„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu
se vor chema” (Matei 5: 9). Folosirea valorilor creștine în viața socială și politică
e inevitabilă lumesc, dar idolatrizarea ideologiilor se poate evita. Idolatrizarea
duce la război, iar duhul războiului nu e un duh de pace.
Ortodoxismul crește din virtuțile ascultării și smereniei,
iar liberalismul din cele ale demnității și libertății. Nici unele dintre
acestea nu sunt mai mari ca dragostea.
Numai cine cunoaște dragostea știe de ce duce lipsă. Cei
puternici politic sunt acolo unde sunt pentru că au demonstrat în lupta pentru
putere că nu țin seamă de dragoste. Ajunși acolo slăvesc idolul politic ortodoxist
sau liberal, cu gândul că astfel își vor arăta dragostea și loialitatea. Cu
toții se află în înșelare. Idolii politici nu pot fi scoși din lumea căzută,
dar ei trebuie arătați ca ceea ce sunt. Dragostea când ai putere se vede din
fapte pentru persoane concrete.
Capcana slăvirii nemăsurate a țărilor și popoarele în dauna
persoanelor se vede când apare răutatea. Aceasta cale duce la distrugerea
popoarelor. „Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător
de pace.” (Psalmi 36: 37). Urmașii nu vor mai fi.
Când nu mai poți evita răutatea mai bine lași pe altul să
conducă, sau te vor îndepărta oamenii. “Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi
mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ.” (Iov, 22: 29).
