Susțin inițiativa civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu

Percep această inițiativă ca pe un vehicul pentru promovarea valorilor de dreapta în societatea românească.

Valorile de dreapta în care mă regăsesc sunt următoarele:

1) libertatea exercitată cu discernământ, fără de care nu există respectul de sine, creativitatea și producția de bunuri și servicii;

2) moralitatea  întemeiată pe decizia personală de a face bine, nu pe argumente egalitariste sau de justiție socială (asumare voluntară, nu conformism raționalist), pentru că este singura autentică, nu oportunistă;

3)  adaptarea politicilor publice la tradițiile culturale și spirituale private și comunitare ale cetățenilor, liberalism hayekian, adecvare a regulilor formale la cele informale, pentru că regulile formale de import aplicate fără a ține seamă de specificul național și regional duc la ineficiență și reprezintă o agresiune la identitatea persoanelor;

4) statutul de servitor public ("public servant") al persoanei care lucrează în instituțiile statului, pentru că în spațiul public trebuie să se strecoare cât mai puține persoane dornice de putere pentru sine și cât mai multe dornice de putere pentru alții. Autoritățile și Agențiile naționale de diferite tipuri ar putea să fie numite, mai potrivit, Servicii Publice.

5) meritocrație în orice instituție a statului, pentru că recunoașterea meritului este singura cale de motivare acceptabilă într-o instituție publică seculară. O femeie de serviciu care își face bine treaba merită mai mult respect și recunoaștere a valorii decât un prim-ministru care și-o face prost.

6) rolul instrumental al statului în raport cu cetățeanul actual (nu cu omul în genere) pentru că statul nu poate exista fără persoane, în timp ce persoanele pot trăi și fără stat. Rolul instrumental al statului în raport cu un număr rezonabil de descendenți posibili ai cetățenilor actuali (nu cu generațiile viitoare pe termen nedefinit), pentru că este o infatuare să credem că putem planifica funcționarea societăților pe termen nedefinit.

7) limitarea statului la gestionarea acelor probleme care nu pot fi gestionate decât prin politici publice, dar cu realism, nu utopic, pentru că nu e rezonabil să experimentăm cu viețile oamenilor nici măcar de dragul libertății.

Judecată personal-obiectivă

Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului (Ioan, 5, 22)

Iar Eu și Tatăl meu una suntem (Ioan, 10, 30)

Și dacă crede cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea (Ioan, 12, 47)

Cine Mă nesocotește pe Mine și nu primește cuvintele Mele are judecător ca să-l judece; cuvântul pe care l-am spus, acela va judeca în ziua cea de apoi (Ioan 12, 48)

Înviere involuntară

A mers odată un mirean la Avva Sisoe în muntele lui Avva Antonie, având împreună cu sine și pe fiul său. Și pe cale s-a întâmplat de a murit fiul lui; și nu s-a tulburat, ci l-a luat pe el la bătrânul cu credință. Și a căzut cu fiul său, ca și cum făcând metanie, ca să fie blagoslovit de bătrânul; și sculându-se tatăl, a lăsat copilul la picioarele bătrânului și a ieșit din chilie afară. Iar bătrânul, socotind că metanie îi face, îi zice lui: Scoală, ieși afară ! (Că nu știa că a murit). Și îndată s-a sculat și a ieșit. Și văzându-l pe el tatăl lui, s-a spăimântat, și intrând, s-a închinat bătrânului și i-a vestit lui lucrul. Și auzind bătrânul, s-a mâhnit. Căci nu voia să se facă aceasta. I-a poruncit însă lui uncenicul său ca nimănui să nu spună până la sfârșitul bătrânului.

Sursa: Pateric Egyptean / diortosit, completat și adnotat de monajul Filotheu Bălan. - Ed. a 5-a rev. - București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2011, p247

Maternitate și călugărie

Treceau odată Avva Pimen cu Avva Anuv prin părțile Diolcului. Și venind împrejurul mormânturilor, văd o femeie cumplit rupându-se și plângând cu amar; și stând, luau aminte la dânsa. Și pășind puțin mai înainte, s-au întâlnit cu unul, și l-a întrebat pe el Avva Pimen, zicând: Ce are femeia aceasta, că amar plânge? Și îi zice lui că: A murit bărbatul ei, și fiul ei, și fratele. Și răspunzând Avva Pimen, zică către Avva Anuv: Îți zic ție, că omul, de nu va omorî toate voile trupului și nu va agonisi plânsul acesta,  nu poate să se facă călugăr. Că toată viața și mintea ei la plâns este.

***

Povestit-a oarecine din părinți pentru Avva Pimen și pentru frații lui, că locuiau în Egypt; și dorind mama lor să-i vadă pe dânșii, nu putea. Deci a pândit când mergeau ei la biserică și i-a întâlnit. Iar ei văzând-o pe dânsa, s-au întors înapoi și au încuiat ușa în fața ei. Iar ea la ușă striga, plângând cu jale multă și zicând: Să vă văd pe voi, fiii mei prea-iubiți! Și auzind-o pe ea Avva Anuv, a intrat la Avva Pimen, zicând: Ce vom face bătrânei acesteia, că plânge la ușă? Și din lăuntru stând, a auzit-o plângând cu jale multă. Și i-a zis ei: De ce strigi așa, bătrâno? Iar ea, auzind glasul lui, cu mult mai mult striga, plângând și zicând: Voiesc să vă văd pe voi, fii mei. Că ce este de vă voi vedea pe voi? Au doară nu sunt mama voastră? Au doară nu eu v-am alăptat pe voi? Cu totul sunt căruntă. Căci auzind glasul tău, m-am tulburat. Îi zice ei bătrânul: Aici vrei să ne vezi pe noi, sau în lumea cea de acolo? Îi zice lui: De nu vă voi vedea pe voi aici, vă voi vedea în lumea ce de acolo? Îi zice ei: De te vei sili pe sine-ți să nu ne vezi pe noi aici, ne vei vedea acolo. Deci s-a dus bucurându-se și zicând: Dacă cu adevărat vă voi vedea pe voi acolo, nu voiesc aici să vă văd pe voi.

Sursa: Pateric Egyptean / diortosit, completat și adnotat de monajul Filotheu Bălan. - Ed. a 5-a rev. - București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2011, p208-209

Oul

M-am trezit dimineaţa aceasta înconjurat

De o crustă calcaroasă, un spațiu

Semirotund sub mine şi uşor ascuţit deasupra,

Ca o turlă privită de jos şi dinăuntru, însă

Razele uzuale care luminează icoanele

Sau crucea erau absente. N-aş putea

Spune că era întuneric, o lumină

Difuză, a formei, parabolică,

Dădea consistenţă oului în care mă aflam.

Inedita situaţie m-a făcut să mă întreb

Dacă sunt captiv, sau dacă, mai degrabă,

Ceva se întâmpla cu mine, sunt doar

Un embrion ce va creşte. Dar dacă nu sunt fertilizat

Atunci voi fi doar un ou fiert ? An egg in an egg-cup?

Posibilitatea linguriţei care să penetreze

Crusta şi să mă introducă în tubul digestiv

Al unei domnişoare somnoroase mă terifia.

Pipăind coaja am sesizat discontinuităţi

Ce păreau litere în relief, nu, nu

Mi se părea, şi am început să citesc

Nerăbdător să găsesc un sens. Iată ce scria:

„M-am trezit dimineaţa aceasta înconjurat

De o crustă calcaroasă, un spațiu”

Şi aşa mai departe, până la ultimul cuvânt.

Viaţa de zi cu zi în oul autoreferenţial

Mi-a prilejuit rememorarea propriei vieţi

În încercarea de găsi un indiciu care să îmi

Sugereze ce eram, de fapt, ce era

Această coajă care se autoscria în jurul meu

Pe măsură ce gândeam. Eram un ou de pasăre ?

Ce fel de pasăre ? Cât de mare era acest ou ?

Orgoliul meu era ofensat de eventualitatea

Că n-aş fi fost decât un viitor pui de găină. Oare pasărea

Phoenix face ouă ? Şi toate acestea le citeam

Jur-împrejur precum v-am spus.

Încercând să îmi văd mâinile cu

Care pipăiam spaţiul mi-am dat deodată

Seama că sunt invizibile, nimic nu era

Vizibil din mine în afară de propria mea minte

Pe care o vedeam împrejur cum mă privea

Şi am înţeles că textele pe care le simţeam

De la o vreme tot mai ample şi ferme,

O carte sau o lume în basorelief, erau gândurile mele

Citite în privirea mea, am înţeles că

M-am întâlnit pe mine însumi după atâta

Timp de la despărţire, că oul eram chiar eu. Înviasem.

Despre folosul vieții

Nimic nu are folos în viață dacă nu este sincer. Viața în această lume nu poate fi decât minciună.

Viața este nesinceră pentru că gândim. De ce beau această cană cu apă? O beau pentru că îmi este sete. Fals. O beau pentru că vreau să o beau. Fals. O beau pentru că o beau. Răspuns inacceptabil, insuportabil. Totuși, singurul adevărat.

Vom plânge ori de câte ori vom crede că stăpânim. Iar cel mai mult când ne vom stăpâni pe noi înșine.

Suntem fericiți doar când ne abandonăm. Cui?

Stăpânul nostru nu poate fi decât scopul nostru. Nu putem fi sinceri cu un stăpân din această viață. Nici măcar cu noi înșine.

Viața de aici are folos doar dacă stăpânul este în afara ei.

Noi nu putem fi în afara noastră. 

Mândria ne împiedică să putem trăi cu folos. A renunța la mândrie ne eliberează de stăpânii de aici. De patimi. A trăi aici înseamnă a muri permanent.

Folosul vieții este pentru un scop în afara vieții de aici. A trăi cu un scop care nu este aici înseamnă a muri doar temporar.

Dar de ce trebuie să aibă viața un folos? Nu e mai firesc să ne aranjăm puțin și să ieșim la o plimbare?

Da, este mai firesc așa, cu o singură condiție: să nu ne întrebăm de ce o facem.

O țărancă analfabetă și Ion la fel sapă în grădina. Secolul XIX. Ea se întoarce către el: ce părere ai Ioane, ne mai asumăm responsabilitatea pentru încă un copil?

De ce zâmbești?

Noi știm că țăranca și Ion erau oameni normali, dar avem îndoieli că noi înșine mai suntem.

A muri permanent înseamnă a-ți asuma responsabilitatea în mod rațional. A te planifica întru totul. Dar rațiunea este doar pentru a te ruga.

Folosul vieții unei ființe gânditoare este pentru Dumnezeu, iar a uneia negânditoare este însăși viața. Omul împlinit este și una și alta. Omul ratat nu este nici una, nici alta.

Dacă trăiești, încă poți schimba starea de lucruri. Din această clipă. Dacă e cazul. Dacă ai murit deja, nu.

Privește-te în oglindă.

Smeriți-vă

Cei care vă bucurați de putere prin furt, smeriți-vă

Cei care vreți răul celorlați, smeriți-vă

Cei care sunteți protejați de sistem, smeriți-vă

Cei care sunteți urâți, smeriți-vă

Cei care sunteți orbi, smeriți-vă

Cei care vă închinați la idoli, smeriți-vă

Cei care conduceți lupta pentru dreptate, smeriți-vă

Cei care vreți binele celorlalți, smeriți-vă

Cei care sunteți hărțuiți, smeriți-vă

Cei care sunteți frumoși, smeriți-vă

Cei care vedeți realitatea, smeriți-vă

Cei care vă închinați lui Hristos, smeriți-vă

Adevărul lucrează prin voi,

Lucrați și voi prin Adevăr

Și numai prin El.

Fără examen de admitere - o eroare strategică majoră

Facultatea de Biologie, alături de altele din UB, va primi și anul acesta studenți fără examen de admitere. Vom avea în continuare studenți cu o calitate a bagajului inițial de cunoștințe, competențe și abilități aleatorie. Efectele se vor resimți timp de încă trei ani + 2 de masterat de acum încolo. Mă voi întreba și pe viitor în anul trei ce soluții didactice să găsesc în fața unor oameni printre care mulți nu cunosc suprafața unui hectar (în metri pătrați) sau formula debitului de apă. Nu discutăm despre rezolvarea integralei sau a derivatei din x pătrat, acestea sunt deja finețuri, pour les connaisseur...

Argumentul că rigoarea examenului de bacalaureat de anul trecut se va menține anul acesta și va avea efecte asupra calității studenților intrați în ordinea mediei obținute la bac a căzut o dată cu schimbarea programului de  guvernare și cu profilul celor propuși succesiv pentru conducerea ministerului (vezi și aici pentru "performanța" academică a ministrului investit: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/nou-scandal-la-ministerul-educatiei-acuzatii-serioase-de-plagiat-impotriva-lui-ioan-mang-vezi-facsimile-263239.html , http://www.contributors.ro/fara-categorie/sesizarea-consiliului-national-de-etica-referitor-la-o-posibila-situatie-de-plagiat/?cfcc , http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-12207799-scrisoare-deschisa-adresata-premierului-victor-ponta-referitor-ministrul-educatiei.htm , http://www.gandul.info/politica/pdl-il-acuza-pe-ministrul-educatiei-ioan-mang-de-plagiat-si-ii-cere-demisia-9608215). Nu vor mai fi camere video, sau vor avea mici defecte, nu va mai exista o presiune de exigență, ci se va frauda în masă pentru a alimenta universitățile private cu oameni dornici de diplome obținute cu efort minim.

Nu ar fi trebuit să ne bazăm în managementul facultăți doar pe buna funcționare a sistemului care ne conține, ci să fim proactivi în atenuarea potențialelor presiuni negative.

Consolidarea infrastructurii, lăduabilă, nu va rezolva nimic dacă spațiile vor fi populate majoritar cu studenți fără cultura învățării. Cultura învățării nu se poate achiziționa în facultate, trebuie să vii cu ea în universitate. Singura modalitate de a selecta oameni cu cultura învățării în condițiile de finanțare a universităților publice de la noi este prin examen de admitere. Restul e loterie.

Dar fiecare instituție are soarta pe care o aleg oamenii din ea.

Să sperăm că la anul eroare nu se va mai repeta. Un examen de biologie, chimie, matematică, același pentru toate secțiile, + un atestat de cunoaștere a limbii engleze, sunt esențiale pentru a admite pe cineva în orice facultate de biologie dintr-o universitate de tip A.

P.S. Am cumpărat de la Târgul Educațional "Istoria Universității din București - documente 1864 - 1972" ed. UB, 2008. Unele, din perioada comunistă, sunt realmente șocante. Merită cunoscute de către studenții actuali.