Patriotismul este cu steag, sau fără steag. Cel cu steag este al celor care trăiesc într-o patrie pe care o stăpânesc și căreia îi pun granițe. Cel fără steag este de două feluri: al celor care trăiesc în locul lor mai mic decât o patrie, un sat, un oraș, locurile prin care umblă, și cel al oamenilor care trăiesc cu mintea sufletul și uneori și trupul în locuri mult mai largi, până la întreaga omenire. Oricare din aceste feluri de a trăi are folosul său.
Cine are steag nu mai poate acorda atenția cuvenită celor
fără steag, frații și surorile lor. Ei cred că numai felul lor de a trăi este
bun. Unii sau alții din cei fără steag pot să uite de viețile celor cu steag,
sau să nu le pese de ele, și la fel să nu le pese unii de alții.
Legătura între toți, pentru unitate, se poate face prin
milă. Mila se obține cu rugăciune, prin pravila zilnică, rugăciunea împreună și
împărtășire. Ca să te poți ruga e nevoie de rugăciune pentru a te putea ruga,
așa cum e nevoie de o scânteie ca să aprinzi focul. Rugăciunea pentru a te pute
ruga, strigătul ajută-mă când mergi pe apă, e o decizie liberă care separă
înțelepciunea de neînțelepciune.
Mila face să vezi sufletul altuia cu mintea fără să-l
judeci. Mila nu e despre prietenie, duioșie, afecțiune lumească. Mila apropie
oamenii lăsându-i diferiți, uneori cu totul separați lumește, dar uniți
cerește. Mila face să vezi că poate fi și altceva de folos decât folosul tău.
Cine ia înțelepciunea ca fiind a sa, sau o caută pe cont
propriu, o va pierde, sau nu o va găsi. Cine strigă după ea și urmează calea
deschisă, o va primi.
Mila nu are steag, nici patrie. Patria tuturor e locul unde lucrează mila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu