Dragi tovarăşi şi pretini

Dificultăţile puterii actuale şi ale votanţilor acestor oameni de a se integra în Uniunea Europeană sunt dificultăţile lui Nicolae Ceauşescu. Nu au reuşit să îşi sară umbra. Au condamnat întinarea nobilelor idealuri ale socialismului, nu modul de viaţă comunist bazat pe furt şi prefăcătorie. Nu s-au lepădat de identitatea veche pentru una civilizată, civilizaţia pentru ei e un moft. De ce să mănânci cu furculiţa, când poţi să mănânci cu mâna ?

Banii nu au miros, dar una e să iei prânzul într-un restaurant decent, alta e să tragi o ţuică în timp ce slugile îţi învârt grătarul. Viclenia ţărănească nu e compatibilă cu abilitatea aparent politicoasă, stilul contează.

Duritatea, agresivitatea sunt folosite în orice stat, dar în moduri diferite, scopuri nuanţat diferite, ambalate diferit în justificări şi vândute diferit publicului larg. Ţoapele şi mitocanii le livrează direct, pentru că nu pot mai mult.

Megalomania nu e specifică României, dar una e să ţi-o manifeşti făcând un muzeu prestigios din banii tăi, alta e prin vile mătăhăloase şi petreceri de prost gust.

Falsul patriotism va fi existând peste tot, dar nu până la a distruge patria. Există o măsură şi în miciună şi prefăcătorie care face diferenţa dintre civilizaţie şi barbaria lipsită de orice măsură.

Falsa credinţă asemenea e universală, dar să instrumentalizezi Biserica pentru a-ţi securiza puterea şi să o discreditezi strategic poate doar lui Mussolini i-a mai ieşit atât de bine. Degeaba vine acum nişte mărunţiş în plus pentru catedrala naţională.

Nu am îndoieli că peste tot se trage pe oameni cât de mult se poate, dar tratarea tinerelor generaţii ca resursă materială pentru bunăstarea aparatului de partid şi stat exista numai în România lui Ceauşescu, a continuatorilor lui şi în alte dictaturi comuniste. Problema puterii actuale nu e că s-a depopulat ţara, asta e ce au vrut ca să nu le creeze oamenii liberi probleme, problema lor e că le-a ieşit prea bine planul şi nu are cine să le mai muncească.  Mâine ar închide graniţele dacă n-ar şti că cei din diaspora vor prefera să ceară azil politic decât să se întoarcă să le fie sclavi.

România dorită de aceşti oameni are mai multe în comun cu Rusia şi Coreea de Nord decât cu Uniunea Europeană.

Dacă Ceauşescu putea fi perceput ca un dizident în spaţiul controlat de URSS, România celor care i-au împins în faţă pe domnii Dragnea şi Tăriceanu e o aberaţie pentru toată lumea, un epifenomen post-comunist datorat unor întârziaţi aflaţi încă în faza de negare a realităţii unei lumi care nu le convine.

Convieţuim cu aceşti oameni, cu milioanele lor de simpatizanţi şi nici n-am avea cum altfel, pentru că venim din aceleaşi vremuri şi mulţi am fost la fel ca ei.

Tot ce putem face e să ne vedem de treabă, atât cât se poate în condiţiile date. Schimbarea mentalităţii ceauşiştilor nu mai poate fi făcută la aproape trei decenii după 1989, dacă n-a putut fi făcută de nimeni până acum. Cu ei defilăm. Cei aflaţi acum la maturitate nu putem spera la nimic mai mult. Putem să pregătim poate ceva mai bun pentru tineri.