Piața politică și civică a livrat soluția optimă de guvern

 

Rezultatul la vârf al mâinii invizibile organizate la mai multe scări sociale, al cuplajului dintre procese micro-sociale și macro-sociale este unul nu tocmai rău, fără să fi fost planificat de nimeni în persoană ca atare. Orice picătură civică a fost de folos, indiferent dinspre ce perspectivă și sistem de valori a venit.

 

Nu a existat nici o instituție care să ia decizii altfel decât prin persoane cu roluri de conducere și reprezentare. Exprimarea că “partidul a decis”, “instituția a comunicat” reflectă separări între roluri legitime organizațional, formalizate, prin prisma cărora se vorbește astfel, și agende personale și grupale în rețele sociale parțial suprapuse cu cele organizaționale. Soluție “optimă” nu înseamnă vreun progres, ci că structura agreată este cel mai bine adaptată realităților sociale și politice actuale. „Optimă” nu înseamnă nici o minimizare sau o maximizare a unei funcții obiectiv, ci numai cât s-a putut merge către o astfel de optimizare matematică în condițiile resurselor de timp și de cunoaștere existente acum.

 

Cu toate aceste limite observăm că rezultatul la vârf al mâinii invizibile organizate la mai multe scări sociale, al cuplajului dintre procese micro-sociale și macro-sociale este unul nu tocmai rău, fără să fi fost planificat de nimeni în persoană ca atare. Semnalele civice împotriva legitimării autoritarismului politic au eliminat din ecuație varianta cu PM militar. Semnalele civice împotriva legitimării demagogiei și extremismului au dus la un discurs rezonabil după inițiala umflare a mușchilor, oprind continuarea ei dincolo de fireasca tehnică de negociere. Fără să fie spusă explicit, co-responsabilitatea epidemiologilor pentru neparticiparea la vot semnalată de oamenii de știință a reieșit indirect prin faptulă că fostul PM nu a mai fost țapul ispășitor politic, așa cum s-a dorit.

 

Criticarea faptului că nu va exista un PM cu puteri foarte mari e un compliment adus democrației și distribuirii puterii între oameni care au puterea să se verifică reciproc. Nu avem nevoie ca totul să se joace pe o singură carte. Reprezentanții din  parlament ai celor 3% filetiști dintre români vor pondera orice tendință spre excese ale UDMR și USR-PLUS. Cei 70% neparticipanți la vot vor observa cu coada ochiului reprezentanții minorității active civic și politic și vor constata că merg fără bilet într-un mijloc de transport istoric spre o situație mai bună social și economic.

 

E remarcabil că piața civică și politică poate acomoda și astfel de situații “free-rider” masiv atunci când țara e integrată unor structuri supra-naționale stabile și există o injecție de stabilitate și bani din exterior. NATO și UE plătesc o parte din biletul călătoriei celor indiferenți, cealaltă o plătim cei care am mers la vot. Rusia și China încearcă să înțepe cauciucurile sau să demonteze ceva la motor la opriri, să demobilizeze și să dezbine. Rezultatul net ne este deocamdată favorabil.

 

Orice picătură civică va fi de folos, indiferent dinspre ce perspectivă și sistem de valori va veni.

Cauze obiective ale ascensiunii politice a extremismului în România

 

Ascensiunea controlată a extremismului este o reacție a unui stat tânăr și cu democrație imatură la situații specifice războiului hibrid. Se pot enumera câteva cauze mai specifice din perspectiva proceselor politice, a gestionării crizei sanitare și a dezvoltării istorice a statului.

 

Din perspectiva proceselor politice renaşterea PRM/ PUNR în alte haine sub numele de AUR are drept cauze obiective, în ordinea importanței estimate:

·         disponibilitatea resursei umane în serviciile de informații pentru aşa ceva. E deja o tradiție din național-comunism. Operativ reprezintă o externalizare din PSD dupā absorbția din trecut. Partea filetistā a Bisericii e convergentā în interese și susține mobilizarea la vot.

·         imaturitatea progresiştilor din USR-PLUS, incapacitatea de a se adapta realitāților sociale. Partea ateist militantā urmāreşte agenda personalā, nu e interesatā de servicii publice reale. A antagonizat mase de oameni cu vieți tradiționale, nu vede pādurea din cauza copacilor.

·         Mimetismul explicit al conservatorilor pro-ocidentali asociați PMP în raport cu surse occidentale şi elitismul lor structural principial, misecuvinism. Nu existā interes social larg pentru aşa ceva în Romãnia, gen Trump, Edictum Dei, etc. Cultura înaltā trebuie sā susținā organic acțiunea politicā, nu sā o împacheteze, folositor e un elitism funcțional. Ocuparea nişei a dus la blocarea dezvoltārii unei creștin-democrații locale adaptate la realitatea socialā.

·         propaganda exageratā în context epidemic, cu originea în mentalitāți şi interese scientiste medicale, care a crescut importanța relativā a celor de mai sus prin inhibarea participārii la vot.

 

Din perspectiva gestionării crizei sanitare, în ce privește chestiunea participării la vot, dincolo de narativele propagandei care culpabilizează cetățenii ca fiind iresponsabili – la fel cum s-a făcut pe tot timpul stării de urgență și de alertă, pot fi spuse următoarele :

·         Eroarea de fond e a celor care au gândit māsurile şi le-au susținut cu propaganda de stat: epidemiologii şi cine controleazā ofițerii acoperiți din mass media implicați în propagandă. Nu e prima oară când se poate observa o supra-reacție în moment de criză, ceea ce înseamnă că e vorba de o problemă structurală, de nivel strategic sau tactic.

·         Domnul PM Orban a decontat deja costurile recomandărilor științifice eronate pe care le-a pus în practică. Este ceva de luat aminte pentru oricine merge în orb pe mâna oamenilor de știință care vând ca reale proiecțiile lor slab fundamentate. Se aplică la orice nivel managerial. România are nevoie de un cadru instituțional care să permită asistarea deciziilor pe bază inter- și trans-disciplinară.

 

Din perspectiva dezvoltării istorice a statului la un nivel profund principala cauză obiectivă a situației este incapacitatea societății românești de a genera o clasă politică în măsură să gestioneze situația țării, o incapacitate structurală din considerente istorice (o remanență culturală), dar și una întreținută din interesele instituțiilor de forță de a avea resursă umană ieftină pentru asigurarea avantajelor materiale personale. Ca fenomene de moment care subliniază existența acestei cauze putem menționa :

·         Faptul că AUR este numai o manevră de canalizare a unor grupuri locale interesate sau naive ostile asocierii atlantice a țării, cum a fost şi Coaliția pentru Familie. Când lucrezi cu oameni din Clubul de la Roma ca propuneri de premier e clar că avem de a face cu un debușeu politic al acestor interese pentru controlare.

·         Faptul că prim-ministrul interimar nominalizat este un militar. Este un semnal evident că politicienii români nu mai sunt credibili în fața partenerilor atlantici în ce privește gestionarea țării, fiind percepuți probabil nu doar ca ineficienți și ineficace, ci și cu foarte slabă legitimitate.

 

Putem conchide că situația e sub control din punctul de vedere al instituțiilor statului cu sacrificarea intereselor directe ale majorității cetățenilor țării. Această sacrificarea nu este din rea din intenție, ci datorată unor constrângeri structurale socio-culturale și efectelor sinergice ale diferitelor tipuri de incompetență ale persoanelor implicate.

 

Nu e rezonabil să avem vreo așteptare pozitivă în termenii societății liberale din partea statului dacă nu vom contribui la dezvoltarea unei clase politice responsabile și competente. În acest moment sunt indicii că România se îndreaptă către un stat de tip autoritarist.

De ce și cum votăm

 

Votăm pentru a da un job celor care au obligația să servească interesele cetățenilor. Fără job nu e bine, ajungi să te ocupi cu prostii. Nu e bine nici să avem așteptări fără se cerem ce așteptăm. E o strategie de loseri, de persoane care se autovictimizează permanent. Vrem ca partidele să livreze contra cost ce avem noi nevoie : servicii publice.

 

Nu ne batem noi cu răul. Treaba noastră e să fim cât mai buni. Răul l-a învins altcineva. Există o difuzie a binelui permanent și peste tot în societate, nu e concentrată în vreun partid anume. Vine de la cei care nu semnalizează că își văd de treabă. Ce fac partidele poate fi privit cu înțelegere, e cel mai bun lucru de care sunt capabili acum. Contrar a ce spuns unii politologi există o etică a politicii, se vede cu ochiul liber. Etica politicii e un fenomen al libertății, nu poate fi prinsă în regularitățile care se predau în universități.

 

Propaganda infantilizatoare este un astfel de produs al partidelor care poate fi privit cu înțelegere. Ea se bazează pe știință. Dacă e vreo rugăciune, trebuie să fie și o orgie, important e impactul emoțional. Libertatea însă nu se ghidează după emoții. Libertatea face bani fără să fie obsedată de ei, deține puterea în mod natural, fără să o caute. Își știe rostul și locul, nu vrea nici mai mult decât poate, nici nu se lasă pe tânjală când poate să facă ceva. Încearcă și vede, nu riscă nebunește, nici nu își ascunde capul în nisip.

 

Nu votăm ca să învingă unii sau alții, votăm ca toți să facă ceva folositor, unii la putere, alții în opoziție. Dacă se ceartă de la tribună, să o facă pentru că e regula jocului, cu eleganță, cu stil, urmând regulile oratoriei. E un spectacol pentru care plătim. Cetățenii plătesc, politicienii execută.

 

Autoritatea e delegată, oricând poate fi retrasă. Votăm ca să delegăm o parte din autoritatea noastră altora ca să fac ceva de folos pentru toți, ceva ce nu am putea să rezolvăm fiecare în parte. Ce putem face fiecare singuri sau în asociații e treaba noastră, nu a statului. Interesele publice sunt servite de toate partidele care merită acest nume, nu de unul singur.

 

Dintre toate ideologiile creștin-democrația (un conservatorism moderat) are cea mai bună orientare strategică, asigurând perenitatea valorilor care condiționează existența civilizației atlantice pe termen lung. O piață reală a ideologiilor și partidelor în care toate competiționează sub constrângeri constuționale specifice statului de drept e cea mai bună opțiune tactică. Această opțiune e surprinsă cel mai bine de liberalismul clasic (old whig - Burke, Hayek). La nivel operațional (la scara unui ciclu electoral) cea mai bună ideologie variază în funcție de context, de moment, între etape de acumulare clasic liberală, de redistribuire social-democrată sau creștin-democrată, de consolidare a statului de drept, sau de recuperare din memorie a valorilor perene decisive.

 

Situația concretă operațională dintr-o țară presupune evaluarea formelor reale, hibride cel mai adesea, ale ideologiilor vehiculelor politice de pe piață. Cine a înțeles natura unor astfel de procese nu va avea o decizie de vot emoțională.