[1]: "Nu ne blocăm pentru că niciodată nu sunt două persoane în aceeași stare. Când unul cade, celălalt se ridică. Nu putem sta supărate amândouă. Nu pot să stau liniștită când știu că cealaltă e supărată. Trebuie să facă una dintre noi primul pas, să se smerească, ca să "destupe" situația. Nu contează cine sau cum, câștigă frățietatea. Cerem de la Dumnezeu capacitatea de a înțelege neputința celuilalt. Aici nu există "dreptate", ci harul milostivirii de la Hristos, să-l înțeleg pe aproapele așa cum este. Altfel n-ai cum să supraviețuiești. O totală încredere și foarte multă sinceritate. Nu te mai poți strecura, ca într-o obște, cu vicleșugul acela: "Eu îmi fac pravila și canonul, eu n-am deranjat-o cu nimic".
Autoarele celor de mai sus aplică noțiunea de "ducere a neputinței celuilalt" chiar reporterului care a intrat în intimitatea schitului Foltea (schit ardelean cu două măicuțe) pentru a obțiune un interviu:
"Mă exclud pe mine, un sfert de oră, mă elimin pe mine, eu nu mai exist, există doar celălalt. De aceea, interviul acesta îl dăm pentru dumneavoastră, nu pentru revistă și nu pentru ceilalți, pentru că trebuie făcută comuniunea aceea în Hristos".
Americanii cu teoriile psihologice ale inteligenței emoționale [2] și consecințele manageriale de tip team-building au redescoperit roata. Acesta nu e un lucru rău. Diferența este că în spiritul abordării catafatice a occidentului cuplată cu un cult al libertății morale ontice (evidențiat prin excesul caracteristic corectitudinii politice) ei au o abordare predominant descriptivă (know what), iar dezvoltarea unor metodologii interne organizaționale de îmbunătățire a relațiilor intra-organizaționale este limitată în mod esențial de valorile private ale celor angajați, în timp ce în practica românească (un subtip al celei ortodoxe) dezvoltată în spiritul abordării apofatice și cuplată cu un cult al libertății ontologice abordarea este predominant practică (know how) și țintește formarea valorilor private favorabile relațiilor interpersonale neconflictuale încă de la rădăcina lor, în limbaj tehnic duhovnicesc de la inimă (scuze pentru această frază în stil holist, dar nu am timp de o stilizare a textului pentru favorizarea receptării mesajului).
Poți cunoaște "what" studiind pe alții, dar nu poți cunoaște "how" cu adevărat nepracticând tu însuți, deși poți simula că ști acest "cum" pentru a câștiga sau menține un job bun. Poți vinde "what" pe bani buni, dar a vinde "how" în sens profund e un non-sens (este metaphisically ill formed).
În timp ce există o piață a cabinetelor psihologice pentru rezolvarea problemelor emoționale în stil american și vest-european, și o piață a managementului resurselor umane pentru îmbunătățirea climatului organizațional în sensul motivării pozitive a angajaților, o piață ortodoxă a relațiilor ucenic-duhovnic sau organizații economice - biserică este de neconceput. Conceptul de piață nu se aplică celui de al doilea tip de relații, pentru că nu este vorba de servicii spirituale, ci de daruri reciproce, când avem de a face cu modul autentic de funcționare a relației. Nu orice tip de schimburi observate behaviorist au în spate comportamente de tip economic. Dacă vor fi modelate ca atare vor fi scoase din specificul lor, iar predicțiile comportamentale ale modelului construit nu vor fi confirmate. Comportamentul spiritual este impredictibil și ininteligibil pentru un scientist, sau pentru un manager raționalist.
În spațiile umane spiritualizate profund dezvoltarea societății nu poate avea doar trei piloni (natural, cultural, și economic), ci al patrulea, cel spiritual, se impune de la sine. Pilonul spiritual generează cultură, dar nu se reduce la un domeniu al culturii, pentru că formele lui cele mai autentice sunt nediscursive, netransmisibile semiotic în mod descriptiv. Un om înduhovnicit generează pace în jurul lui fără să înțelegi de ce. Schema raționalistă de asistare a deciziilor publice pornind de la oamenii de știință către decidenți politici este simplistă, inadecvată. Utilitatea acestor modele vine mai degrabă din transparența de principiu în ce privește modul de utilizare a resurselor publice asociat lor. Această transparență și celelelalte principii ale democrațiilor funcționale sunt necesare în condițiile maselor mari ale grupurilor socio-politice, când coezivitatea nu se mai poate asigura prin relații informale. Dar ele ca scheme formale sunt de nedespărțit de baza relațiilor informale din societate. Cruciale pentru buna funcționare a statului sunt și relațiile informale spirituale, de tip privat, în care sunt implicați decidenții politici. Astea nu se pot proiecta printr-un mod economic de gândire, astea țin de valorile private fundamentale ale oamenilor. Pentru spațiul românesc e limpede că ortodoxia oferă imens pentru conturarea unor oameni politici de calitate. Spiritualitatea out-lier-ului Boc, de exemplu, în peisajul nostru politic e clară.
Metoda deblocării supărărilor din zona privată a fost descrisă în fragmentul de interviu de mai sus. Metoda deblocării supărărilor la nivel public ține de spiritualizarea unei societăți întregi, și este în cazul României misiunea, nu job-ul, ierarhilor bisericilor importante, în special ai BOR (utilitatea publică a acestor entități, nu le-aș zice organizații - pentru că noțiunea de organizație se bazează pe gândirea de tip economic - deși pot fi modelate și în acest fel, este evidentă).
"Cine are urechi de auzit, să audă."
Bibliografie
[1] Curte, C. (redactor), 2013, Interviu cu Teofana și Sofronia, Lumea Monahilor, nr. 67-68 (ianuarie - martie), pag. 48-61
[2] Goleman, D., 2008, Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu