(pe contributors aici: http://www.contributors.ro/cultura/ce-inseamna-a-plagia/ )
“Put the standards high and keep them!” Acesta a fost îndemnul
unui prieten britanic, Owen Mountford, atunci când le-a vorbit studenților din
Universitatea din București.
În acest text mi-am propus să clarific înțelesul verbului a plagia.
Prin acastă clarificare încerc să contribui la accelerarea evoluției culturale
către adoptarea unor standarde academice ridicate în societatea românească.
“A
plagia” în dicționare
Conform dexonline: “PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial
ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un
furt literar, artistic sau științific. [...] – Din fr. plagier.”
În definiția de mai sus, ușor accesibilă cetățeanului care dorește să
se informeze, a plagia este un mod particular de a fura, acțiunea de a trece în
mod ilegitim ceva din proprietatea altcuiva în proprietatea mea.
Definiția din DEX reflectă destul de bine definiția
din dicționarul francez Larousse online: “Plagiat: Acte de
quelqu'un qui, dans le domaine artistique ou littéraire, donne pour sien ce
qu'il a pris à l'œuvre d'un autre.”
Observăm că în definiția din Larousse nu se face referire decât la
domeniul artistic și literar.
Definiția din Webster online este mai generală, depășind ideea de furt
(acțiune care se poate susține doar în condițiile existenței proprietății
asupra unui bun) către cea de utilizare (de folosire a ceva care este al altuia
într-un mod nu neapărat asociat unor drepturi de proprietate): “Plagiarize: to use the
words or ideas of another person as if they were your own words or ideas”.
A plagia are două sensuri în limba română:
- A plagia din punct de vedere al
procesului de producție în organizații academice. Acest tip de plagiat
este asociat domeniului care cuprinde științele în sensul cel mai larg al
cuvântului.
- A plagia din punct de vedere al
drepturilor de autor. Acest tip de plagiat este asociat îndeosebi
producției artistice și literare, care duce la existența unor drepturi de
autor din care autorii acestor creații își obțin veniturile.
Sensul francez de dicționar e asociat celui de al doilea sens românesc,
în timp ce sensul anglo-saxon acoperă ambele sensuri românești.
A plagia în organizații
academice
Îndemnul lui Owen Mountford de a adopta standarde academice înalte se
referă la sensul academic al
verbului a plagia.
Sensul academic reflectă o
disfuncționalitate în mecanismele producției academice, care duce la rebuturi
în producție. O fabrică de lactate produce produse din lapte, o universitate
produce resursă umană și cunoaștere academică. Lactatele au niște
caracteristici care le fac vandabile. Resursa umană constă în
competențe, abilități, cunoștințe acumulate și standarde comportamentale ale
unor oameni folosindu-se de care aceștia pot să se angajeze undeva și să
primească un salariu pentru felul cum folosesc resursa umană a lor în procesul
de producție din locul unde s-au angajat. Sau pot să foloseasccă resursa lor
umană pentru autoconsum, să aibă o viață de un anumit fel, intelectual. Cunoașterea
se transmite pe un suport fizic, produse culturale de diferite feluri pe care
niște oameni vor să le cumpere și să le citească pentru a avea un folos
cognitiv. Așa cum un iaurt poate să fie degradat și resursa umană și
cunoașterea pot fi degradate și ca atare periculoase pentru consum.
Produsele culturale au niște autori,
niște persoane care le-au creat, membri comunității academice respective,
profesori și studenți. Aceste produse culturale trebuie să satisfacă bine
cererea de cunoaștere, așa cum lactatele răspund unei cereri de hrană.
A plagia în sens academic
înseamnă sa pretind că sunt autor de un nivel mai complicat, care necesită mai
multe competențe, când în realiate sunt un autor de nivel mai simplu, mai puțin
pregătit să produc o cunoaștere academică de nivel înalt. Un plagiat în sens academic este o telemea ieftină vândută drept brânză
de Roquefort.
A plagia în sens academic este o problemă în procesul de producție din
organizații academice. Este ceva echivalent aplicării greșite a unei rețete de
patiserie într-o fabrică de astfel de produse, de exemplu să aplica rețeta
pentru chec, dar apoi să ambalez produsul și să îl vând drept cozonac. Este
ceva care ar putea în mod principial să intre în atenția Agenției Naționale
pentru Protecția Consumatorului.
Plagiatorul în sens academic nu este un hoț (pentru că nu există un
păgubaș), ci un impostor, sau în funcție de fapte, chiar un șarlatan, care are
beneficii materiale sau emoționale de pe urma imposturii lui, dacă cineva îi
cumpără scump telemeaua ieftină sau îl angajează ca mare specialist în
producerea cozonacului. El este asemenea tânărului care iese cu o domnișoară la
plimbare spunându-i că are o mașină scumpă, cu care o și plimbă, și o vilă
mare, unde o și duce, pentru ca mai târziu, când îl întreabă de intenții,
tânăra să afle că mașina e în leasing, iar vila e în proprietatea mamei
tânărului care mai are încă patru frați. Acest tânăr a prezentat niște drepturi
de utilizare ca pe niște drepturi complete de proprietate, așa cum un plagiator
academic prezintă o creație precară a sa ca pe una mai consistentă, mai
valoroasă.
În tabelul 1 prezint relația dintre
tipurile de competențe formate tinerilor într-o universitate și tipurile de
plagiate academice posibile.
Tabelul 1 Relația dintre competențele necesare pentru a fi autor și tipurile de
plagiatori din organizațiile academice.
Competențe necesare pentru
a fi autor al unui produs academic
|
||||||
De a selecta texte și a le organiza coerent
|
De a face o reformulare incompletă a
textului altcuiva
|
De a parafraza corect textul altcuiva, doar
prin cuvinte proprii
|
De a emite idei personale
|
|||
Critice
|
Constructive
|
|||||
Resursă umană personală
|
Capacitate de analiză și sinteză
|
|||||
Capacitate de analiză critică
|
||||||
Deplină creativitate academică
|
||||||
Studii necesare
|
Liceu
|
Licență anii 1 și 2
|
Licență anul 3, Master
|
Doctorat
|
||
Ce fel de produs academic pot
crea
|
Crestomații, selecții de texte fundamentale (utile
când nu există acces ușor la literatură sau la limba în care sunt scrise
textele).
Referate gimnaziale și de liceu
|
Manuale universitare de proastă calitate,
nevandabile.
Eseuri studențești precare.
|
Manuale rezonabile, vandabile pe piața națională.
Lucrări de popularizare de calitate slabă.
Eseuri studențești bune.
|
Manuale bune, vandabile pe piața internațională („textbooks”).
Monografii. Lucrări de popularizare de calitate bună.
Lucrări de licență
și master.
|
Cărți propriu-zise.
Teze de doctorat
|
|
Ce fel de autor sunt
|
Autor al selecției de texte și structurii de
asamblare (codificare A0.1)
|
Autor incompetent de sinteze și explicații (A0.2)
|
Autor competent de sinteze și explicații (A0.3)
|
Autor de analize critice ale textelor altor autori (A1.1)
|
Autor în deplinul sens al cuvântului (A1.2)
|
|
Tipuri de impostori
academici
|
||||||
Pretind
că sunt un autor de felul:
|
||||||
Dar, în realitate:
|
A0.1
|
A0.2
|
A0.3
|
A1.1
|
A1.2
|
|
Nu sunt nici un
fel de autor
|
Plagiatorul total (metoda xerox), mai modest sau mai
ambițios
(cazul Ștefania Duminică pentru A1.1, lucrare de dizertație)
|
|||||
Sunt un A0.1
|
Plagiatorul copy-paste (metoda cuvânt cu cuvânt)
(cazurile I. Mang și V.-V. Ponta pentru A1.2,
articol și teză de doctorat)
|
|||||
Sunt un A0.2
|
Plagiatorul rușinos (metoda mozaic)
(cazul multor manuale universitare)
|
|||||
Sunt un A0.3
|
Plagiatorul subtil (iau ideea)
(cu observația că există posibilitatea unor
convergențe de idei cu alți autori având preocupări similare)
|
|||||
Ce ne duce la plagiat academic? Fie necunoașterea procesului de
producție academică, fie necinstea personală, dorința de a prezenta altor
oameni că sunt un fel de autor care defapt nu sunt. Prima cauză poate fi
eliminată prin acțiuni la nivelul organizațiilor academice, dar cea de a doua
depinde de funcționarea întregii societăți la standarde moral înalte. Atâta
vreme cât pentru cei cu diplome fără acoperire vor exista sinecuri obținute prin
relații sau laude din partea unor părinți necunoscători se vor produce în
continuare pe bani publici sau privați diplome fără acoperire în resursa umană
reală a titularului.
Toți profesorii din universitățile de azi cunosc procesul de producție
academică și modurile de a plagia, dar mulți dintre ei în trecut nu știau toate
acestea. Unii profesori le aplicau pur și simplu din cultura lor generală și
din bun simț, dar alții au produs o cantitate enormă de texte, așa zise cărți,
care nu corespund standardelor unei universități. Într-o societate comunistă
închisă astfel de pseudocărți puteau avea un oarecare folos, erau un mod de a
transmite mai departe o cunoaștere inaccesibilă direct. Cele mai frecvente
situații în manualele existente sunt cele de reformulare inadecvată (plagiat de
tipul mozaic), dar în lucrarile de licență și cele de grad plagiatul copy-paste
a fost regula, nu excepția.
În acest moment
nu există, după câte știu, nici o universitate din România care să aibă
standarde anti-plagiat detaliate așa cum în occident putem găsi peste tot
(exemplu aici).
Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind
buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare
definește plagiatul la articolul 4d:
- „plagiatul - expunerea într-o
operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor
texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori
metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format
electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale;”
Definiția din legea 206/2004 este mult prea genereală pentru a fi
eficientă în absența unor specificări detaliate în regulamente universitare.
Spre exemplu, se pot lua zeci de pagini dintr-un autor și dacă a fost menționat
o dată în text și este la bibliografie prin prisma legii nu va fi considerat
plagiat fapta celui care a copiat acele zeci de pagini. Prin prisma acestei
legi ceea ce a făcut V.-V. Ponta va putea foarte bine să nu fie considerat
plagiat.
Universitatea este o invenție a occidentului. Standardele academice nu
au apărut prin legi emise de guvernanții din occident, ci prin competiția
dintre universități în funcție de calitatea resursei umane și cunoșterii
produse. Într-o societate coruptă ca a noastră în care ce ști cu adevărat nu
contează prea mult nici o universitate nu va da faliment prea curând pentru că
produce impostori, iar speranța că vom ridica standardele prin legi mai bune
este utopică.
Universitățile din Romania nu pot sa adopte rapid în mod complet
standardele occidentale (ale societăților care au inventat organizațiile de tip
universitate) în documente oficiale deoarece ar leza interesele unui număr
excesiv de mare de membri ai comunității academice punând în pericol
funcționarea întregii organizații fie și la standardele actuale. Dar mutații
culturale importante există la niveluri funcționale mai joase. Sunt facultăți
unde deja s-au adoptat aceste standare, există departamente din multe facultăți
în care liderii acestora le-au impus, și numeroși profesori izolați care le
folosesc. Dar nu există universități ca întreg care să le împărtășească.
De unde știm în aceste condiții care sunt standardele general acceptate
într-o universitate? Din jurisprudența Comisilor de etică. Cunosc o singură
universitate care prin această jurisprudență a instituit condamnarea
plagiatului total și a celui copy-paste și nu cunosc nici o universitate din România
care să fi respins plagiatul de tip mozaic. Plagiatul de tip mozaic este
acceptat de facto în toate
universitățile din România pentru lucrările studenților chiar și azi, iar
pentru lucrările profesorilor pentru toate “cărțile” produse până acum.
Un aspect pozitiv este că putem fi siguri că niciodată situația de fapt
din universitățile românești nu se va reflecta într-o situație de drept,
într-un regulament, deoarece ne-am descredita în fața tuturor partenerilor
europeni și din NATO. Regulile vor fi păstrate într-o situație ambiguă pe plan
formal până când puternicii plagiatori ai zilei, de la decani la prim-miniștri,
vor ieși la pensie. Pe plan informal însă putem lucra activ la rezolvarea
problemei plagiatului atât vreme cât nu lezăm excesiv interesele managerilor
academici și pe cele ale guvernanților. Cheia rezolvării în condițiile actuale
este ce face fiecare profesor cu elevii sau studenții lui la ore. Nimeni nu va
îndrăzni să îl penalizeze pentru că învață pe cei tineri să scrie în mod
corect.
Rezolvarea problemei plagiatului academic în România presupune
cunoașterea în detaliu a felului cum standardele înalte au apărut în occident,
a situației organizațiilor academice din țările în curs de dezvoltare în
context istoric, european și global, a situației fraudelor academice de azi din
occident și din afara spațiului occidental în diverse țări, a cauzelor psihice
și sociale care favorizează plagiatul sau, din contră, respectare regulilor, a
metodelor deja încercate de alți oameni și organizații pentru a rezolva
problema plagiatelor, a studiilor și metodelor cu privire la creșterea
capacității studentelor și studenților de a se exprima în scris și, în fine, a
studiilor pedagogice cu privire la modul de coordonare a doctoranzilor. Toate aceste domenii reprezintă corpuri de
literatură academică distincte și intercorelate. În Anexă am inclus câte un eșantion semnificativ de publicații
academice din fiecare domeniu, cu gândul să fie de folos celor interesați.
A plagia din punct de vedere
al drepturilor de autor
Într-un mod ciudat în Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe nu apare niciodată vreun cuvânt din familia de
cuvinte „a plagia, plagiat, plagiator”. Cu toate acestea, atât definiția de
dicționar, cât și uzul din mass-media asociază acestă lege cu acest cuvânt. Cel
mai recent caz este al condamnării lui George Stanca pentru plagierea, în sensul
legii, a unei traduceri din Tolstoi (știre aici).
Nu este de mirare că justiția a aprobat neînceperea urmăririi penale a domnului
V.-V. Ponta pentru încălcarea drepturilor de autor ale celor pe care i-a
plagiat în sens academic. Nimeni dintre persoanele ale căror texte au fost
plagiate nu a reclamat că ar exista niște pagube din încălcarea drepturilor de
autor.
Am făcut o comparație între plagiatul academic (o impostură) și
plagiatul ca furt al drepturilor de autor în tabelul 2. În situații concrete
cele două tipuri de plagiat pot să fie asociate unuia și aceluiași fapt, de
exemplu atunci când un produs cultural care a fost plagiat în sens academic
este și protejat prin drepturi de autor (cartea plagiată a fost publicată la o
editură care semnalează încălcarea acestor drepturi).
Tabelul 2 Câteva diferențe dintre plagiatul academic și cel prin prisma legii
dreptului de autor.
Caracteristică
|
Plagiat academic
|
Plagiat în sensul asociat legii
dreptului de autor
|
Antrenează drepturi
patrimoniale (evaluabile în bani)
|
Nu
|
Da
|
Rolul sancționării
sociale
|
Calitatea
producției academice de resursă umană și cunoaștere
|
Asigurarea veniturilor deținătorului
drepturilor de autor
|
Nivelul la care
este utilă sancționarea încălcării regulii
|
Public în societăți
etatiste, privat academic și public în societăți policentrice
|
Preponderent privat - personal și/sau
organizațional.
|
Implementarea sancționării
|
Prin comisii de
etică universitare și ministeriale, la clasă de către profesor
|
Prin sistemul de
justiție
|
Tipuri de sancțiuni
prevăzute în lege
|
De la avertisment
la desfacerea contractului de muncă pentru profesori, nu există pentru
studenți în România
|
Răspundere civilă, contravențională, sau penală
|
Durata perioadei în
care sunt obligat să respect regula
|
Nedefinită (trebuie
să citez chiar și pe Platon sau pe Regele David)
|
Finită. “(1) Drepturile
patrimoniale prevazute la art. 13 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului,
iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei
civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost
adusa la cunostinta publica in mod legal. Daca nu exista mostenitori,
exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva
mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat,
organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din
domeniul respectiv de creatie”
|
Există excepții de
la obligația de a respecta regula
|
Cunoașterea comună
(exemplu Harvard: “Widely known scientific
and historical facts—such as the molecular structure of water (H2O”
|
Da, unele asociate
produselor academice. “Nu pot beneficia de protectia legala a dreptului de autor urmatoarele
a)
ideile, teoriile, conceptele, descoperirile
stiintifice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca
atare si inventiile, continute intr-o opera, oricare ar fi modul de preluare,
de scriere, de explicare sau de exprimare;”
|
Justificarea
publică a respectării regulii
|
Deontologistă (cod
al onoarei ca valoare în sine) și utilitaristă (folos pentru universitate și
societate)
|
Utilitaristă (folos pentru deținătorii
drepturilor)
|
Concluzii
Plagiatul academic este o problemă
majoră în societatea românească, atât un efect cât al
unor disfuncționalități sociale mai largi, cât și o cauză care le întreține pe
acestea. Plagiatul ca încălcare a drepturilor de autor nu reprezintă o problemă
socială atât de gravă.
Rezolvarea problemei plagiatului academic în România se poate face doar
printr-o abordarea pozitivă, constructivă, cu cel puțin trei direcții de acțiune:
- Amnistirea tuturor plagiatorilor
academici, prea mulți pentru a putea fi sancționați fără ca orice tentativă
hotărâtă să nu ducă la o reacție de apărare în masă.
- Formarea la tineri a tuturor
competențelor necesare pentru a deveni un autor. Explicarea diferențelor
între diferitele feluri de autori încă de la nivel de liceu.
- Crearea unui climat de cinste si
corectitudine în societate ca o precondiție pentru a avea un astfel de
climat în organizațiile academice.
Dacă există vreo universitate în adevăratul sens al cuvântului în
România și în ce măsură am putea produce pe termen mediu un model românesc de
universitate sunt întrebări pe care le voi explora într-un articol viitor.
___________
Anexă Bibliografie selectivă relevantă pentru rezolvarea problemei
plagiatului academic în România. Majoritatea publicațiilor sunt obținute de pe www.anelis.ro (bibliotecă electronică
disponibilă cercetătorilor), câteva dintre ele direct de pe scholar.google, iar
altele prin corespondență cu autorii. Cei care le doresc o arhivă cu toate
pentru uz necomercial îmi pot scrie pe adresa virgil.iordache@g.unibuc.ro .
Universitățile din țările în
curs de dezvoltare în context istoric, european și global
·
Altbach
P. G., 2008, The Complex Roles of Universities in The Period of Globalisation.
In: Global University Network for Innovation (Ed.) Higher Education in the
World 3, Palgrave Macmillan: NY, 5-14
·
Altbach
P. G., 2009, Peripheries and centers: research universities in developing
countries, Asia and Pacific Education Review, 10, 15-27
·
Balan J.,
2012, Research universities in Latin America: the challanges of growth and
institutional diversity, Social Research, 79(3), 741-770
·
De Boer
H., Hongbloed B, 2012, A cross-national comparison of higher education markets
in Western Europe, în Curaj A., Scott P., Vlăsceanu
L., Wilson L. (editori), European higher education at the crossroads – between
the Bologna Process and national reforms, Springer, Dordrecht, 553-571
·
Finkelstein M., 2014, How does national context shape academic work and
careers? The prospects for some empirical answers, în Maldonado-Maldonado A. și Besset R. M. (editori) “The forefront of
international higher education”, Springer, Dordrecht, 46-90
·
Komljenovič
J., Miklavič, K., 2013, Imagining higher education in the European knowledge
economy: Discourse and ideas in communications of the EU, în Zgaga, P., Teichler,
U. și Brennan, J. (editori) The globalisation challenge for European Higher
Education: Convergence and Diversity, Centres and Peripheries, Peter Lang, Berna,
33-54
·
Pechar
H., The decline of an academic oligarchy. The Bologna process and ‚Humboldt’s
last warriors’, în Curaj
A., Scott P., Vlăsceanu L.,
Wilson L. (editori), European higher education at the crossroads – between the
Bologna Process and national reforms, Springer, Dordrecht, 613-630
·
Perkin
H., 2006, History of universities. In J. J. F. Forest & P. G. Altbach
(Eds.), International handbook of higher education, Dordrecht, Netherlands:
Springer, 159-206, pdf
·
Ramirez
G. B., 2014, Trading quality across borders: colonial discourse and
international quality assurance policies in higher education, Tertiary
Education and Management, 20(2), 121-134
·
Ridder Sygmoeus, Hilde de (editor), 1992-, A history of the university
in Europe, Cambridge University Press, Cambridge (cod BCU 37/H66.SP)
·
Teichler
U., 2014, The Impact of Convergent Higher Education Reforms in European
Countries, în Maldonado-Maldonado A. și Besset R. M. (editori) “The forefront of
international higher education”, Springer, Dordrecht, 141-153
·
Zgaga P., 2013, Higher education research and higher education policy in
South-East Europe, European Journal of Higher Education, 3(3), 280-294
Fraudarea în organizații academice
occidentale
·
Ison D.
C., 2012, Plagiarism among dissertations: prevalence at on-line institutions,
Journal of Academic Ethics, 10, 227-236
·
Whitely
Jr. B. E., 1998, Factors associated with cheating among college students: a
review, Research in Higher Education, 39(3), 235-274
·
McCabe D.
L., Trevino L. K., Butterfield K. D., 2001, Cheating in academic institutions:
a decade of research, Ethics & Behavior, 11(3), 219-232
·
Park C.,
2003, In other (people’s) words: plagiarism by university students – literature and lessons,
Assessment & Evaluation in Higher Education, 28(5), 471-488
·
Biagiolli M., Recycling texts or stealing time?: plagiarism, authorship,
and credit in science, International Journal of Cultural Property, 19, 453-476
·
Aasheim C. L., Rutner P. S., Li L., Williams S. R., 2012, Plagiarism and
programming: a survey of student attitudes, Journal of Information Systems
Education, 23(3), 297-313
·
Freire C., 2014, Academic misconduct among Portuguese economics and
business undergraduate students – a comparative analysis with other major
students, Journal of Academic Ethics, 12, 43-63
·
Nonis S., Swift C. O., 2001, An examination of the relationship between
academic dishonesty and workplace dishonesty: a multicampus investigation,
Journal of Education for Business, 77(2), 69-77
·
Jones D. L. R., 2011, Academic dishonesty: are more students cheating?
Business Communication Quarterly, 74(2), 141-150
·
Tacket
J., Shaffer R., Wolf F., Claypool G., 2012, Student plagiarism and the economic
versus moral based pedagogy, Journal of Business and Accounting, 5(1), 136-149
Studii
asupra onestității intelectuale în afara spațiului occidental
·
Chapman K. J., Lupton R. A., 2004, Academic dishonesty in a global
educational market : a comparison of Hong Kong and American university
business students, The International Journal of Educational Management,
18(6/7), 425-435
·
Darrag M., Yousri M. D., Badreldin A., 2012, Academic dishonesty in
Egypt – a nation-wide study of students in higher education, Working paper, pdf,
accesat la 6 mai 2014
·
Grama E., 2004, Networking Texts and Persons: Politics of Plagiarism in
Postsocialist Romania, Romanian Journal of Society and Politics, 4 (2), 148-173
·
Lin C.-H. S., Wen L.-Y. M., 2007, Academic dishonesty in higher
education – a nationwide study in Taiwan, Higher Education, 54, 85-97
·
Lupton R. A., Chapman K. J., Weiss J. E., 2000, International
perspective: a cross-national exploration of business students’ attitudes,
perceptions, and tendencies toward academic dishonesty, Journal of Education
for Business, 75(4), 231-235 (comparație Polonia – SUA)
·
Lupton R.
A., Chaqman K. J., 2002, Russian and American college students’ attitudes, perceptions and
tendencies towards cheating, Educational Research, 44(1), 17-27
·
McCabe D. L., Feghali T., Abdallah H., 2008, Academic dishonesty in the
Middle East: individual and contextual factors, Research in Higher Education, 49, 451-467
·
Phillipson R., English for globalization or for the world’s people?
International Review of Education, 47(3-4), 185-200
·
Preiss M., Klein H. A., Levenburg N. M., Nohavova A., 2013, A
cross-country evaluation of cheating in academia – a comparison of data from
the US and the Czech Republic, Journal of Academic Ethics, 11, 157-167
·
Șandor S. D., 2013, Plagiarism in Academia, Proceedings, of the 21st
NISPAcee Annual Conference Proceedings, pdf,
accesat la 6 mai 2014
·
Stan L.,
Turcescu L., Politicians, intellectuals, and academic integrity in Romania,
Problems of Post-Communism, 51(4), 12-24
·
Tabsh S. W., El Kadi H. A., Abdelfatah A. S., 2012, Faculty response to
ethical issues at an American university in the Middle-East, Quality Assurance
in Education, 20(4), 319-340
·
Yukhimenko-Lescroat M. A., 2014, Ethical beliefs toward academic
dishonesty: a cross-cultural comparison of undergraduate students in Ukraine
and the United States, Journal of Academic Ethics, 12, 29-41
Studii asupra fraudării din
perspectivă psihologică și sociologică
·
Bolin A.
U., 2004, Self-control, perceived opportunity, and attitudes as predictors of
academic dishonesty, The Journal of Psychology, 138(2), 101-114
·
Brunnel
A. B., Staats S., Barden S., Hupp J. M., 2011, Narcissism and academic
dishonesty: the exhibitionism and the lack of guilt, Personality and Individual
Differences, 50, 323-328
·
Cochran
J. K., Wood P. B., Sellers C. S., Wilkerson W., Chamlin M. B., 1998, Academic
dishonesty and low self-control: an empirical test of a general theory of
crime, Deviant Behavior, 19(3), 227-255
·
Roig M.,
Caso M., 2005, Lying and cheating: fraudulent excuse making, cheating, and plagiarism,
The Journal of Psychology, 139(6), 485-494
·
Staats
S., Hupp J. M., Hagley A. M., 2008, Honesty and heroes: a positive psychology
view of heroism and academic honesty, The Journal of Psychology:
Interdisciplinary and Applied, 142(4), 357-372
·
Staats
S., Hupp J. M., Wallace H., Gresley J., 2009, Heroes don’t cheat: an
examination of academic dishonesty and students’ views on why professors don’t
report cheating, Ethics & Behavior, 19(3), 171-183
·
Vowell P.
R., Chen J. C., 2004, Predicting academic misconduct: a comparative test of
four sociological explanations, Sociological Inquiry, 74(2), 226-249
Studii asupra metodelor pentru rezolvarea problemei plagiatului în
universități
·
Chao C.-A., Wilhem W. J., Neureuther B. D., 2009, A study of electronic
detection and pedagogical approaches for reducing plagiarism, Delta Pi Epsilon
Journal, 51(1), 31-42
·
Compton
J., Pfau M., 2008, Inoculating against pro-plagiarism justifications: rational
and affective strategies, Journal of Applied Communication Research, 36(1),
98-119
·
Jackson
P. A., 2006, Plagiarism Instruction Online: Assessing Undergraduate Students'
Ability to Avoid Plagiarism, College
& Research Libraries 67(5), 418-428
·
Larkham P. J., Manns S., 2002, Plagiarism and its treatment in higher
education, Journal of Further and Higher Education, 26(4), 339-349
·
McCabe D. L., Trevino L. K., Butterfield K. D., 2002, Honor codes and
other contextual influences on academic integrity: a replication and extension
to modified honor code settings, Research in Higher Education, 43(3), 357-378
·
Thurmond B. H., 2010, Student plagiarism and the use of a plagiarism
detection tool by community college faculty, PhD theses, pdf,
accesată la 6 mai 2014
Studii cu privire la modul de
dezvoltare a capacității studenților de
a se exprima în scris, lucrări pentru dezvoltarea acestei capacități
·
Aitchison
C., Kamler B., Lee A. (editori), 2010, Publishing pedagogies for the doctorate
and beyond, Routledge, London
·
Coffin
C., Curry M. J., Goodman S., Hewings A., Lillis T. M., Swann J, 2003, Teaching
academic writing – a toolkit for higher education, Routledge, London and New
York, pdf accesat la
6 mai 2014
·
Feldman
S., Anderson A., Mangurian L., 2001, Teaching effective scientific writing,
Journal of College Science Teaching, 30(7), 446-449
·
Guilford
W. H., 2001, Teaching peer review and the process of scientific writing,
Advances in Physiology education, 25(3), 167-175
·
Harbord
J., 2010, Writing in Central and Eastern Europe: Stakeholders and directions in
initiating change. Across the Disciplines: A Journal of Language, 7. Disponibil
la http://wac.colostate.edu/atd/articles/harbord2010.cfm
·
Ivanič,
R., 2004, Discourses of writing and learning to write, Language and Education,
18(3), 220–245
·
Kamler
B., 2008, Rethinking doctoral publication practices: writing from and beyond
the thesis, Studies in Higher Education, 33(3), 283-294
·
Kruse O.,
2013, Perspectives on academic writing in European higher education: genres,
practices, and competencies, Revista de Docencia Universitaria, 11(1), 37-58
·
Lea M.
R., Street B. V., 1988, Student writing in higher education: an academic
literacies approach, Studies in Higher Education, 23(2), 157-172
·
McMillan
V. E., 2012, Writing papers in biological sciences, 5th edition,
Bedford/St. Martin’s,
Boston New York
Studii asupra modului de
coordonare a doctoranzilor
·
Anderson
B., Cutright M., Anderson S., 2013, Academic involvement in doctoral education:
predictive value of faculty mentorship and intellectual community on doctoral
education outcomes, International Journal of Doctoral Studies, 8, 195-201, pdf accesat
la 6 mai 2014
·
Bruce C.,
Stoodley I., 2013, Experiencing higher degree research supervision as teaching,
Studies in Higher Education, 38(2), 226-241
·
Franke
A., Arvidsson B., 2011, Research supervisors’ different ways of experiencing
supervision of doctoral students, Studies in Higher Education, 36(1), 7-19
·
Halse C.,
2011, ‘Becoming a supervisor’: the impact of doctoral supervision on
supervisors’ learning, Studies in Higher Education, 36(5), 557-570
·
Halse C.,
Malfroy J. (2010) Retheorizing doctoral supervision as a professional work,
Studies in Higher Education, 35(1), 79-92
·
Harris C.
S., 2011, The case of parnering doctoral students with librarians: a synthesis
of the literatures, Library Review, 60(7), 599-620
·
How are
doctoral students supervised? Concepts of doctoral research supervision,
Studies in Higher Education, 33(3), 267-281
·
Hughes
C., Tight M., 2013, The metaphors we study by: the doctorate as a journey and/or
as work, Higher Education Research & Development, 32(5): 765-775
·
Jackson
D., 2013, Completing a PhD by publication: a review of Australian policy and
implications for practice, Higher Education Research & Development, 32(3),
355-368
·
Kiley M.,
2011, Developments in research supervisor training: causes and responses,
Studies in Higher Education, 36(5), 585-599
·
Kwan B.
S. C., 2013, Facilitating novice researchers in project publishing during the
doctoral years and beyond, Studies in Higher Education, 38(2), 207-225
·
McCallin
A., Nayar S., 2012, Postgraduate research supervision: a critical review of
current practice, Teaching in Higher Education, 17(1), 63-74
·
O’Meara
KA., Knudsen K., 2013, The role of emotional competencies in faculty-doctoral
student relationships, The Review of Higher Education, 36(3), 315-347
·
Owler K.,
2010, A ’problem’ to be managed?: completing a PhD in the Arts and Humanities,
Arts and Humanities in Higher Education, 9(3), 289-304
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu