USL2 – un success al societății civile românești

Prin societate civilă înțelegem acea parte din societate care votează, urmărește rezultatul votului între alegeri și acționează public pentru a corecta abaterile de la mandatul dat. Societatea civilă e formată din oameni din clasa de mijloc economică dispuși să investească o parte din resursele de care dispun în mod proactiv, pentru a schimba mediul politic.

 

Succesul societății civile constă în faptul că a făcut pe toți cei care voiau să arunce pentru bani România în brațele Rusiei și Chinei, cunoscuți generic sub numele de “gruparea GRIVCO” și aflați la originea evenimentelor din 2012, să se reorienteze către NATO și UE, tot pentru bani. Acțiunile oneste și dezinteresate ale societății civile au schimbat mediul intern social și cultural prin proteste de stradă, prin prezență în mass-media și mediile de socializare, prin organizare politică sub forma USR, PLUS, a altor vehicule pro-occidentale cu mai puțin succes, până la punctul în care, împreună cu minime susțineri externe și cu factorii geopolitici în context pandemic, au făcut nerentabile acțiuni de tip USL1.

 

Există propagandiști ai democrației liberale și există oameni care respiră natural democrația și libertatea. Cei din urmă constituie societatea civilă. Stimulările propagandistice din partea sistemului au fost secunde, cei care au protestat față de traiectoria autoritaristă orientată estic a României oricum ar fi făcut-o, poate numai cu mai puțin impact mediatic garantat și cu costuri personale și mai mari decât cele care au fost.

 

Societatea civilă nu trebuie să se simtă trădată prin faptul că organizațiile occidentale, state, UE, NATO, agrează soluția USL2 de azi, pentru că interesele de stat nu au nimic moral în ele și banii nu au miros, nici dinspre vest, nici dinspre est.

 

Disconfortul societății civile poate veni, eventual, din lipsa de acces la putere și decizie în interes public pe termen scurt. Dar poziția pe tabla de șah e mult diferită față de cea din 2012, jocul e în alți termeni, ai reformei pe care trebuie să o facă cei care cu disperare s-au opus ei până când instituțiile occidentale le-au garantat de facto că vor putea controla mai mulți bani decât cei pe care i-ar putea obține din exploatarea concetățenilor lor ținându-i în stare de subdezvoltare. Idealul unei guvernări de șapte ani, șapte vaci grase, emis de USL2, punctează numai teama de a pierde puterea mult mai repede. Ceea ce se va și întâmpla.

 

Nu e nimic nou istoric într-o astfel de situație, întotdeauna oportuniștii sunt majoritari numeric și migrează ultimii spre direcția de succes istoric, de unde bate vântul mai bine, fără să contribuie la tranziție. Cu cât ești mai oportunist, cu atât denumirea pe care ți-o dai e mai pompoasă, mai patriotică, pentru a compensa psihologic și în imaginarul publcului. Însă adevărul se vede, împăratul e gol și la putere.

 

Jocul oportunist va fi mimat până la finalul biologic al persoanelor, nu se mai pot face rocade. România nu va mai reveni la situații ca în 2012 pentru că SUA nu se vor retrage de aici ca din Afganistan.

 

Pe termen scurt există conflict de interese între societatea civilă și propagandiștii democrației liberale. Propagandiștii servesc statul în exercitarea puterii, ceilalți generează condițiile de existență a statului. În acest moment statul nu are interes să puncteze cinismul acțiunilor sale, decuplarea de moralitate, în timp societatea civilă are obligația să o arate și să impună corectarea atitudinii pe termen mediu și lung. Societatea civilă nu se va mobiliza în urma metodelor de seducție și incitare folosite în prezent de propaganda statului pentru a i se legitima și în viitor prin vot o ordine cu acces limitat. Ce vrem este o ordine cu acces deschis, ordinea caracteristică lumii occidentale. Nimeni de la putere nu poate pretinde explicit că ea nu e potrivită pentru România, iar agenda ascunsă nu ne interesează.

 

Mizele acțiunii civice de acum înainte pot fi altele decât cauze strategice, de exemplu monitorizarea atentă a politicilor publice pe domeniile de competență epistemică, sau construirea de noi vehicule politice, sau accentul pe propria dezvoltare. Plaja de noi vehicule politice nu se poate limita la USR, pentru că nu sunt reprezentate și interesele creștinilor pro-occidentali. Atât adepții religiilor tradiționale, cât și ai celor seculare trebuie să aibă reprezentare politică. Un vehicul creștin-democerat este esențial pentru buna funcționare a democrației liberale românești.

 

În competiția cu oportuniștii care mimează iubirea de libertate și patrie, excesiv reprezentați de coaliția la putere prin trădarea mandatului unei părți din cei care i-au votat, avantajul oamenilor din societate civilă e competența superioară, căreia pentru succes e cazul să i se adauge un realism mai susținut. Reforma morală a oamenilor nu e job-ul societății civile, ci al lui Dumnezeu, dar moralitatea este și va fi prezentă indirect în spațiul politic prin oamenii din societatea civilă. Moralitatea exclude orice tentație de semnalizare a vreunor virtuți și se manifestă prin fapte concrete.

Foto: Dan Mihai Bălănescu

Alfabetizare radio-tv pentru societatea civilă printr-o firmă privată

Cine formează formatorii de opinie din societatea civilă astfel încât să nu fie manipulabili de forţele propagandei economice şi politice ?

