Prin societate civilă înțelegem acea parte din societate
care votează, urmărește rezultatul votului între alegeri și acționează public
pentru a corecta abaterile de la mandatul dat. Societatea civilă e formată din
oameni din clasa de mijloc economică dispuși să investească o parte din
resursele de care dispun în mod proactiv, pentru a schimba mediul politic.
Succesul societății civile constă în faptul că a făcut pe
toți cei care voiau să arunce pentru bani România în brațele Rusiei și Chinei,
cunoscuți generic sub numele de “gruparea GRIVCO” și aflați la originea
evenimentelor din 2012, să se reorienteze către NATO și UE, tot pentru bani.
Acțiunile oneste și dezinteresate ale societății civile au schimbat mediul
intern social și cultural prin proteste de stradă, prin prezență în mass-media
și mediile de socializare, prin organizare politică sub forma USR, PLUS, a altor
vehicule pro-occidentale cu mai puțin succes, până la punctul în care, împreună
cu minime susțineri externe și cu factorii geopolitici în context pandemic, au
făcut nerentabile acțiuni de tip USL1.
Există propagandiști ai democrației liberale și există
oameni care respiră natural democrația și libertatea. Cei din urmă constituie
societatea civilă. Stimulările propagandistice din partea sistemului au fost
secunde, cei care au protestat față de traiectoria autoritaristă orientată
estic a României oricum ar fi făcut-o, poate numai cu mai puțin impact mediatic
garantat și cu costuri personale și mai mari decât cele care au fost.
Societatea civilă nu trebuie să se simtă trădată prin
faptul că organizațiile occidentale, state, UE, NATO, agrează soluția USL2 de
azi, pentru că interesele de stat nu au nimic moral în ele și banii nu au miros,
nici dinspre vest, nici dinspre est.
Disconfortul societății civile poate veni, eventual, din lipsa
de acces la putere și decizie în interes public pe termen scurt. Dar poziția pe
tabla de șah e mult diferită față de cea din 2012, jocul e în alți termeni, ai
reformei pe care trebuie să o facă cei care cu disperare s-au opus ei până când
instituțiile occidentale le-au garantat de facto că vor putea controla
mai mulți bani decât cei pe care i-ar putea obține din exploatarea
concetățenilor lor ținându-i în stare de subdezvoltare. Idealul unei guvernări
de șapte ani, șapte vaci grase, emis de USL2, punctează numai teama de a pierde
puterea mult mai repede. Ceea ce se va și întâmpla.
Nu e nimic nou istoric într-o astfel de situație,
întotdeauna oportuniștii sunt majoritari numeric și migrează ultimii spre
direcția de succes istoric, de unde bate vântul mai bine, fără să contribuie la
tranziție. Cu cât ești mai oportunist, cu atât denumirea pe care ți-o dai e mai
pompoasă, mai patriotică, pentru a compensa psihologic și în imaginarul
publcului. Însă adevărul se vede, împăratul e gol și la putere.
Jocul oportunist va fi mimat până la finalul biologic al
persoanelor, nu se mai pot face rocade. România nu va mai reveni la situații ca
în 2012 pentru că SUA nu se vor retrage de aici ca din Afganistan.
Pe termen scurt există conflict de interese între
societatea civilă și propagandiștii democrației liberale. Propagandiștii
servesc statul în exercitarea puterii, ceilalți generează condițiile de
existență a statului. În acest moment statul nu are interes să puncteze
cinismul acțiunilor sale, decuplarea de moralitate, în timp societatea civilă
are obligația să o arate și să impună corectarea atitudinii pe termen mediu și
lung. Societatea civilă nu se va mobiliza în urma metodelor de seducție și
incitare folosite în prezent de propaganda statului pentru a i se legitima și
în viitor prin vot o ordine cu acces limitat. Ce vrem este o
ordine cu acces deschis, ordinea caracteristică lumii occidentale. Nimeni de la
putere nu poate pretinde explicit că ea nu e potrivită pentru România, iar
agenda ascunsă nu ne interesează.
Mizele acțiunii civice de acum înainte pot fi altele
decât cauze strategice, de exemplu monitorizarea atentă a politicilor publice
pe domeniile de competență epistemică, sau construirea de noi vehicule
politice, sau accentul pe propria dezvoltare. Plaja de noi vehicule politice nu
se poate limita la USR, pentru că nu sunt reprezentate și interesele
creștinilor pro-occidentali. Atât adepții religiilor tradiționale, cât și ai celor
seculare trebuie să aibă reprezentare politică. Un vehicul creștin-democerat
este esențial pentru buna funcționare a democrației liberale românești.
În competiția cu oportuniștii care mimează iubirea de
libertate și patrie, excesiv reprezentați de coaliția la putere prin trădarea mandatului
unei părți din cei care i-au votat, avantajul oamenilor din societate civilă e
competența superioară, căreia pentru succes e cazul să i se adauge un realism
mai susținut. Reforma morală a oamenilor nu e job-ul societății civile, ci al lui
Dumnezeu, dar moralitatea este și va fi prezentă indirect în spațiul politic
prin oamenii din societatea civilă. Moralitatea exclude orice tentație de
semnalizare a vreunor virtuți și se manifestă prin fapte concrete.
