Demonizarea socială și drumul țării spre lumină

Dezbinarea națională este semnul că suntem pe drumul pierzaniei pentru hula împotriva Duhului sfânt. “Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta” (Matei, 12, 31). Cincizeci de comunism am fost selectați pentru hulă și ură de clasă, cincizeci de ani am luat în noi diavolii mândriei și disprețuirii Duhului sfânt.

 

Lucrul la dezbinarea propriei tale societăți e semnul demonizării pe scară socială mare, în urma căreia instituțiilor au devenit instrumente ale diavolului prin cei care le conduc Iar când lucrezi la dezbinare și în alte țări e semnul că prin aceia lucrează mai marii răului.

 

Nu ne putem aștepta la unitate din partea celor demonizați. “Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.” (Matei, 12, 25). Aceștia vor minții că vor unitate, dezbinând. Unitatea pe care o vor e a slugărniciei față de diavol. Unitatea pe care o vor e moartea libertății și dragostei prin propria noastră alegere. Unitatea să fie închiderea în noi și ura față de omenire, unitate în credința că numai pentru noi a venit Dumnezeu, iar ceilalți nu pot avea vreo nădejde la dragoste dacă nu se supun nouă, celor aleși, dacă nu fac voia noastră, a celor demonizați.

 

Așa cum comuniștii au vrut unitatea în hulă, alții vor unitatea în ură și închistare, alții în furt și lăcomie, în orice numai în dragoste și bucurie nu.

 

Cum ieșim de aici? Luăm de tată pe Dumnezeu și mamă pe Maica Domnului, cerem să fim înfiate și înfiați, luăm de frați și surori pe cei care nu urăsc și aduc pacea. “Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei” (Matei, 12, 49).

 

Nu oricine vorbește despre Dumnezeu e de luat frate și soră, ci numai cine nu dezbină. Dacă nu mai găsim pe nimeni, luăm de frate și soră creația lui Dumnezeu, norii, munții, necuvântătoarele, plantele, pământul, aerul pe care-l respirăm, ca să nu trădăm țara. Degeaba ar scoate cineva cu rugăciunile diavolii din oameni, dacă ar fi pentru sine și nu pentru altcineva.

 

Mergem prin lume și dacă vedem oameni aducând bucurie prin tăcerea lor, aceia sunt oamenii lui Dumnezeu. Ei se roagă pentru a ne scoate pe toți la liman. „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).