 

Nu poate exista cetăţean responsabil şi democraţie liberală în secolul XXI fără alfabetizare radio-tv a unei mase critice de cetăţeni, care să aibă rol de formatori pentru alţii mai departe în privinţa binelui public. Dincolo de tendinţe globale asociate unor mecanisme culturale de erodare a democraţiei, România este într-o situaţie foarte vulnerabilă în această privinţă în mod suplimentar din două cauze:

·         Datorită tradiţiei comuniste de control strâns a tuturor facultăţilor de comunicare prin serviciile de informaţii şi partidul unic (devenit acum reţea politică transpartinică de interese), pe linia şcolii de cadre Ştefan Gheorghiu.

·         Datorită naivităţii cetăţenilor formaţi în perioada comunistă şi imediat următoare cu privire la tehnicile de comunicare folosite intens în vremurile actuale. Funcţionarea televiziunilor, radiourilor, interfeţelor web audio şi video sunt învăluite în mister pentru prea multă lume.

 

În aceste condiţii merită semnalată şi încurajată apariţia unui model de afacere cu rol indirect de formator al formatorilor civici de opinie fără nici un angajament instituţional sau ideologic. Fenomenul de alfabetizare media-tv pentru societatea civilă este o externalitate pozitivă, un beneficiu social neintenţionat. Fenomenul se manifestă prin difuzarea rapidă în clasa de mijloc  a societăţii a unei imagini realiste despre canalele de comunicare publice dominante, audio şi video. Imaginea era accesibilă până acum prin politică de stat numai iniţiaţilor puterii. Emergenţa modelului de afaceri a fost posibilă datorită tocmai încercării statului de a domina cetăţenii, care a dus la incapacitatea flagrantă a facultăţilor de stat de a furniza abilităţi practice la zi doritorilor, la defazarea între situaţia din teren şi cea din manuale şi laboratoare de stat, la faptul că statul solicită cursanţilor să investească prea mult în raport cu ceea oferă realmente util. Când cererea începe să existe apare o ofertă. Cele de mai sus ar putea să pară fără nuanţe, ele reflectă opiniile absolvenţilor nemulţumiţi. Nu vorbim aici despre presa scrisă.

 

Cine parcurge cursuri practice rapide de radio, tv, bine pregătite anterior de cursuri preliminare de comportament verbal, paraverbal şi non-verbal va înţelege că în actul de comunicare publică din secolul XXI orice abordare naivă este iresponsabilă: nu faci decât să fii victimă sigură instrumentalizată în cicloanele propagandelor de diverse feluri, sfârşind prin a face mai mult rău de  decât bine. Dacă în spatele demersurilor tale a fost simpla poftă de vizibilitate, e un rezultat meritat, dacă a fost o dorinţă onestă de a contribui la binele public, înseamnă că ai plecat la vânătoare fără puşcă, sau cu un câine surd.

 

Una din cele mai frapante concluzii după o astfel de experienţă este că, în realitate, nu există comunicare inter-personală mediată tehnologic. Când te angajezi în aşa ceva cu speranţa că vei vorbi cuiva anume, unei persoane, te minţi pe tine însuţi. Situaţia e comparabilă mai degrabă cu aruncatul unei sticle în ocean având un mesaj în ea. Este esenţial ce vrei să transmiţi, iar dacă cineva o va şi găsi, să înţeleagă cât mai bine ce vrei să transmiţi în condiţiile date. Vorbitul de dragul vorbitului, ca să socializezi, e în context public o pierdere de vreme. Cineva care vorbeşte într-o emisiune tv nu ţi se adresează ţie, celui sau celei care te uiţi la emisiune. Vorbitorul urmăreşte să existe o populaţie cu un anumit comportament financiar, politic, cultural, etc. În spatele unui like nu se află nimeni, e numai tehnică de rating a unor produse de trafic relevante pentru marketing. Consecinţele asupra educaţie on-line sunt imediate, nu putem avea educaţie on-line.

 

Comunicarea mediată de tehnologiile actuale este utilă numai încorporată într-o reţea de comunicare reală, a unor oameni care se privesc  în ochi, faţă către faţă, care au experienţe comune nemediate tehnologic. Tehnologiile nu pot contribui la crearea acestui capital social, depind de el. Această experienţă umană directă în însuşi actul de învăţare a tehnologiilor şi tehnicilor media-tv nu poate fi furnizată la standardele necesare în context academic. Experienţa umană vine din plin numai în contextul mult mai flexibil privat, al unei afaceri de furnizare de servicii. Pragul dintre relaxare, distracţie, experienţe noi şi învăţare are flux şi reflux, ca şi cum te-ai afla în preajma unei bunici care te învaţă să faci cozonaci. Furi câte ceva din umplutura aşezată în diverse castroane, dar şi uceniceşti. Cozonacul iese oricum, pentru că bunica ştie, dacă e nevoie mai apare o provizie de nucă şi stafide, tradiţia merge mai departe.

 

Doresc echipei de la Dictie.ro să aibă parte o piaţă cât mai mare pentru servicii de acest fel şi de o competiţie acerbă pe această piaţă, ca să nu scadă standardele.

 

Formatorii formatorilor de opinie din societatea civilă au fost ei înşişi formaţi de mâna invizibilă a proceselor sociale şi economice, fără intenţie şi planificare. Un semn bun pentru dinamica României şi un semnal pentru facultăţile de stat că e timpul să iasă din imobilitate.