul trebuie jucat, nu evitat, nu tu faci regulile jocului democratic, tu doar te exprimi în cadrul procedurilor care susţin viabilitatea întregului. Iar arta politicii în slujba oamenilor tocmai asta este, să îi ţii la respect pe egoiştii agresivi simultan cu încurajarea celor buni să crească şi să servească, să producă ceva de folos. Asta înseamnă să serveţi oamenii şi ţara, nu gaşca ta. Nu a existat nimic de acest fel din partea domnului Iohannis şi a echipei de comunicare.

Prin urmare oamenii liberi nu au de ce să vrea să valideze un astfel de comportament. Ei au interesul să crească şi alte forţe pe lângă cele politice dominante, întrucât acestea sunt incapabile să producă ceva bun pentru cetăţeni dacă nu sunt sub presiunea competiţiei reale, nu a celei jucate în siajul USL. PSD şi PNL singure nu doar că nu pot garanta un spaţiu respirabil de libertate şi creativitate în această ţară, indiferent de declaraţiile pe care le fac, dar cu siguranţă îl vor călca în picioare cu prima ocazie. Faptele lor sunt elocvente. Faptele vorbesc.

De ce câte două ştampile pe căsuţa fiecărui cetăţean candidat ? Ca să fie clar, să nu se creadă că a fost vreo eroare.