Conducerea
ministerului cercetării, în orice format
instituțional și de orice partid politic ar fi reprezentată, are nevoie în
România de presiune publică pentru îmbunătățirea coordonării și bugetării activităților
de cercetare. Nevoia de presiune este specifică societăților care fie nu conștientizează
încă utilitatea cercetării, fie o interpretează greșit ca legitimând acțiuni
ideologice. Un tip de presiune trebuie să fie pe direcția creșterii producției
de cunoaștere științifică relevantă și de calitate, iar al doilea pe limitarea
utilizării abuzive a cunoașterii ștințifice dincolo de zona ei de relevanță,
cum ar fi acțiunile de inginerie socială, educațională.
În ce privește primul tip de presiune, al obiectivelor de
substanță, în urma conferinței Diaspora 2023, dincolo de ce a identificat
fiecare workshop în parte, pot fi utile următoarele:
1. Brokering public-privat pentru poziții cu
status și remunerare la nivel internațional. Viitoarele reintegrări ale
cercetătorilor trebuie să le asigura un climat de lucru favorabil și un statut
similar celor pe care îl au în societățile de unde provin. Dată fiind viteză
mică de schimbare a instituțiilor din România și rezistența socială foarte mare
împotriva reintegrării unor persoane cu nivel academic mult mai mare ca cele
existente, soluția poate fi dubla afiliere a cercetătorilor, în țară și în
afara ei. Un model de dublă asociere de succes este înființarea unor poziții cu
dublă finanțare de la stat și din sectorul privat al marilor corporații. MCID
poate desemna ca broker pentru catalizarea acestor simbioze între instituțiile
de stat și donorii/sponsorii potențiali una din instituțiile din subordine, de
exemplu UEFISCDI.
2. Investiții în cercetarea socială și umanistă a sectoarelelor economice, educațional,
de cercetare și cultural din România. Diaspora științifică
poate fi încurajată să evalueze în mod obiectiv, prin faptul că se află încă în
afara sistemului, situația organizațiilor și sectoarele din România. De altfel,
mulți cercetători români din afara țării deja au publicații de cercetare. Datorită
conflictului de interese prin multiplele rețele instituționale și sociale care
se suprapun, cercetătorii din țară nu pot formula de unii singuri o imagine
realistă asupra cauzelor care împiedică dezvoltarea și să propună pe baza ei
măsurile adecvate.
3. Valorificarea contextului crizelor multiple suprapuse. Atât NATO, din perspectiva rezilienței militare, cât și UE (prin recenta Directivă
a rezilienței infrastructurilor critice) au furnizat un cadru instituțional la
care este oportun ca sectorul de cercetare să se racordeze atât direc, cât și
indirect, prin asigurarea condițiilor de care depinde obiectivele formulate
instituțional de NATO și UE. Direct, e vorba de cunoaștere care duce la
tehnologiile necesare, iar indirect de mediul rezilient instituțional,
economic, social, ecologic pe un gradient de scări de complexitate, cu obiective
specifice și operaționalizare lor (figura 1).
Figura 1 Schema unei relații potențiale între direcțiile Science, Technology, Engineering and Mathematics (STEM) și obiectivele de reziliență instituționalizate la nivel NATO și UE, mediată de științe sociale și umaniste.
În ce privește al doilea tip de presiune, al obiectivelor
suport, ar putea fi de folos următoarele:
4. Constrângeri etice potențiale asupra modului de formulare și implementare a
obiectivelor de substanță. În contextul în
care problemele complexe sunt formulate în termenii unor discursuri cu presupoziții
ontologice diferite, potențial în tensiune, și cu consecințe etice neexplorate,
obiectivele concrete formulate anterior e posbilă să aibă nevoie de
constrângeri etice, de la caz la caz. E necesar un etaj umanist aplicativ al
programelor naționale de cercetare, distinct de cel a problemelor fundamentale,
care să identifice și formuleze implicațiile etice ale politicilor publice, în
particular al celor de cercetare. Rostul acestuia este să ne permită să înțelegem
și să gestionăm situații de felul tensiunilor sociale dintre scientism și
tradiționalism, sau dintre abordările diferite ale sistemelui de educație,
bazat pe autoritate și valori vs. bazat pe plăcerea de a învăța și diluarea
autorității epistemice și morale a persoanelor.
5. Constrângeri morale clasice asupra managementului resursei umane în sistem.
Accentul episodic pe reactivarea diasporei cercetării
ridică două probleme de morală: una este cum gestionăm relația cu persoanele
din sistemul de cercetare care s-au adaptat condițiilor puțin performante din
România, a doua este cum gestionăm relația cu persoanele care au ajung la un
anumit nivel de performanță în condițiile de aici și, în particular, a celor
care s-au reintegrat în etape anterioare, dar nu au mai putut să se dezvolte în
ritmul în care ar fi făcut-o afară. Există
deja o falie de mentalități între cercetătorii cu o cultură a performanței și
cei cu una a standardelor joase, iar apariția unui grup nou proaspăt
reintegrat, dacă nu este gestionată bine, poate duce la o alianță socială de
respingere a noilor veniți între cei din țară, indiferente de standardele lor
actuale. MCID are obligația să identifice instrumente care să ducă la crearea
unei mase critice favorabile ridicării standardelor astfel încât fenomenul
ratării reformei sistemului să nu se repete. Măsurile pentru o masă critică nu
pot eluda constrângerile morale, atâta vreme cât nu se pot face disponibilizări pe scară largă din sistem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu