O posibilă semnificație a volumului "Șocul referendumului"

 

Cei cincispreze autori care discută despre un eveniment politic în această carte ne permit să facem câteva obsevații despre rolul acestui fel de lucrare în mântuire. Mâi întâi voi prezenta cadrul analitic, apoi voi interpreta contribuțiile autorilor, iar în final propune o posibilă semnificație a acestui volum. 

Cadrul analitic

 

În pelerinajul prin lume ne pregătim personal și împreună pentru scopul de folos, rugăciunea veșnică în dragostea lui Dumnezeu. Pregătirea o facem folosind instrumentele de lume, cum sunt cunoașterea discursivă și statul.

 

Scopul de folos ales liber este cel care face viața să fie un pelerinaj, sau nu. Familia ortodoxă este lăcașul exercitării libertății și al învățării libertății de a alege scopul de folos.

 

Așa cum mântuirea este procesul lucrului la ea, nu rezultatul, cunoașterea discursivă este procesul cunoașterii, nu rezultatul, iar statul e procesul social al funcționării lui.

 

Democrația funcțională și un stat funcțional sunt rezultatele relației treimice de iubire dintre persoanele care decid în privința ritmurilor Bisericii, a ritmurilor statului și ale lor personale. Ritmurile sociale ale Bisericii pot fi complementare ritmurilor statului și ritmurilor personale prin discernământ și dragoste, sau pot fi izolate unele de altele.

 

Organizarea ritmurilor personale luată singură încalcă dragostea. Organizarea ritmurilor sociale ale Bisericii luată singură încălcă libertatea. Organizarea ritmurilor statului luată singură este organizarea morții.

 

Discursurile și purtătorii de înțeles în general sunt ceea ce iese pe gură sau se face prin mână. Ele sunt din preaplinul inimii, dar nu sunt inima. În particular, inteligența artificială oferă resurse pentru cunoaștere discursivă, nu pentru dragoste. Cunoașterea ca atare nu este rezultatul produs de o interogare artificială, ci se obține procesul de cunoaștere personală în care folosim și astfel de rezultate.

 

Inteligența artificială este numai moartă, inteligența omenească poate fi moartă sau vie. Inteligența omenească e vie când coboară și în inimă. Obiectivitatea și discursurile sunt instrumente oarecare din lume, cu folos în lucrarea talanților pe drumul mântuirii, în pelerinaj.

 

Metoda întreținerii dragostei este rugăciunea către persoane umane și transcendente. Prin firea lor, aceste persoane sunt inaccesibile inteligenței artificiale.

 

Pentru omul rugător, un om viu nu poate fi nerugător. Omul rugător are de iubit și pe cel rugător, și pe cel nerugător. Omul rugător înțelege că nu el se roagă, ci prin el are loc rugăciunea. Iertând pe alții după măsura credinței primite, se iartă și pe el ca vas care poate fi părăsit oricând de mila Domnului, după aceeași măsură.

 

Omul care nu se iartă pe el cel care a fost mort, cel care nu e încă deplin viu, caută dreptatea la cei puternici și strică armonia dintre ritmurile personale, cele sociale ale Bisericii și cele ale statului. Niciun om în lume nu este pe deplin viu în afară de Hristos.

Interpretarea contribuțiilor prin prisma cadrului analitic

Interpretarea contribuțiilor este prezentată în tabelul de mai jos.

Posibilă semnificație a volumului din perspectiva vreunui vas viu

 

Contributorii ne-au oferit darul unei spovedanii publice pentru a ne fi de folos în procedul de mântuire. Cvasi-duhovnicul este jurnalistul teolog. Cu toții au lucrat după cuvântul “Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce”. Darul lor este primit de toți oamenii la care ajunge rugăciunea lor pentru prieteni și dușmani, după puterea credinței date fiecăruia. Darul tuturor este mai de folos decât darul fiecăruia în parte așa cum Biserica este mai de folos unei persoane omenești decât fiecare mădular al ei.

 

Eșecul referendumului pentru familie în ritmurile statului este eșecul organizării morții. Este ceva bun. Mai importantă decât omogenizarea prin lege sunt respectarea libertății de a cădea, respectarea libertății de a te ridica, respectarea realității situării împreună a oamenilor în toate situațiile în procesul mântuirii.

 

Eșecul referendumului pentru familie în ritmurile sociale ale Bisericii este eșecul încălcării libertății. Este ceva bun. Eșecul referendumului pentru familie în ritmurile fiecărei persoane este eșecul încălcării dragostei. Este ceva bun.

 

Din toate aceste lucruri bune, de folos, învățăm ce importante sunt dragostea, libertatea și folosirea celor create de om nu pentru ele însele, ci pe drumul mântuirii, în pelerinajul din lume. Toate ne pot deveni astfel icoane culturale ale puterii Creatorului manifestată prin împreună lucrare cu oamenii, după măsura credinței primite.

 

Viața a învins deja moartea, nu mai e nevoie de vreo altă victorie. „Lasă morții să-și vadă de morții lor, iar tu urmează-mi Mie!”

 

Notă

 Curte, C., 2019, Șocul referendumului, Editura Rost, București