"Motto: Propaganda de inspiraţie totalitară nu poate coexista cu societatea deschisă – una sau alta trebuie să dispară la un moment dat.
Privită din exterior la acest sfârşit de toamnă 2012, România lasă impresia unui stat aflat sub ocupaţie. Chestiuni de interes naţional, esenţiale pentru viitorul european al României, sunt sabotate şi răstălmăcite în cheie de propagandă totalitară de către purtătorii de cuvânt ai unei mari alianţe de familii şi reţele clientelare ce au ajuns să controleze Parlamentul României, o bună parte din instituţiile statului român şi cea mai mare parte a mass-mediei electronice din România.
Miza acestor oameni nu are nimic de a face cu interesul naţional al României. Înarmaţi cu un redutabil aparat mediatic activ în propaganda de emanaţie totalitară, şi având în spate un sistem economico-clientelar articulat în teritoriu pe arhitectura fostelor comitete judeţene ale PCR, aceşti oameni au început asaltul pentru recucerirea României imediat după aderarea ţării la Uniunea Europeană, în 2007. Pentru uşurinţa exprimării, ne vom referi în continuare la această elită prădătoare ca fiind noii fanarioţi (postcomunişti).
Aceşti noi fanarioţi îşi datorează existenţa condiţiilor mai mult decât favorabile create de regimul lui Ion Iliescu între 1990 şi 1996. Şapte ani de zile în care membrii aparatului comunist politic şi de represiune au beneficiat de protecţie, imunitate şi resurse, asigurându-şi inserţia confortabilă în majoritatea poziţiilor cheie din economia şi societatea românească de tranziţie.
Actuala restauraţie a nomenklaturii clientelare a fostului partid unic şi a foştilor membri ai aparatului său de represiune este similară cu cea din vremea regimului Năstase, însă mult mai periculoasă datorită spiritului revanşard şi absenţei orizonturilor de constrângere reprezentate la vremea respectivă de procesul de aderare la NATO şi Uniunea Europeană. Venind pe fondul crizei economice mondiale şi a repunerii în discuţie a modelului occidental de societate deschisă, această restauraţie reprezintă un pericol mortal pentru România. Este cel mai nefericit moment pentru ca România să-şi piardă azimutul ce indică Vest şi nu Est, dezvoltare şi nu subdezvoltare. Este periculoasă şi pentru că România nu şi-a încheiat încă tranziţia la un nivel de dezvoltare economică capabil să asigure un electorat majoritar stabil în favoarea opţiunilor democratice.
Persistenţa, în actualele condiţii de incertitudini geopolitce şi criză economică sistemică la nivel mondial, a unei pături largi a electoratului naţional coruptibil prin mijloace de propagandă de inspiraţie totalitară facilitează ascensiunea unor forţe politice prădătoare şi impunerea unui regim politic autoritar. Nimeni nu poate garanta reîntoarcerea sistemului mondial la decada de graţie ce a urmat încheierii războiului rece în 1989-1991 iar obtuzitatea şi incompetenţa egoistă a unor „lideri naţionali” de respiraţie patriotard neaoşistă poate costa România extrem de scump.
Revenind la evenimentele acestui an, se poate observa continuitatea ce există între deturnarea manifestaţiilor din ianuarie şi evenimentele ce au culminat cu puciul parlamentar anticonstituţional ratat la limită în iulie-august. Având în vedere că alegerile generale abia acum urmează, şi observând comportamentul alianţei aflate la guvernare, majoritare în Parlament şi activ susţinută de Cartelul Afiliat al Propagandei şi Delaţiunii (Trustul Intact şi ale sale Antene, Realitatea TV şi România TV, restul televiziunilor şi presei „binevoitoare” cu acţiunile puterii), putem să ne pregătim deja pentru ce e mai rău. Probabil că asaltul final nu se va încheia decât odată cu rescrierea unei noi Constituţii, făcută după chipul şi nevoile nucleului dur securisto-nomenklaturist ce a condus România până în 1989 şi ulterior acestei date, până în noiembrie 1996, momentul primei alternanţe politice realizată pe cale democratică în România după mai bine de 60 de ani de regimuri autoritare/totalitare.
Trei sunt principalii catalizatori ai precipitării acestui asalt prădător intern asupra României în 2012:
- Spulberarea mirajului că fondurile europene vor putea fi în continuare deturnate cu impunitate de noii fanarioţi locali fără ca UE să intervină prompt în suspendarea fondurilor (continuarea integrării sau rămânerii României în UE nu mai reprezintă o miză pentru noii fanarioţi, dimpotrivă, a devenit o contra-miză datorită efectelor conexe asociate integrării);
- Apariţia primelor semnale ce arată că justiţia şi legea încep să funcţioneze în România, urmare a proceselor de reformă cu inerţie lentă lansate după alegerile din 2004 (aceste evoluţii ameninţă însăşi existenţa noilor fanarioţi; blocarea acestor evoluţii este prioritatea zero a momentului pentru aceştia);
- Criza economică, ajunsă în România din toamna lui 2008, este un factor propice pentru manipularea populaţiei istovită de efectele crizei şi de măsurile de austeritate asumate cu întârziere în 2009 şi 2010 (criza a oferit ocazia ideală pentru recuperarea şi consolidarea puterii politice, precum şi pentru compromiterea ideilor europene în ochii unei majorităţi a populaţiei cu drept de vot).
De ce le stă în gât acestor noi fanarioţi continuarea deschiderii şi integrării României în Europa şi dezvoltarea economică asociată acesteia?
Răspunsul se găseşte în însăşi modul de a fi al acestor noi fanarioţi. Acest tip de elită cleptocratic-prădătoare are ca unică preocupare colectarea de rente economice prin mijloace ilegale (trafic de influenţă, mită, delapidare, deturnare de fonduri, infracţiuni de corupţie în general) – atunci când nu o face pe faţă în numele unei ideologii totalitare, cum a fost cazul PCR.
Acest tip de elită nu aduce dezvoltare economică şi nici nu funcţionează după reguli capitaliste. Dezvoltarea economică capitalistă lăsată liberă ori scăpată de sub controlul unei astfel de elite clientelare aduce inevitabil în scenă actori de tip capitalist (externi ori interni) ce tind să schimbe regulile jocului economic în defavoarea elitei clientelare. O astfel de elită clientelară prosperă în condiţii de subdezvoltare economică şi are de suferit atunci când societatea se emancipează prin dezvoltare economică. Noii fanarioţi postcomunişti de România îşi apără în realitate feudele moştenite direct de la sistemul securisto-comunist.
În ce priveşte spoiala de ambalaj ideologic folosit de actuala coaliţie de guvernare pentru justificarea propriei existenţe în vederea aplicării unor inexistente non-politici publice, trebuie doar să notăm că orice mafie sau organizaţie clientelară este finalmente anticapitalistă, şi nu degeaba. Capitalismul în esenţa sa depinde în mod fundamental de libertatea de circulaţie a capitalurilor şi de existenţa unui minim context instituţional ce permite organizarea activităţilor economice şi a iniţiativei private în baza unor reguli ce nu depind de afilieri clientelare. Principiile economiei de piaţă (în sens clasic, nedistorsionat) sunt incompatibile cu loialitatea de gang, feudală ori de clan, tot aşa cum sunt incompatibile cu monopolul teritorial specific organizării de tip clientelar ori mafiot."
________
Ce s-ar face tara asta fara "intelectuali neaserviti" ca tine :)))
RăspundețiȘtergere