Câteva idei pentru depăşirea situaţiei actuale a României

My two cents.

Democraţiile îşi pot menţine condiţiile de apariţie dacă adoptă realismul politic. Realismul politic înseamnă să recunoşti situaţiile de fapt, să identifici ceea ce perturbă condiţiile de apariţie şi funcţionare ale democraţiilor liberale şi să acţionezi pentru eliminarea factorilor perturbatori.

Condiţiile de funcţionare pot fi generice, relevante pentru toate democraţiile liberale şi specifice, caracteristice doar unui anumit stat, particularităţilor sale. O primă idee este că problemele actuale ale democraţiei liberale în România au o origine structurală, profundă, nu una generică,  a statului de drept. Evoluţia statului de drept nu va putea avea loc fără rezolvarea problemelor structurale.

Asa cum Rusia fără domnul Putin ar fi evoluat rapid către pierderi de teritorii si România fără autoritarişti ca domnul Dragnea ar fi evoluat rapid către tensiuni uriase de natură economică si culturală, poate chiar cu nuanțe secesioniste.

Elita administrativă si de siguranță care e beneficiara principală a existenței statului unitar sacrifică situația cetățenilor productivi si a regiunilor avansate cultural si economic in favoarea unei redistribuiri ineficiente către cei slab dezvoltați, uneori si fără potențial, ca soluție pe termen scurt a problemelor structurale, de fond ale statului român, care ne vin de la dezvoltarea istorică a poporului si modul de formare a statului.

Pentru partenerii occidentali important e rolul, care depinde de unitate, si doar indirect de derapaje tactice la scara de timp a unu-două cicluri electorale. Distrugerea vieții unor cetățeni români cu derapajele astea e o pierdere colaterala in conflictul strategic cu Rusia.

În acest context rolul societatii civile nu poate fi prea mare, el e puternic doar într-un stat de drept funcţional. Societatea civiclă poate da semnale, poate da idei, dar nu poate rezolva probleme structurale. Autoritatea BOR nu poate servi o dreaptă democratică fiind subminată din interior si deturnabilă de cârtiţe filo-ruse, ortodoxiste. Discursul axat prea mult pe europenism are nuanțe de absență a capacității de a conduce, de a furniza viziune realistă si unitate. Liderii care îl adoptă ca singur tip de discurs nu pot ajunge la o anvergură naţională.

În continuare voi formula a doua idee. Cheia unei schimbări a situaţiei actuale e capitalizarea pe simbolistica regiunilor avansate moral si economic ale României, o rebrănduire a capitalei, a Bucureştiului, ca să nu mai conoteze miticism, şi o unitate vizibilă a unei elite academice transregionale care să fie locomotiva de politici publice si sursa de cadre pentru stat.

Finanțarea privilegiata si avansarea la pas in clasamentele internaţionale a consorţiului UB-UBB-UAIC-UVT e o opțiune necesară pentru orice om de stat. Din interese contingente, de partid, alianţa PSD-ALDE nu poate face acum asta. Nu e o imposibilitatea principială, e una operaţională, ceea ce revine practic la acelaşi lucru pe termen scurt. Importanţa politică a acestei alianţe nu poate fi la ora actuală una de interes strategic pentru România. Valoarea ei este că semnalează nevoia reală a urmăririi interesului naţional, chiar dacă o face din considerente în bună măsură retorice.

Adoptarea unor politici de interes realment naţional o poate face o alianţă de dreapta dacă preia puterea. O astfel de alianţă nu poate fi condusă decât de cei mai puternici în termeni electorali, adică de PNL. Pentru ca alianţa aceasta să aibă succes PNL trebuie să fie condus de un lider puternic, cu anvergură de om de stat cu profil prezidenţial. Actualul lider are capacitate de acţiune la niveluri de responsabilitate mai mică. Va trebui să fie găsită o altă soluţie.

Dacă în România exista această soluţie ea ar fi apărut  deja. Soluţiile care ar fi putut exista sunt maculate public de maşinăria de propagandă. Soluţia trebuie căutată în diaspora. E de dorit să fie o persoană  cu priză la publicul din sud-est, originar dintr-una din regiunile istorice de aici, şi format în universităţile din spaţiul european de care e legată formarea statului nostru, format în Franţa şi / sau Germania. Cu aceasta e asigurată credibilitatea în regiunile mai dezvoltate ale Românieişi puntea de dialog cu liderii Uniunii Europene. Trebuie să fie o persoană cu experienţă de lucru şi în lumea anglo-saxonă. Nu trebuie să fi avut poziţii publice anti-creştine.

Cei care ar fi putut fi pe merit în poziţia de lider, cei care şi-au sacrificat carierele politice pentru România vor trebui să susţină o astfel de persoană. O pot face, pentru că oamenii de valoare sunt generoşi. La fel, trebuie identificată şi susţinută de  liderii actuali ai forţelor civice şi politice de opoziţie, care pot foarte bine îndeplini roluri executive de cea mai mare importanţă după preluarea puterii.

Partenerii strategici ai României pot ajuta la stabilirea unei liste scurte, iar apoi un astfel de om trebuie motivat să renunţe la drumul său pentru a servi ţara. Un astfel de lider trebuie să ştie că nu poate accesa rolul de candidat la preşedinţie în viitorul imediat, şi poate nici în viitor. Acest rol e rezervat la următoarea competiţie electorală actualului preşedinte, pentru că fără susţinerea sa implementarea unor astfel de idei este imposibilă şi pentru că pe trădare nu se poate construi nimic. Dacă el însuşi va renunţa estimând că altcineva de folos României are şanse mai mare, asta e altă chestiune.

După înfrângere PSD-ALDE nu trebuie demonizaţi, ci trebuie să li se lase timpul necesar să evolueze cultural.

Ca simplu cetăţean apelez la toţi oamenii responsabili să coopereze pentru binele României şi al cetăţenilor ei.