Fericiți cei care nu pot gândi în duh de viclenie și cred că răul și binele se
spun pe față pentru că nu li s-a dat să înțeleagă mai mult.
Fericiți cei care atunci când te apleci să săruți sfinte
moaște și îți lipești tâmpla de ele îți spun simplu: să îți ajute sfântul, și
te miruiesc firesc.
Fericite cele care rașchetează lumânari arse din
lumânărar cu anii și stau mereu pe un scăunel lângă piciorul crucii cu o
privire simplă și curată.
Fericiți cei care ascultând despre bani înțeleg că e
vorba de fapte de bunătate sufletească fără să se le poată trece prin minte că
ar putea fi altfel.
Fericiți cei care se duc în sate sărace venind de la oraș
ca să se roage, să-și crească departe de ispite copiii și să se mântuiască.
Fericiți cei care văd “minunile” contrafăcute și nu se supără, pentru că le-au cunoscut pe cele adevărate.
Fericiți cei care își ajută dușmanii, se lasă furați, și
se roagă pentru cei care le fac rău.
Fericiți cei care aud îngerul păzitor îndemnându-i la
rugăcine și îl ascultă.
Fericiți cei care nu se întreabă de ce trupul și sângele
lui Hristos uneori e mai dulce, iar alteori mai acrișor.
Fericiți cei care sunt bucuroși să își îmbrățișeze prietenii orice ar face
ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu