Împreună cu Liturghia creației prime este o Liturghie a creației secunde.
Așa cum creația primă se schimbă fiind aceeași ca întreg, creația secundă se
schimbă fiind aceeași ca întreg. Schimbarea primeia este rodul dragostei lui
Dumnezeu pentru lume, schimbarea celei de a doua este rodul dragostei oamenilor
pentru Dumnezeu și pentru oameni.
Schimbarea creației secunde se face prin gândirea liberă a oamenilor. Orice
gândire liberă este una împreună, neînchisă în sine, asemenea gândirii Sfintei
Treimi. Odată cu întruparea Cuvântului și hrănirea oamenilor cu trupul și
sângele Lui gândirea oamenilor a devenit liberă. Gândirea liberă nu trece
într-o unică gândire mare, nici nu se închide în sine.
Cine n-a gustat din persoana Cuvântului va lupta să gândească. Cine a
gustat cu adevărat, va iubi să gândească. Cine nădăjduiește că a gustat se va
strădui să gândească. “Cred Doamne, ajută necredinței mele!”
Cine iubește să gândească, gândește împreună. Alături de cei care știu mai
mult, taci. Oricine știe mult și iubește să gândească va da un moment fiecăruia
să vorbească, din două cauze. În primul rând, el însuși sau ea are nevoie să
fie împreună, să fie sprijinit de gândirea celuilalt. În al doilea rând, are
nevoie să să ofere darul gândirii sale. Libertatea înseamnă să lași loc altuia
să fie împreună cu tine ca să primească și să ofere daruri.
Gândirea despre Liturghie și Biserică este parte din gândirea omenească.
Bucuria împreunei gândiri vine din orice gândire omenească. Liturghia ritualică
este parte din Liturghia lumii, a creație prime și a creației secunde.
Așa cum lumea creată e sfântă în întregul ei, cultura omenească e sfântă în
întregul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu