Tema ortodoxismului din lucrarea “Contra religiei” a Christos
Yannars e mult mai vastă și mai profundă decât marginalitatea civilizațională,
provincialitatea ortodoxismului românesc, sau chiar rus. În esență, după gândul
pe care ni-l împărtășește, ortodoxismul este o înstrăinare de duhul
viețuirii întru Hristos, duh nici
individualist, nici collectivist, în niciun caz politic sau redus la ritual și
manipularea maselor prin presiuni psiho-sociale.
În
orice viețuire ortodoxă se află mai mult sau mai puțin ortodoxism, adică
înclinare spre raționalizare prea multă, instituționalizări și accent
finalmente pe mântuirea individuală, în pofida limbajului holist social, nu pe
împreună mântuire. Ortodoxismul nu ar fi decât o religie, cu nimic diferită de
alte religii omenești din punct de vedere al funcțiilor, în timp ce ortodoxia
nu este o religie, în sensul că nu vizează prin firea sa mizele omenești
amintite, ci întoarcerea la firea adevărată a omului, ca să cităm pe Rafail
Noica, o fire nelumească.
E
limpede pentru oricine-l citește pe Yannars și de ce ortodoxismul merge bine
împreună cu misticismul din orice fel de surse și manifestă sincretisme aparent
bizare de felul georgismului recent de la noi, și anume pentru că fiind religie
se poate combina în mod darwinian cu alte religii, mai vechi sau emergente ,
formând niște hibrizi al căror unic criteriu de succes e performanța politică,
nu mântuirea. Ortodoxismul, ca și religiile, e rezultat al luptei pentru
existență lumească, atât la nivel grupal (societal, politic), cât și la nivel
individual, prin speculare formelor sale instituționale pentru avantaje privat,
iar în mintea unor, prin înșelare, chiar și duhovnicești.
E
foarte posibil ca Christos Yannaras să fie canonizat peste vreun secol, având
în vederea aprecierea sa de către Patriarhia Ecumenică și impactul global
post-mortem, însă asta va depinde și de ce fac creștinii cu moștenirea lui.
Ceva de folos pentru viața creștină, sau numai dispute filoosofico-teologice.
În
acest context putem practica o rugăciune care să vizeze depărtarea de
ortodoxism. În acest text am reunit trei astfel de rugăciuni ca formă, măsura
în care ele sunt sau nu rugăciuni în sens propriu duhovnicesc urmând a se vedea
în timp, după folosul lor.
Rugăciuneînainte de împărtășire (pentru mântuire împreună, nu individuală)
Doamne,
din potirul pe care Tu l-ai creat, Tu l-ai umplut cu Tine,
Din
mâinile fratelui meu preot, din fața surorilor și fraților mei de dragoste
Pe
care tot Tu i-ai adus aici dându-le voință și putere să Te iubească,
Să
mă iubească și mie să îi iubesc străini fiind unul altuia fără Tine,
De o
ființă fiind cu toții cu Tine și liberi să ne vedem de viețile noastre,
Doamne,
care nu ștergi bucuria din inimile noastre niciodată
Și
ne faci pe toți să vedem chipul tău oriunde în lume,
Doamne,
din casa noastră, în care Te arăți la fel ca în orice casă
Celor
cărora le-ai dăruit credință și se roagă Ție,
Știu
că dacă aș fi în orice alt loc, Tu la fel ai fi,
Știu
că dacă aș fi de orice alt neam, Tu același ai fi,
Știu
că dacă aș trăi în alte vremuri, Tu unul ești,
Știu
că toți cei care nu sunt aici se vor împărtăși prin mine de dragostea Ta,
Că
nu Te voi trăda, că nu voi ține la mine ce mi-ai dăruit,
Pe
cei care mă urăsc îi voi iubi, nimic doar pentru mine nu voi căuta,
Știu
că nimeni din cei care ne vom împărtăși acum cu Tine nu vom fi singuri,
Că
împreună vom fi în lumea care ne disprețuiește, cu pace o vom primi,
Cu
înțelegere vom zâmbi răului, cu răbdare vom lucra,
Știu
că nu știu nimic decât ce m-ai învățat Tu și cei prin care ai lucrat Tu,
Știu
că eu nu am parte de minuni, orb fiind, ci numai ceilalți frați și surori,
Știu
că ei vor fi în Rai alături de tine, iar eu în iadul suferinței veșnice,
Dar
și acolo vreau să fii în mine, să te văd prin întunericul meu ca printr-o
icoană
Fără
să am parte de Tine, dar știind că ești pe deplin,
Deci
Doamne, nu pentru bucuria mea, ci pentru puterea Ta,
Nu
pentru mântuirea mea, ci pentru a nu tulbura pe cei pe care-i iubesc,
Nu
pentru liniștea mea, ci pentru ca prin această liniște alți oameni să vină spre
Tine,
Tu
cu Tine, să îi aduci la Tine printr-un gunoi al lumii care sunt,
Vas
murdar, prin care Tu să dăruiești altora ce mi-ai dăruit și mie,
Nu
pentru înțelepciunea mea, ci pentru Cuvântul Tău,
Primește-ne
să fim ceea ce Tu ne-ai dat să fim,
Primește-ne
să ne împărtășim cu trupul și sângele Tău.
Rugăciune
când pare să ni se întâmple o minune (pentru descurajarea misticismului)
Doamne, Iisuse Hristoase,
De ni se va părea că în viața noastră se întâmplă o
minune,
Dă-ne gândul de a spune asemenea lui Iov:
Dacă aceasta este o minune îți mulțumim Ție, Doamne,
Iar de nu este, iarăși îți mulțumim Ție!
Penru că noi nu știm nimic din minunile și tainele Tale
Și mai bine ne este să fim părăsiți nădăjduind la mila ta
Decât să credem că ne arăți puterile Tale și să cădem în
slavă deșartă.
Dar știu, Doamne, că întreaga viața mea și întreaga viață
noastră
Este o minune de mâinile Tale făcută,
Izvorâtă din Cuvântul tău,
Pe care o voi mărturisi prin fapte, tăcând, lucrând,
Fără a sminti pe frații și surorile mele cu multa
vorbire,
Și știu că pentru asta tu ne vei da bucurie și pace în
suflete.
Căci la ce vor folosi omului toate minunile lumii
Dacă în el strigă fiara mândriei?
Și știu că aceasta nu este o rugăciune adevărată,
Pentru că numai Tu te rogi în noi cu cuvintele Tale
Și ne curățești inima cu harul și mila Ta.
Miluiește-ne Doamne să nu cădem în înșelarea
Că prin noi se petrec lucruri minunate
Și revarsă asupra noastră dragostea Ta,
Așa cum Tatăl a revărsat-o asupra Ta pe cruce.
Rugăciune către Sf. Ilie Lăcătușu (pentru descurajarea instrumentalizării politice a sfinților)
Sfinte Ilie Lăcătușu,
Cel care ai ieșit din temnița înșelării legionare prin crucea suferinței
Ca să ne înveți să ieșim din temința comunistă prin crucea suferinței,
Care ai fost binecuvântat cu trup nestricăcioa
Ca să putem atinge cu degetul adevărul libertății și păcii
Pe care nu le mai credem posibile din frică și deznădejde,
Ajută-ne să fim dezlegați de idolatrizarea nemului,
A steagurilor naționale, a minciunii de sine,
Dee ură de cei diferiți și mândrie.
Sfinte Ilie Lăcătușu,
Care ești pildă de smerenie și adevăr oricărui preot,
Arătând ce îneamnă jertfa de sine când toți în jur trădeză pe Dumnezeu,
Când Biserica Lui e batjcorită pentru arginții politicii,
Când toți preoții se închină vițelului de aur,
Fă să avem și între noi preoți asemenea ție,
Uscați, tăcuți în rugăciune, luminând nădejde în jurul lor,
Dăruind dragostea pe care și tu ai primit-o ca să o dai mai departe.
Sfinte Ilie Lăcătușu,
Care ești al întregii omeniri, nu al unei familii sau al unui țări,
Adu bucurie și pace în toate colțurile lumii credincioase sau nu,
Pentru că și cine n-a primit darul poate primi roadele darului
Ca pe o minune despre care nu va vorbi nimeni vreodată
Pentru că nici nu o poate înțelege, cum nici noi, cei lumești nu putem,
Dar care poate să fie prin dragostea voastră,
A celor iubiți de Hristos, liberi, înțelegători
Și privind cu înțelegere și fără judecare prin sufletele oamenilor
Ca prin ceea ce e mai de preț în creație.
Sursa foto: https://basilica.ro/en/famous-philosopher-and-theologian-christos-yannaras-reposes-in-the-lord-aged-89/
