În diverse contexte, în zilele aceste ni s-a dat prilejul de a ne gândi mai mult la doctori și la sfinți.
Doctorul se ocupă de trupuri, “Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori
ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.”
(Facerea 5, 2), dar trupurile sunt pământ și cenușă: “Pentru ce se trufeşte cel
ce este pământ şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu dinăuntrul său? Boala
îndelungată o taie doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va muri.”
(Ecclesiasticul 10, 9-10).
Cu toate acestea, pentru munca pe care o fac doctorii merită toată
cinstirea: „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a
făcut Domnul […] Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari
va fi minunat. […] Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu
se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă. (Ecclesiasticul 38, 1, 3,
12).
Boala trupului poate fi uneori un semn al păcatului celui bolnav: “Cel care
păcătuieşte împotriva Ziditorului său,
să cadă în mâinile doctorului.” (Ecclesiasticul 38, 15). În astfel de situații
mersul la doctori nu ajută: “dar el nici la boala sa n-a căutat pe
Domnul, ci pe doctori.” (Paralipomena 16, 12).
Doctorii sunt neputincioși în fața voii lui Dumnezeu: “Căci voi sunteţi
nişte născocitori ai minciunii, sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi !”
(Iov 13, 2), „Şi m-am dus eu la doctori, pentru îngrijire. Ei mi-au uns ochii
cu o alifie, dar am rămas orb.” (Tobit 2, 10), „Şi multe îndurase de la mulţi
doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult
mergând înspre mai rău.” (Marcu 5, 26). “şi cheltuise cu doctorii toată averea
ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,” (Luca 6, 43).
Pentru bolile sufletului există un alt doctor: “Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.”
(Matei 9, 12), „N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.”
(Marcu 2, 17). Vindecarea sufletului poate aduce și vindecarea trupului.
Vindecările vin mereu de la altcineva. Nici un doctor nu se poate vindeca
pe el însuși, nici pentru bolile trupului, nici pentru cele ale sufletului: „Cu
adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”
(Luca 4, 23).
Doctorii pot fi iubiți de oameni, sau pot să nu fie iubiți: “Vă
îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit” (Coloseni 4, 14). Noi cei slabi avem
preferințe, dar un sfânt iubește toți doctorii, pentru că iubește toți oamenii.
Dintre doctori sunt sfinți cei care iubesc toți oamenii. Un doctor sfânt poate ajuta
și la vindecarea trupului, și la cea a sufletului, urmând lui Hristos, Doctorul
sufletelor și făcătorul doctorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu