Despre așteptare

Să aștepți este firesc-ul bun, dragostea într-una din formele ei, să te aștepți este egoismul, firesc-ul rău, încercarea de a prevedea un viitor crezut de tine mai bun. O lăcomie avant la lettre.

Așteaptă totul și nu te aștepta la nimic.

Nu tu faci timpul să curgă.

Într-un anumit sens a aștepta este viața, iar a te aștepta este moartea. În alt sens este exact invers. Omul care construiește timpul, face istorie, se așteaptă la tot felul de lucruri. Este omul care trăiește în interval, dar fără capetele intervalului. Adică fără naștere și fără moarte fizică. Acestea n-au sens pentru el decât în privința altora, ca evenimente din viața lui.

Te aștepți să vină cineva care a spus că vine? Foarte rău. Așteaptă, dar nu te aștepta.

Oamenii care pot aștepta sunt oamenii care pot tăcea. Zile întregi fără să spună nimic. Pot trăi fără televizor. Pot trăi știind că și alți oameni așteaptă și tac.

Pe cine așteptăm? Ei, asta este altă întrebare.

Ca să poți aștepta trebuie să ști că există o persoană care poate veni. Oricând.

Când va fi să vină, atunci să vină. La urma urmei nici nu este treaba ta. De ce crezi că poți face pe cineva să vină. Să ți se livreze? Pentru că ai tu ceva de livrat? Atunci vorbim de periferie, de corp.

Ține de natura umană să se aștepte, dar și să aștepte. E drept că unii oameni trăiesc mai mult așteptând, iar alții mai mult așteptându-se. Primii nu au multe pretenții, ultimii au foarte multe.

Poate că uneori este firesc să ai pretenții multe pentru mize mici, și nici o pretenție pentru mize mari. Lucrurile importante, mari, nu pot fi decât daruri. Cu privire la daruri nu poți avea pretenții. Iar dacă ai, atunci nu ști ce este un dar. Ești ca un copil. Vrei să-ți aducă Moșul ceva anume. Și plângi dacă nu ți-a adus. De ce n-a știut Moșul ce vreau Eu să îmi aducă !

Știința se ocupă de mize mici. Credința se ocupă de mize mari.

Dragostea dintre oameni poate fi trăită în registrul mizelor mici, aproape ca business-plan, sau în registrul mizelor mari, ca dar și dăruire.

Mă așteptam să vină, dar a întârziat 30 de minute. Decid că nu mai vreau să continui această relație. Înseamnă că dragostea ta e în registrul mizelor mici. Ești la level 1. Bine că ești și aici.

Aștept să vină, și n-a venit decât în pragul morții. Ai continuat să aștepți și să lupți să trăiești pentru a putea aștepta. Înseamnă că dragostea ta e în registrul mizelor mari. Ai trecut la level 2. Marquez în "Dragostea în vremea holerei" vorbește despre asta.

Când realizezi că poate veni cineva și după pragul morții, deja ai trecut la level 3. Sau mai degrabă ai fost trecut. Hristos vorbește despre asta.

Nivelurile nu sunt paralele, ci cuplate. La orice nivel superior tragi după tine ce ești și la nivelurile inferioare. E ca o trenă, sau ca un lanț de conserve pe caldarâm după mașina de nuntă. După umor, gust, caracter. Inferiorul poate fi făcut frumos prin superiorul din tine, sau poate să degradeze superiorul din tine.

De la orice nivel superior poți să pici la un nivel inferior prin ceea ce în jargon creștin se numește păcat.

Nu poți să nu te aștepți chiar la nimic. Dar dacă nu-ți iese nu te vei supăra, sau vei ierta cu ușurință dacă tu pe fond aștepți, nu te aștepți.

În fond despre asta este vorba. Să fim capabili să iertăm. Și să așteptăm.

Așteaptă și va veni.