Volumul „Șocul referendumului” [1] prezintă un
interes deosebit deoarece are ca autori persoane care au avut opțiuni
ideologice divergente în dinamica de după referendumul pentru familie.
Cei cincispreze autori care discută despre un eveniment
politic la care au participat direct. Contribuțiile lor ne permit să facem
câteva obsevații transideologice despre rolul acestui fel de lucrare politică în
mântuire. O analiză realmente transideologică în context creștin nu poate fi
decât mistică, spre deosebire de o abordările misticiste, ideologizate.
A-ți propune o perspectivă mistică are riscurile ei: din
punctul de vedere lumesc cititorii se pot aștepta la lipsă de rigoare, caracter
vag, metoforic la afirmațiilor, iar cei cu viețuire creștină pot privi asta ca
înșelare, mândrie, sau aruncare a mărgăritarelor înaintea unor persoane
potențial agresive. Primul risc se poate depăși adoptând o structură standard a
oricărei analize, iar cea de-a doua este un risc asumat, conform îndemnului “Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”.
Beneficiile unei eventuale reușite țin de subminarea
dezbinării în cetate, de depășirea clivajelor sociale existente nu prin noi
instituiri de clivaje, ci prin tratarea lor ca ceea ce sunt, convenții de
interes social având în spate o situație mult mai complexă și care, în
realitate, ne unește, toți fiind co-responsabili pentru apariția ei și felul
cum se va dezvolta.
Mâi întâi voi prezenta cadrul analitic, apoi voi caracteriza
contribuțiile autorilor, iar în final propun o posibilă semnificație a acestui
volum. Am reținut numai inițialele autorilor, pentru că importantă pentru
scopul de aici este imaginea structurală de ansamblu, nu situația contribuției
unei persoane sau a alteia.
Cadrul analitic
În pelerinajul prin lume ne pregătim personal și împreună
pentru scopul de folos, rugăciunea veșnică în dragostea lui Dumnezeu.
Pregătirea o facem folosind instrumentele de lume, cum sunt cunoașterea
discursivă și statul.
Scopul de folos ales liber este cel care face viața să
fie un pelerinaj, sau nu. Familia ortodoxă este lăcașul exercitării libertății
și al învățării libertății de a alege scopul de folos.
Așa cum mântuirea este procesul lucrului la ea, nu
rezultatul, cunoașterea discursivă este procesul cunoașterii, nu rezultatul,
iar statul e procesul social al funcționării lui.
Democrația funcțională și un stat funcțional sunt
rezultatele relației treimice de iubire dintre persoanele care decid în
privința ritmurilor Bisericii, a ritmurilor statului și ale lor personale.
Ritmurile sociale ale Bisericii pot fi complementare ritmurilor statului și
ritmurilor personale prin discernământ și dragoste, sau pot fi izolate unele de
altele.
Organizarea ritmurilor personale luată singură încalcă
dragostea. Organizarea ritmurilor sociale ale Bisericii luată singură încălcă
libertatea. Organizarea ritmurilor statului luată singură este organizarea
morții.
Discursurile și purtătorii de înțeles în general sunt
ceea ce iese pe gură sau se face prin mână. Ele sunt din preaplinul inimii, dar
nu sunt inima. În particular, inteligența artificială oferă resurse pentru cunoaștere
discursivă, nu pentru dragoste. Cunoașterea ca atare nu este rezultatul produs
de o interogare artificială, ci se obține procesul de cunoaștere personală în
care folosim și astfel de rezultate.
Inteligența artificială este numai moartă, inteligența
omenească poate fi moartă sau vie. Inteligența omenească e vie când coboară și
în inimă. Obiectivitatea și discursurile sunt instrumente oarecare din lume, cu
folos în lucrarea talanților pe drumul mântuirii, în pelerinaj.
Metoda întreținerii dragostei este rugăciunea către
persoane umane și transcendente. Prin firea lor, aceste persoane sunt
inaccesibile inteligenței artificiale.
Pentru omul rugător, un om viu nu poate fi nerugător.
Omul rugător are de iubit și pe cel rugător, și pe cel nerugător. Omul rugător
înțelege că nu el se roagă, ci prin el are loc rugăciunea. Iertând pe alții după
măsura credinței primite, se iartă și pe el ca vas care poate fi părăsit
oricând de mila Domnului, după aceeași măsură.
Omul care nu se iartă pe el cel care a fost mort, cel
care nu e încă deplin viu, caută dreptatea la cei puternici și strică armonia
dintre ritmurile personale, cele sociale ale Bisericii și cele ale statului.
Niciun om în lume nu este pe deplin viu în afară de Hristos.
Caracterizarea contribuțiilor prin prisma
cadrului analitic
Situația
contribuțiilor prin prisma cadrului analitic este prezentată în tabelul și
figura de mai jos. O argumentare
textuală a ei prin prisma afirmațiilor și atitudinilor din fiecare contribuție
nu face obiectul acestui text, întrucât ar duce la inevitabile polemici care ar
distrage atenția de la imaginea situației de ansamblu, transideologică.
Scorul mic
comparative cu celelalte la prioritizarea ritmurilor persoanei indică faptul că
în societate prevalează o abordare holistă, colectivistă, în primul rând din
rațiuni ecleziale (SB), cât și din preferințe de funcționare a statului fără
control din partea persoanelor (St), adică preponderant sub influența unor
elite.
Scorul
mare la idolatrizarea culturii/discursurilor comparativ cu tratarea ei vie în
tradiția (la noi) a fenomenului Rugului aprins indică un potential de susținere
a mentalităților scientiste fără intenție deliberate în acest sens (știința
fiind o formă a culturii). Susținerea indirectă a mentalităților scientiste ar
putera fi responsabilă pentru perpetuarea clivajului dintre analfabetismul
functional în știință din societate și folosirea ideologică a științei în
scopuri antireligioase.
Având
în vedere că ideologizarea științei este corelată politic cu pozițiile
împotriva cărora organizatorii și susținătorii referendumului au luptat social,
înseamnă că în interiorul acestui grup se află chiar o cauză care împiedică
depășirea abordărilor de felul celor care s-a dorit să fie schimbate prin
referendum. Acesta este un rezultat al analizei care nu este menționat nicăieri
în volum ca fiind una din cauzele eșecului referendumului.
O a
doua cauză a eșecului referendumului care nu putea fi observată prin analiza
conținutului fiecărei contribuții în parte este prevațența unor abordări ale
ritmurile de la diferite scări (persona, eclezial, stat) decuplate între ele,
fără a ține seamă de nevoia de integrare în viețuirea personală creștină
ortodoxă [2].
Posibilă semnificație
a volumului din perspectiva vreunui vas viu
Intepretarea rezultatelor din partea anterioară a
textului se poate face din diverse perspective, prin suplimentarea lor cu alte
conținuturi. Nu există o legătură cauzală directă rațional umană între
caracterizarea contribuțiilor și cele de mai jos, se pot face și alte feluri de
interpretări. Am urmat intepretarea de ma jos întrucât corespunde intențiilor
transideologice ale creării acestui text.
Contributorii ne-au oferit darul unei spovedanii publice
pentru a ne fi de folos în procedul de mântuire. Cvasi-duhovnicul este
jurnalistul teolog. Cu toții au lucrat după cuvântul “Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se
vor întoarce”.
Darul lor este primit de toți oamenii la care ajunge rugăciunea lor pentru
prieteni și dușmani, după puterea credinței date fiecăruia. Darul tuturor este
mai de folos decât darul fiecăruia în parte așa cum Biserica este mai de folos unei
persoane omenești decât fiecare mădular al ei.
Eșecul referendumului pentru familie în ritmurile statului este eșecul
organizării morții. Este ceva bun. Mai importantă decât omogenizarea prin lege
sunt respectarea libertății de a cădea, respectarea libertății de a te ridica,
respectarea realității situării împreună a oamenilor în toate situațiile în
procesul mântuirii.
Eșecul referendumului pentru familie în ritmurile sociale ale Bisericii
este eșecul încălcării libertății. Este ceva bun. Eșecul referendumului pentru
familie în ritmurile fiecărei persoane este eșecul încălcării dragostei. Este
ceva bun.
Din toate aceste lucruri bune, de folos, învățăm ce importante sunt
dragostea, libertatea și folosirea celor create de om nu pentru ele însele, ci
pe drumul mântuirii, în pelerinajul din lume. Toate ne pot deveni astfel icoane
culturale ale puterii Creatorului manifestată prin împreună lucrare cu oamenii,
după măsura credinței primite.
Viața a învins deja moartea, nu mai e nevoie de vreo altă victorie. „Lasă
morții să-și vadă de morții lor, iar tu urmează-mi Mie!”
Concluzii
În aceste text am aplicat metode caracteristice științei și filosofiei științei
pentru a caracteriza contribuțiile dintr-un volum care are o miză socială și
spirituală, ocupându-se de cauzele unui referendum pentru familie.
Metoda folosită a permis detectarea unor trăsături ale volumului ca întreg
diferite de cele ale fiecărei contribuții în parte. Prelucrarea datelor
calitative despre aceste trăsături de ansamblu a evidențiat și alte cauze ale
referendumului față de cele discutate de contributori. E vorba de o anumită
idolatrizare a culturii și de un interes mic pentru cuplarea ritmurilor sociale
ecleziale și de stat atât între ele, cât și cu cele personale. În condițile în
care aștepți voturi de la oameni, fiecare vot fiind personal, acesta este un
dezavantaj în competiția politică.
În ultima parte a textului am făcut o interpretare
mistică, transideologică a rezultatelor analizei, atât pentru a evita
idolatrizarea propriilor rezultate (ritmul personal), cât și pentru a propune o
relație de potențial folos între rezultate și ritmurile sociale ecleziale și
ale statului.
Contributorii din volumul “Șocul referendumului” merită mulțumirile noastre. Citirea, analizarea și interpretarea din partea
fiecărui cititor, cu propriile sale perspective, sunt ceva ce merită făcut,
atât pentru folos personal, cât și comunitar. Responsabilitatea în aceste sens a
creștinilor e mai mare decât a celor care nu pot avea acces la înțelegeri
transideologice.
Note
[1] Curte, C.,
2019, Șocul referendumului, Editura Rost, București
[2] Un model de cuplare între procesele de la diferite scări și
interpretarea lui pot fi găsite aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu