Raiul pe pământ - pentru fraieri

A început să plouă, iar Dumnezeu și-a coborât lumina Sa peste cartierul muncitoresc în care stau, dăruind  paralelipipedelor dizgrațioase un strop de eleganță tainică:

Dar să trec la subiect: o sumedenie de panouri și reclame on-line ne informează că "de Paște, Băneasa Shopping city îți oferă RAIUL PE PĂMÂNT !"

Deci băiete, după cum vezi ești cel mai tare, central și privind de sus spre dânsa, desfăcută lejer în așteptare (dar fără să dea drumul la poșetuță, cu care a intrat într-o simbioză totală), da, ție bărbate e gata să ți se ofere cu o condiție: s-o duci în rai cu niscai obiecte pe care ți le dăm noi ! Sunt roșii ca ouăle de Paști, ca sângele Domnului, marcă banu !

Raiul este starea de primire a dragostei lui Dumnezeu, de receptare pozitivă a energiilor sale necreate. Aceeași energie poate fi primită ca suferință când suntem vinovați față de Dumnezeu, și atunci suntem în iadul pe pământ al desfătărilor, exceselor și regretelor succesive.

Raiul pe pământ este trăit de puținii oameni îndumnezeiți, după ce au urmat despătimirea și s-au bucurat de darul luminării. Raiul pe pământ a fost trăit de sfinți, cunoscuți sau necunoscuți de restul oamenilor. Raiul pe pământ este gustat poate de fiecare credincios la un moment dat în bucuria rugăciunii.

Cunoscând preferințele religioase ale românilor, dar și lăcomia și vanitatea multora dintre ei, diverse organizații instrumentalizează sărbătoarea învierii Domnului, transformând-o ca și pe Crăciun într-o sărbatoare a idolilor mâncării, băuturii și mândriei. Organizații pragmatice și cinice specialiste în manipulare după specificul cultural al publicului țintă încurajează excesele spre maximizarea profitului lor învelind produsele altminteri unele utile într-o retorică pentru fraieri. Mai deunăzi un panou imens vis a vis de Academia Militară anunța ca reclamă pentru un bar, pe fondul unui fund de femeie: Let's free the rules of love, Let's get married to night ! (să eliberăm regulile iubirii, hai să ne căsătorim la noapte !). În grup? Nu știm, dar dispariția rapidă a panoului probabil scump indică faptul că, totuși, Primăria București încă mai are nevoie de instituția familiei, sau oricum mai mult decât de impozitele luate de la barul respectiv. Dar în cazul Băneasa shopping city probabil că veniturile de la acest contribuabil contrabalansează lezarea sensibilităților creștine, blasfemia, ca să zic așa.

Suntem incitați public și legal să plătim pentru un "Rai" care nu doar că nu ne apropie de Dumnezeu, dar ne îndepărtează. Un târg din care are de câștigat numai diavolul. Prost este însă cine dă, nu cine cere.

Am trecut azi pe acolo să iau niște pâine.

Vremea confruntării cu realitatea lumească, sau despre destrăbălare

Atunci când pornești la drum, și mereu pe acest drum, dacă ești dăruit cu inteligență, îți construiești un model de înțelegere a lumii. Rolul lui este atât de a te descurca în lume, cât și de a te ajuta să o schimbi. Acest model va fi mereu distorsionat.

Dacă ești adolescent și viața ți-a fost construită predominant din lecturi vine și vremea constatărilor empirice care să îți valideze sau te împingă la recalibrarea modelului. Spiritualitatea este evident gândire, și ni se poate părea la început că nu are nimic de a face cu dogma. Doar că ea poate fi și gândire nediscursivă, pentru care dogma bine aleasă este un instrument de folos. Absența preocupărilor spirituale, adică de gândire serioasă și creație, din școli ne poate surprinde (http://iordachedragos.weebly.com/, postul cultură și spiritualitate românească) doar pentru că nu am înțeles că raționalismul nu poate crea spiritualitate decât la remorca unei credințe aparent iraționale, care vine pur și simplu din dragoste. Lucrurile importante din viață nu se pot explica, that's the point. Putem vorbi însă despre ele, din dragoste. Unde dragoste nu e, nimic nu e, în sensul că ceea ce rămâne a fi are un soi degradat de ființă, care nu merită trăit. Sau merită, pentru cine alege să trăiască așa.

Pentru cine alege să trăiască așa, să ne uităm puțin la spectacolul pe o piesă de Duerenmatt, Întoarcerea bătrânei doamne, la Național stagiunea aceasta. Un om care a trădat o femeie când avea vreo 18 ani este pedepsit de aceasta după ce a devenit miliardară, peste încă vreo 30 de ani. Cetățeana respectivă oferă concitadinilor omului un miliard de dolari cu condiția să îl ucidă cineva pe om, iar aceștia o fac în numele interesului public. Deci produsul sistemului, un ticălos, este ucis de sistem într-un management adaptativ la noile realități de viață. Piesa este de așa natură construită încât pune accent pe păcăteșenia oamenilor respectiv, pe metehnele lor degradante: lăcomie, beție, curvie, fățărnicie. Un nivel suplimentar de lectură se adaugă prin faptul că Durenmatt, în programul spectacolului, declară că scrie doar pentru bani, pentru el, și că, firește, și-a înșelat de n ori soția. Ce se poate face cu un astfel de cinism? Se poate face ceea ce avem în sufletul nostru, de la aplauze pentru distracția percepută ca girată artistic de colegialitatea cu Maia Morgenstern, la interpretarea politică bine susținută regizoral, că în fond e o imagine a societății românești (parțială aș zice, excluzând pe cei 10% care vin la biserică și pe cei încă vreo 20% care își asumă decența pe cont propriu), la a considera că actorilor le place ceea ce prezintă în rolurile lor, că se veselesc pe bune, că deci este o destrăbălare generalizată concepută malefic de diabolicul Durenmatt, și atunci nici măcar nu aplaudăm la final, la a sesiza că ce spune Durenmatt în presă e o strategie de marketing prin care aduce la un astfel de spectacol cutremurător și vicioșii cinici, ca să le pună o oglindă în față, cum probabil a considerat și Teatrul Național, sau la a înțelege că lucrarea diavolului, atâta câtă este, destrăbălarea însăși ca spectacol al ei, e deturnabilă pentru progres spiritual, e lecție cu ajutorul Domnului în sufletul oricui. În sală se râdea, dar la ieșire nu prea.

Revenind la cultură și spiritualitate românească, școala românească este în mare o școală a destrăbălării românești. Afirmația se verifică prin realitatea socială românească. Perversitatea e în caracterul aparent serios al celor care pretind că ne conduc la diferite niveluri în instituțiile publice și stat, nu în spectacolele care ne arată pe față cum stau lucrurile. Și diavolul este o persoană serioasă. Înclin să cred că spectacolele sunt mai degrabă de folos, ne ajută să nu participăm la crima de grup a sistemului, ori ne ajută să depășim naivități copilărești sau caracteriale. Naivele sau naivii, credincioși sau nu, sunt victime sigure, doar Dumnezeu îi poate salva. Și o și face. Dar e o ispită diavolească să ne bazăm pe intervenția Sa în mersul lucrurilor. Deci să luptăm.

Geniu românesc

http://www.youtube.com/watch?v=apoeSW7RNcI

Frunoasă-i viața, Doamne ! Multă bucurie dai oamenilor, Doamne !

Mama Sfântului Meliton

"Atunci tiranii, umplându-se de mânie [după ce un străjer al temniței a sărit în iaz alături de mucenici strigând "Și eu sunt creștin!"], au poruncit ca, legându-i, să-i tragă la mal [pe cei patruzeci de mucenici din iazul înghețat]; și, ducându-i de acolo la locul cel de muncă, au hotărât să li se sfărâme gleznele cu ciocane. Și făcându-se acea cumplită muncă, binecredincioasa maică a unuia mai tânăr cu anii, anume Meliton, dintre sfinții mucenici care pătimeau, venind acolo, îi întărea cu cuvinte de îmbărbătare pe sfinți, spre vitejească răbdare. Căci, temându-se ca nu cumva fiul ei, ca un tânăr ce era, să se înfricoșeze și să slăbească în munci, cu dinadinsul spre dânsul întinzându-și mâinile, îl învăța grăind: "Fiul meu cel preadulce, mai rabdă încă puțin ca să fi desăvârșit. Nu teme, fiule. Iată Hristos stă înainte, ajutându-ți!"

Iar sfinții mucenici, fiind sfărâmați și acum sufletele lor dându-le Domnului, grăiau: Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit. Ajutorul nostru este întru numele Domnului, cel ce a făcut cerul și pământul ! Și zicând toți "Amin", și-au dat lui Dumnezeu sfintele lor suflete. Iar Sfântul Meliton, fiul care era îndemnat de maică-sa, încă mai răsufla.

Deci tiranii au poruncit slujitorilor ca, punând în care trupurile sfinților, să le ducă spre ardere; iar pe tânărul acela l-au lăsat abia răsuflând, având nădejde că va fi încă viu. Însă maică-sa, văzând pe fiul ei singur, lăsându-și slăbiciunea femeiască și având tărie bărbătească, a luat pe fiul său pe umeri și fără de temere mergea după car. Iar Mucenicul Meliton, care era dus de maica sa, bucurându-se, și-a dat sufletul său în brațele lui Hristos. Iar maica sa, ajungând carele, a pus trupul fiului său mort peste trupurile sfinților."

Absența teoriei evoluției biologice din programa școlară de liceu - o porcărie

Auzisem de această aberație, dar fiind cu nasul în idei prea abstracte nu i-am dat importanță, am lăsat-o să treacă pe lângă.

Azi însă i-am simțit însă pe viu efectele pentru că am participat la o întâlnire cu elevi de la liceele de elită din bucurești (http://virgilalexandruiordache.blogspot.com/2012/02/ceasornicarul-orb-film-despre-cartea.html ).

Tinerii din sală chiar erau interesați de știință. au sesizat imediat și inconsistența poziției ateiste a lui Dawkins, dar și consistența procesului de evoluție biologică modelată științific de teoria darwiniană și tot ce a urmat după ea în acest domeniu al biologiei. Cu unii am avut discuții ulterioare și a rămas să vin la ei la liceu. Din corespondența cu profesorii lor am înțeles că ei sunt foarte interesați de acest domeniu tocmai pentru că teoria evoluției a fost scoasă din programa de liceu.

Ce minți înguste ale managementului educației din România au putut lua o astfel de măsură ? Ne e lene să avem o abordare integrată punând în context filosofia cu biologia în licee? Vrem să creăm doar ignoranți fără gândire critică, pe bandă?

Cel mai trist a fost să aud de la elevi că doresc să meargă la universități din alte țări. Mulțumim clasei politice din România.

Rugăciune pentru o moarte bună

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurării, cad înaintea Ta cu inimă plină de durere, Ție îți încredințez ceasul de pe urmă al vieții mele.

Când picioarele mele reci îmi vor da să înțeleg că corabia acestei vieți este aproape de limanul său, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când ochii mei întunecați și tulburi din princina morții ce se apropie vor căuta stăruitor spre Tine, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când mâinile mele tremurătoare și amorțite nu vor mai putea strânge Crucea Ta și fără de voie o voi lăsa să cadă pe patul durerii mele, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când obrajii mei galbeni ca ceara și buzele mele învinețite vor stârni frică și milă la cei ce vor fi în jurul meu, când părul capului meu ud de sudorile morții se va ridica în sus și va vesti că-i aproape sfârșitul, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când urechile mele vor fi gata să se închidă pentru totdeauna la vorbele oamenilor și se vor deschide la glasul Tău care va rost judecata cea neschimbătoare și de care atârnă soarta mea pentru veșnicie, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când mintea mea va fi tulburată de închipuiri înspăimântătoare și cufundată în întristarea morții și sufletul meu tulburat de vederea fărădelegilor mele se va lupta cu duhurile întunericului, care vor voi să-mi răpească mângâierea, acoperindu-mi ochii ca să nu caut îndurarea Ta și să mă arunce în descurajare, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când voi vărsa cele din urmă lacrimi, primește-le ca pe o jertfă curățitoare, după care să-mi dau sufletul cu pocăință și în clipa aceea înfricoșată, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când rudeniile și prietenii îndurerați de starea în care mă aflu, se vor aduna în jurul meu și Te vor chema în ajutor cu multă dragoste pentru mine, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când simțurile mele se vor desprinde de lumea aceasta care dispare cu totul pentru mine și eu voi geme sub povara amărăciunii agoniei și a chinurilor morții, Multmilostive Iisuse, fie-Ți milă de mine.

Când sufletul meu va zice pentru totdeauna rămas bun lumii acesteia și va lăsa trupul meu palid, rece ca gheața și fără suflare, primește nimicirea ființei mele ca pe semnul atârnării de Tine, ce-l încredințez dumnezeieștii Tale slave, Multmilostive Iisuse, fie-ți milă de mine.

În urmă când sufletul meu se va înfățișa înaintea Ta și va vedea pentru întâia oară strălucirea cea nespusă a slavei Tale, nu-l lepăda de la fața Ta, ci primește-l în sânul cel dulce al îndurării Tale, Multmilostive Iisuse, fie-ți milă de mine.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale sfântului înger păzitorul vieții mele, ale părintelui meu duhovnic și ale tuturor sfinților Tăi, miluiește-mă pe mine păcătosul, spurcatul și necuratul acum și în ceasul morții, la trecerea prin vămi și în ziua judecății, și-mi iartă păcatele mele pe care le-am făcut din copilărie și până acum. AMIN!

(sursa: schitul Pahomie, Trei rugăciuni foarte folositoare pentru suflet, 1996)

Duminica Ortodoxiei

http://www.credo.ro/predica-Duminica-Ortodoxiei-Sfantul-Ignatie-Brianceaninov.php
http://www.doxologia.ro/audio/predici/parintele-nicolae-steinhardt-predica-la-duminica-ortodoxiei

"Adevărate postire este înstrăinarea de rele, înfrânarea limbii, îndepărtarea de mânie, despărțirea de poftă, de grăirea de rău, de minciună, de juruințele mincinoase". Sf. Vasile cel Mare

Abia atunci vom putea iubi cu adevărat.

Când demilitarizăm România? Răspuns doamnei Mungiu-Pippidi

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/cand-demilitarizam-romania-255421-pagina1.html#top_articol

Demilitarizarea României nu va avea loc cel puțin 3-4 decenii de acum încolo, deorece este singura modalitate de  a asigura stabilitatea zonei în care se află România. Nu că ar avea poporul român trăsături anarhice, deși nu stăm prost la capitolul fiecare face ce vrea, ceea ce ne dă garanția unei ortodoxii autentice măcar ca potențial, dar dezordinea este puternic stimulată de "prietenii" noștri care au interese mari, uriașe, în zonă. Partenerii NATO nu își pot permite astfel de riscuri sistemice. O dată cu bazele SUA suntem condamnați la ordine și stabilitate, iar până o va putea asigura un sistem instituțional funcțional, o va asigura sistemul dublei specializări, a cumulului cu funcții în sistemele de informații. Într-un fel aceasta a fost șansa istorică a foștilor și actualilor ofițeri de informații în deal-ul cu occidentul. Sfâșierea lăuntrică a multora dintre aceste persoane vine din faptul că acolo pe unde sunt trebuie acum nu doar să pară profesioniști de diverse ocupații, ci chiar să fie. Cum foarte mulți nu sunt, trebuie să devină. Gălușca aceasta recentă, de sorginte băsesciană, dar cu rădăcini în criză și obligația de a eficientiza cheltuielile publice, nu le-a picat deloc bine. Din partea celor care nu sunt în "sistem" e necesară acum răbdare și înțelegere condescendentă pentru cei care nu fac decât să își servească țara, pe măsura modestelor lor puteri. Trebuie să îi ajutăm, să îi susținem cu căldură și dragoste. Avem o dublă smerenie dintr-o lovitură, a celor care trebuie să țină ciocul relativ mic pe plan profesional, având tinichele academice de coadă, deși sunt "mari", și a celor valoroși profesional care nu pot fi ocupa funcții cu responsabilități de distribuție a resurselor la scară mare pentru că nu sunt și sub acoperire, și atunci nu pot garanta stabilitatea militarizată. O situația remarcabilă în care fiecare este și nemulțumit, și mulțumit de ceva, un compromis suportabil, rezultat al justiției divine. Să zicem mersi de criză, așadar. Vremea ascensiunii doar pe criterul că ești în "sistem" s-a încheiat. Jigodismul nu mai are căutare decât local, nu mai e politică de stat, tinereii care au mizat pe el recent au luat țeapă, oricâți clăbuci mai încearcă să facă în cinismul lor purulent. Își spun în sinea lor cu regret, o Doamne, oare de ce nu și-au făcut baze ceilalți ? N-am mai fi avut nevoie să și muncim, să fim eficienți în utilizarea resurselor publice. Rămâne doar ca " sistemiștii" maturi ajunși la nivelul lor de incompență să se uzeze fizic și moral astfel încât să fie casați. Sau să progreseze, să se transmute alchimic din rahat în bici. Dumnezeu să ne ajute !