Unitatea Bisericii din mārturisirea de credințā e
inspiratā și realā, diversitatea instituțiilor bisericești e lumeascā, realā și
neinspiratā. Nu avem de așteptat de la instituțiile bisericești mai mult decât
de la oricare altele apārute și evoluate în timpul istoric ca sā gestioneze
niște resurse și servicii. Planurile tainice și lumești sunt distincte
ontologic și de neseparat analitic, iar delimitarea sau unificarea în acțiunea practicā
e unicā pentru fiecare situație și depinde de discernāmânt.
Filetismul e consecința directā a generalizārii
unificārii fārā discernāmânt a Bisericii cu o instituție sau cu alta. Nu existā
nici o formā lumeascā optimā de organizare a vieții creștine, de a fi strāin în
lume. Trādarea formelor instituționale în care te-ai nāscut e cel mai adesea o
smintire, închiderea în ele și beligeranța fațā de altele tot o smintire, dar
circulația poate fi și lucrātoare.
Tensiunile aparente se depāșesc numai pe māsura sfințirii
obiective. Sfințirea se face în contextul resurselor avute la dispoziție, iar
ortodoxia oferā din plin. Indicatorul obiectivitāții fenomenului sfințirii e
acceptarea universal umanā a lui. Validarea instituționalā e un epifenomen, iar
competiția pe numār de sfinți o cādere instituțională, o smintire. Dacă vrem cât
mai mulți oamenii să meargă pe calea sfințirii avem de subțiat pe cât e
omenește posibil smintirile instituționale.
Unul este Cel Sfânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu