Despre distincția ortodoxie - ortodoxism

 

Dumnezeu nu are nevoie de gândire analitică și de structuri arhitectonice discursive. Persoana Logos transcende modul de gândire uman, de unde și limitele oricărei reprezentări filosofice în teologie.

 

Când în situația noastră de oameni gândim analitic și structural efortul e de folos numai dacă urmează un efort similar de sinteză, personal sau în echipă, de reprezentare a întregului și validare a reprezentării sintetice în raport cu observațiile la scara respectivă de complexitate. Iată câteva exemple:

·       dacă vorbim despre teologie validarea e la scara cosmică și a nevizibilelor, cazul Sf. Isaac Sirul.

·       dacă vorbim despre mediu natural validarea e la scara tuturor proceselor de toate scările din mediu în interacțiune, așa cum sunt abordate în toate disciplinele relevante.

·       dacă vorbim despre mediu social validarea e la scara tuturor proceselor sociale de toate scările, de la psiho-sociale la mocroeconomice și politice.

 

Se poate observa cât de mult vorbim fără nici o acoperire, adică imitând parțial ce spun cei care au făcut o validare. Uneori cât de mult vorbim fără a înțelege ce vorbim, din varii motive și nevoi.

 

Un caz particular e distincția ortodoxie-ortodoxism. Valoarea ei analitică e numai prin sinteză a proceselor specifice fiecărui termen, duhovnicești vs. ideologice. Validarea ei e la scara socială macro și transcendentă/nevizibilă a societăților cu oameni care se angajează în diferite grade în viață creștină. Scoasă din acest proces de analiză-sinteză-validare distincția poate fi deturnată spre a face rău și a judeca. Așezată în acest proces poate fi de folos la înțelegerea cu mintea umană până la un punct a lucrării binelui și răului în lume. Validarea completă ca proces, cu posibilitatea de invalidare, se face la judecata de apoi.

 

Am mai putea observa că în disciplinele științifice validarea imaginii asupra realității descrise ca întreg livrate publicului nu e inclusă, numai cea la nivel mic ipotetic și teoretic, a părților întregului. Altfel spus, știința e comunicată și popularizată fără validare. Nu are de ce să se mire nimeni că adesea e invalidată existențial, prin experimentarea consecințelor viziunii respective asupra lumii de către oamenii care o adoptă necritic. Responsabilitatea suferinței respective aparține comunităților de oameni de știință și celor care adoptă un mod de gândire necritic.

 

Validarea descrierilor științifice ca întreg se poate face la scară de gândire filosofică, iar validarea modurilor de gândire filosofice se poate face la scară duhovniceacă. Instrumentarul metodologic al acestui test este de tip științific și filosofic, dar conținutul semantic nu este științific sau filosofic.