O interpretare a schimbărilor politice recente din perspectiva dinamicii sistemelor neliniare

În acest text schițez o interpretare a schimbărilor politice recente din perspectiva dinamicii sistemelor neliniare și discut câteva consecințe.

Fenomenele neliniare sunt cele în care variația mică a valorii unor variabile conduc la consecințe majore pentru ansamblul sistemului. În preajma acestor puncte delicate întâmplare pare să joace un rol importante, deși în realitate există în continuare o cauzalitate deterministă a fenomenelor. Iată un grafic despre creșterea rumorii în societate descrisă de un model nelinear al domnilor de la Institutul Santa-Fe (aici).

Putem interpreta că tragedia de la Colectiv a furnizat informația publică pentru un punct de inflexiune ("tipping poing"). Informația determinantă pentru intrarea accelerată pe traiectoria proocidentală prin proteste a fost nu atât dezastrul ca atare, ci cea din primul cântec al formației, o critică a corupției, identificată rapid și preluată ca deviză de toți cei care doreau schimbarea.

A fost o întâmplare că piesa băieților de la Goodbye To Gravity despre corupție a fost prima din concert și această întâmplare a determinat cursul evenimentelor. Ca rezultat țara începe să iasă din zona de haos determinist indus extern și întreținut intern și să se deplaseze accelerat pe o traiectorie către un bazin de atracție prooccidental.

Dacă prima melodie s-ar fi numit ceva de genul The Road to Hell (titlul unei piese a lui Crhis Rea), sau War (de Burzun, aici), atunci retorica destabilizatoare a ortodoxismului naționalist ar fi avut un impact major și e posibil să fi generat manifestații de masă anti-Halloween, scandări că vrem un Patriarh tradiționalist, etc. În astfel de condiții proocidentalii ar fi trebuit să adopte o atitudine reținută să ceară moderație în reacții, iar evenimentele nu ar fi generat o schimbare politică precum cea întâmplată.

S-a încercat și în condițiile existente o diversiune ortodoxistă, însă conținutul cântecului The day we die a  subminat-o. Atunci s-a mers pe diversiunea militant ateistă în același scop, destabilizarea conducerii actuale a BOR și implicit a țării. Finalmente cei cu interes subversiv nu au putut profita cu nimic de situație. Mai mult, au imunizat întrucâtva opinia publică la astfel de lucruri, maturizând-o.

Ghinion, cum ar zice dl iohannis. Sau cu un proverb: nu-i pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește (pregătire pentru specularea oricărei situații accidental critice din țară, nu pregătire pentru a genera situații critice).

Dacă prima piesă, înainte de incendiu, era favorabilă unei destabilizări în context Halloween, trebuia redusă probabilitatea de transmitere a mesajului sub tipping-point. Piesa fiind favorabilă direcției pe care au vrut-o cei pro-schimbare s-a crescut probabilitatea de transmitere prin FB, voci publice, mesaj preluat de partide din afara Parlamentului și din Parlament, etc.

Dacă acest mod de intepretare surprinde ceva din realitate atunci raționaliștii vor fi veșnic nemulțumiți de mersul lucrurilor în societate. Iar intelectualii de acest fel probabil cel mai nemulțumiți.

Și nu pentru că n-ar exista schimbări în bine, ci pentru că ele nu sunt rezultatul viziunii raționale asupra cum ar trebui să meargă lucrurile. Mintea umană poate înțelege retrospectiv fenomenele neliniare, dar nu le poate prezice. E frustrant pentru acest fel de minți că Iohannis a ieșit președinte fără vreo strategie aparte, fără să se unească în jurul lui toți candidații dreptei, așa cum era rațional în fața pericolului, ci ca rezultat impredictibil al unei competiții între candidați și restructurări de opțiuni ale cetățenilor din mersul evenimentelor.

Se vede și acum după căderea lui Ponta: reprezentanții iluminării elitiste a lumii prin cunoaștere sunt nemulțumiți și neîncrezători în ceva va fi. Pentru atâtea lucruri trebuia să plece Ponta, și el a plecat dintr-o revoltă în urma unui accident tragic. Nimic rațional, nimic demn de înălțimea unui gând. Nimic clar în ce va urma. Cărțile momentului istoric au fost făcute de un amestec heterogen de oameni, niște oarecare, fără nici o viziune pe termen lung...

E drept că imediat după schimbare toți acești oameni s-au întors la viețile lor obișnuite. Acum vine încet încet din nou vremea raționaliștilor, care au timp să proiecteze din nou ce ar trebui oamenii obișnuiți să facă, fauna asta socială cu vieți subminate de corupție de toate felurile, frustrații ăștia ... Iar fauna va face tot ce vrea ea, cum va vrea ea, creând neintenționat mâna invizibilă a schimbărilor. Unii vor cumpăra și cărțile intelectualilor raționaliști, le vor citi cu interes, firește, așa cum le citesc articolele, și le vor pune în bibliotecă.

Mi se pare că raționalismul e o manifestare a fricii de a înfrunta necunoscutul. De aici și tendința de grupare în organizații, pentru îmbărbătare reciprocă. E o atitudine nefolositoare duhovnicește prin însăși lipsa de curaj, dar și pentru că generează dispreț față de semeni.

Complexitatea realității depășește puterea minții omenești. Probabil că mai importante existențial decât cunoașterea sunt valorile și atitudinile, caracterul oamenilor, felul cum luăm act de orice ar putea surveni.