O caracterizare realistă a semnificaţiei
unei astfel de vizite trebuie să separe planul spiritual de cel politic. Planul
politic este unul cu totul secundar în raport cu cel spiritual, însă are o
anumită importanţă pentru vieţile cetăţenilor României.
La rândul ei o caracterizare a
semnificaţiei politice are nevoie de un orizont de timp de ordinul anilor, care
să permită analiza obiectivă a consecinţelor acestui eveniment. Ce se poate
face în acest moment într-un mod cât de cât serios este ne raportăm la procese
politice deja consumate, sau în curs de consumare, despre care este rezonabil
să credem că au o legătură cu vizita Patriarhului Rusiei. În acest text încerc
o astfel de caracterizare punctiformă, a unui singur element.
Procesul politic deja consumat sau în curs
de consumare în care au fost implicaţi creştinii din România este iniţiativa
pentru referendumul de modificare a Constituţiei.
Clasa politică nu a avut maturitatea
necesară să se raporteze în mod constructiv la această iniţiativă, respectând
drepturile cetăţenilor români de a avea o astfel de iniţiativă. O parte din
clasa politică n-a respectat aceste drepturi susţinând din oportunism
referendumul, pentru capital electoral. Altă parte a clasei politice nu a
respectat aceste drepturi susţinând într-un fel sau altul că societatea civilă
creştină nu are dreptul să aibă o astfel de iniţiativă. Devine o tradiţie
ignorarea intereselor cetăţenilor asociate unor referendumuri, de către dreapta
sau stânga, în interes de partid. Această tradiţie nu e folositoare statului
român pe termen lung.
Atitudinea firească în chestiuni atât de
delicate, în care credincioşi din cele mai diverse biserici s-au unit, ar fi
fost abţinerea de la orice comentarii politicianiste şi organizarea rapidă a
referendumului, în timp real, până să fie instrumentalizată problema de
inamicii României, care ar fi avut un rezultat sau altul. Putea foarte bine să
fie respinsă iniţiativa de electoratul român. Dar nimeni, absolut nimeni de pe
scena politică, nu a acţionat ca şi cum electoratul român ar fi rezonabil să
aibă ceva de spus prin vot în chestiunea familiei. Cât despre acţiune în timp
real...
Într-un mod ciudat, electoratul român a fost
tratat ca imatur de către o clasă politică ea însăşi imatură.
Minoratul în care se află clasa politică
este în raport cu grupurile de interese economice şi geopolitice pe care le
reprezintă grupurile respective. Pe de o parte sunt interese economice locale
ale celor care luptă împotriva existenţei unui stat de drept. Pentru a câştiga aceştia
par dispuşi la orice şi la alianţe cu oricine, indiferent cât sunt sau nu de
frecventabile persoanele şi statele respective. Pe de altă parte e vorba de
adepţi ai valorilor civilizaţiei occidentale, din care România e parte, şi unde
trebuie să rămână. Aceştia au opţiuni personale seculare sau religioase.
E limpede pentru oricine că a
instrumentaliza chestiunea familiei în interesul politicienilor corupţi care
fug cu disperare de dosare trebuia evitat.
Nu rezultă însă imediat că, deoarece
adoptarea corupţiei ca practică generală în România nu e dezirabilă, trebuia să
ne aruncăm cu capul înainte internalizând toate valorile actuale care circulă
în spaţiul occidental la pachet, fără discernământ. Se poate şi asta, dacă asta
vor cetăţenii, însă asta se poate vedea doar la vot.
În acest moment în spaţiul occidental
există o tensiune uriaşă între adepţii democraţiei liberale clasice,
fundamentate pe capitalism, şi adepţii marxismului cultural, care doresc restructuarea
societăţilor capitaliste într-un fel care să permită cooperarea între ţări pe
plan global pentru rezolvarea unor probleme de mediu şi sociale. Şi adepţii
ideologiilor liberale şi conservatoare, pro-capitaliste, se străduiesc să
găsească soluţii pentru problemele de mediu şi sociale globale, dar în limitele
sistemului care a generat democraţia liberală, adică a capitalismului.
Reprezentanţii marxismului cultural cred că asta nu e posibil şi doresc
dispariţia democraţiei liberale în sensul e clasic. Tensiunile uriaşe din lumea
occidentală sunt rezultatul unor soluţii diferite prin care oamenii cred că se
pot rezolva nişte probleme globale cât se poate de reale, care trebuie cumva
rezolvate. Tensiunile acestea pot să nu ducă la dispariţia ordinii politice
pentru că democraţia liberală le permite să coexiste.
Coi detalia puţin chestiunea marxismului
cultural. Practic se propune o transformare socială generală pentru salvarea
planetei, în care primul pas e o reformă culturală al cărei rost e eliminarea
acelor constrângeri simbolice despre
care se crede că sunt la baza incapacităţii de cooperare pentru rezolvarea
problemelor de mediu şi a polarizărilor sociale [1]. Între aceste constrângeri
simbolice cu rol negativ, care pot duce la dispariţia omenirii, s-ar afla, cred
aceşti oameni, şi cele de tip religioas. Proiectului politic al marxismului
cultural (în fapt o familie largă de proiecte politice) i se opune proiectul
politic de tip capitalism “verde” (la rândul lui existând în forme diverse), cu
democraţie liberală standard, fundamentată pe capitalism. Fenomenele politice
din SUA şi ieşirea UK din UE sunt parţial asociate tensiunilor generate de
aceste propuneri de proiecte politice raţionaliste evoluate cultural din
proiectul marxist comunist.
Acesta e contextul, mult simplificat, dar
suficient conturat pentru discuţia de aici, în care au existat reacţii civice,
politice şi de alte naturi în România la iniţiativa referendumului pentru
familie. Adepţii transformismului social global ajuns în România din occident,
unde însă nu e caracteristic întregii societăţi, ci doar celor care adoptă
această ideologie, au fost principalii oponenţi ai referendumului în spaţiul
public.
O a doua categorie de oponenţi, mai puţin
transparenţi, au reprezentat-o cei care au sesizat, pe bună dreptate, că simbolistica acestui referendum tinde
să fie instrumentalizată geopolitic de Rusia în sensul că poate fi folosită
pentru a discredita democraţia liberală şi capitalismul, nu doar pe adepţii
ideologiilor de stânga din aceste societăţi. Se preuintă doar o păte, cea a
marxismului cultural, dintr-un întreg, cel al unor societăţii în care marxiştii
culturali sunt doar o parte.
Ceea ce se întrezărea de către aceşti
oponenţi subtili ai referendumului era un plan destul de diabolic: folosirea
unui instrument al democraţiei liberale, referendumul, pentru a discredita
aliaţii României fără de care democraţia liberală nu poate exista în România. Nu
putem şti ce s-a făcut pentru a bloca acest plan, însă cert este că în tot
cursul anului 2017 au apărut dezvăluiri despre situaţii scandaloase din BOR
care au făcut ca referendumul să îşi piardă ţinuta morală pe care o avea până
atunci. A fost un fel de a spune: ce rost are să stabilim prin lege fundamentală
ceva, când totul depinde, în realitate, după cum poate vedea oricine, de ceea
ce vor oamenii cu adevărat să facă ? Acest tip de argumentare e similar cu cel
folosit de Rusia pentru a discredita occidentul, adică: se ia o parte despre
care lumea crede că e rea (faptele scandaloase) din ceva despre care lumea
crede că e bun (BOR) şi se trage concluzia cu privire la întreg că e rău. Unui
mod diabolic de acţiune i s-a răspuns cu un mod diabolic de acţiune. Nu cred că
este exagerat să spunem că BOR şi societatea civilă creştină din România sunt
victime ale acestor acţiuni diabolice ale Rusie şi ale celor în conflict cu ea,
însă statul român iese câştigat, a blocat o acţiune subversivă şi şi-a făcut
datoria geopolitică.
Se pot observa în toată această situaţie
două lucruri:
·
Problemele
reale de mediu şi sociale globale rămân nerezolvate. Marxismul cultural nu a
făcut decât să generez tensiuni politice uriaşe de la scară globală la scară
naţională fără să rezolve nimic.
·
Problemele
morale pe care vrea să le ţină sub control societatea civilă creştină rămân
nerezolvate. Dacă s-ar insista pe organizarea referendumului nu s-ar face decât
să fie subminată democraţia liberală din România.
Toate aceste furtuni (geo)politice nu par
să rezolve prea multe lucruri de interes real pentru oamenii de la bază, pentru
căteţeni.
Ca să nu mai lungim vorba, în contextul de
mai sus un element al semnificaţiei vizitei Patriarului Rusiei pentru politica
pe plan naţional este următorul:
·
Din
punct de vedere politic BOR pe plan local si-a asigurat cu vizita Patriarhului
Rusiei puterea de negociere în fața liderilor lumeşti care refuză legitimitatea
procedurilor democraţiei liberale când e vorba de interesele societății civile
creștine.
Putem să ne gândim că probabil nu este
acceptabil ca o instituţie de mii de ani să fie piesă de sacrificiu în jocuri
de moment.
Cine a pus dulăii marxismului cultural, pe
care mulţi cetăţeni români trecuţi prin experienţa comunistă nu-l vor, intrat
în România la pachet cu capitalismul liberal, pe care mulţi cetăţeni români
trecuţi prin experienţa comunistă îl vor, să sară la rupere în chestiunea
referendumului pentru familie acum are răspunsul. Referendumul e distrus, dar
echilibrul de forțe e rezolvat la altă scară.
Este de dorit ca în viitor dulăii să fie
ţinuţi legați cu lanț nu prea lung şi situația va evolua rezonabil pentru toată
lumea, ca intr-o democrație. Pe linia lui Isaiah Berlin, acesta e cuvântul
cheie: rezonabil. Ce nu este
rezonabil nu poate genera decât reacţii şi contra-reacţii, la nesfârşit, sau mă
rog, până la distrugerea societăţilor respective, dacă se depăşeşte ceea ce
marxiştii culturali numesc rezilienţa sistemelor respective, capacitatea de a
absorbi şocuri.
Este de dorit ca orice intervenţie publică
atingând delicatele aspecte simbolice ale vieţii oamenilor să fie în limite
rezonabile, denotând respect pentru valorile altor persoane.
Nu trebuie să se îngrijoreze nimeni că
vizita Patriarhului Rusiei poate servi pe plan politic Rusiei. România este un
membru loial şi activ al comunităţii de valori occidentale relevante pentru
cetăţenii români. Faţă de cele mai puţin relevante atitudinea nu poate fi decât tolerantă, înţelegătoare, răbdătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu