Întoarcerea BOR la orotodoxie va avea loc după ce-și va fi cheltuit averea primită cu desfrânatele politicii, afacerilor și serviciilor de informații. Când va ajunge să mănânce roșcove nu știm, acum asistăm la spectacolul desfrânării ortodoxiste, al sfințirii de bulevarde, al premierii de multă vorbire politică, al căderii generalizate agreate de toată lumea prin fapte. Ne simțim bine, suntem în centrul atenției lumești, slava deșartă e mulțumită, mândria izbânzii sociale și ea. Stăm pe un morman de bunuri ca pe un munte de gunoi, dar fără a gândi ca Iov. Nimic din toate acestea nu are de-a face cu credința, nădejdea și dragostea.
Vrednicia slujirii care continuă vine din mila Domnului și
fără vreun efort personal și de obște. Nimeni nu pune umărul, nu-și lucrează
talanții. Nu mai e nevoie, pentru că afacerea e ca pe roate, asemenea unei corporații
mixte stat-privat. Supunerea în fața scriptelor financiare și liturghiilor
politizate înfățișează libertatea personală ca fără sens. Loialitatea față de
Hristos se judecă după fișa postului, nu după dragostea de Dumnezeu și oameni.
Vizibila lipsă de discernământ a tăvălirii în noroiul lumesc
se manifestă prin falși profeți, prin marketing eclezial, transformarea icoanelor
în bannere, a crucilor în material de recuzită pentru marșuri, a rugăciunii în
strigăt de luptă și filmuleț de viață electronică. Averea primită e dată la
schimb pentru putere, influență și mângâiere de sine colectivistă.
Unii au ajuns la fundul sacului și au pornit spre casa
sfântă. Acasă nu mai poate fi acasă. Casa adevărată este centrul de unde s-a
dat libertatea plecării în lume, dovedită pentru aceste locuri românești a fi
prea devreme.
Acasă e mai ales în veșnicie, dar până acolo și în
comunități mai responsabile, care nu au niciun angajament politic etnic derapat
spre filetism, rasism, antisemitism, xenofobie, fobie de gen. Una e să susții
ceea ce crezi și să încurajezi viețuirea creștină, alta e să aluneci spre
violență verbală și fizică transformată în mișcări politice, ceea ce în BOR a
devenit curentul dominant.
Creștinii sunt numai pelerini în lume. Cine își face case
politice pe Tabor ajunge să mânânce roșcove. Cine pelerinează, nădăjduiește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu