De ce și cum votăm

 

Votăm pentru a da un job celor care au obligația să servească interesele cetățenilor. Fără job nu e bine, ajungi să te ocupi cu prostii. Nu e bine nici să avem așteptări fără se cerem ce așteptăm. E o strategie de loseri, de persoane care se autovictimizează permanent. Vrem ca partidele să livreze contra cost ce avem noi nevoie : servicii publice.

 

Nu ne batem noi cu răul. Treaba noastră e să fim cât mai buni. Răul l-a învins altcineva. Există o difuzie a binelui permanent și peste tot în societate, nu e concentrată în vreun partid anume. Vine de la cei care nu semnalizează că își văd de treabă. Ce fac partidele poate fi privit cu înțelegere, e cel mai bun lucru de care sunt capabili acum. Contrar a ce spuns unii politologi există o etică a politicii, se vede cu ochiul liber. Etica politicii e un fenomen al libertății, nu poate fi prinsă în regularitățile care se predau în universități.

 

Propaganda infantilizatoare este un astfel de produs al partidelor care poate fi privit cu înțelegere. Ea se bazează pe știință. Dacă e vreo rugăciune, trebuie să fie și o orgie, important e impactul emoțional. Libertatea însă nu se ghidează după emoții. Libertatea face bani fără să fie obsedată de ei, deține puterea în mod natural, fără să o caute. Își știe rostul și locul, nu vrea nici mai mult decât poate, nici nu se lasă pe tânjală când poate să facă ceva. Încearcă și vede, nu riscă nebunește, nici nu își ascunde capul în nisip.

 

Nu votăm ca să învingă unii sau alții, votăm ca toți să facă ceva folositor, unii la putere, alții în opoziție. Dacă se ceartă de la tribună, să o facă pentru că e regula jocului, cu eleganță, cu stil, urmând regulile oratoriei. E un spectacol pentru care plătim. Cetățenii plătesc, politicienii execută.

 

Autoritatea e delegată, oricând poate fi retrasă. Votăm ca să delegăm o parte din autoritatea noastră altora ca să fac ceva de folos pentru toți, ceva ce nu am putea să rezolvăm fiecare în parte. Ce putem face fiecare singuri sau în asociații e treaba noastră, nu a statului. Interesele publice sunt servite de toate partidele care merită acest nume, nu de unul singur.

 

Dintre toate ideologiile creștin-democrația (un conservatorism moderat) are cea mai bună orientare strategică, asigurând perenitatea valorilor care condiționează existența civilizației atlantice pe termen lung. O piață reală a ideologiilor și partidelor în care toate competiționează sub constrângeri constuționale specifice statului de drept e cea mai bună opțiune tactică. Această opțiune e surprinsă cel mai bine de liberalismul clasic (old whig - Burke, Hayek). La nivel operațional (la scara unui ciclu electoral) cea mai bună ideologie variază în funcție de context, de moment, între etape de acumulare clasic liberală, de redistribuire social-democrată sau creștin-democrată, de consolidare a statului de drept, sau de recuperare din memorie a valorilor perene decisive.

 

Situația concretă operațională dintr-o țară presupune evaluarea formelor reale, hibride cel mai adesea, ale ideologiilor vehiculelor politice de pe piață. Cine a înțeles natura unor astfel de procese nu va avea o decizie de vot emoțională.