Escrocheria oamenilor lui Dumnezeu: structura fenomenului și o agendă

 Pentru orice credincios creația aparține lui Dumnezeu, Creatorul ei, oamenii fac parte din creație și toți oamenii aparțin lui Dumnezeu. Nu e nimic special în a fi omul lui Dumnezeu. Escrocheria politică din aceste vremuri constă în faptul că unii oameni pretind că au capacități de cunoaștere deosebite care le permit să identifice în rândul celoralți ceva foarte rar, care ar fi oamenii lui Dumnezeu. Aceste rarități, în viață fiind, ar merita un tratament special, în speță să conducă pe alții.

 

Avem nevoie așadar de trei categorii de oameni ca să abordăm analitic fenomenul:

·       Oamenii cu capacități epistemice speciale, să îi numim liderii religioși epistemici.

·       Mare majoritate a oamenilor, incapabili să discearnă, adulatorii potențiali a rarităților umane din a treia categorie și care se ghidează după ce comunică prima categorie. Să le numim mase religioase.

·       Oamenii lui Dumnezeu, extrem de rari și valoroși, care trebuie urmați de cei din a doua categorie la îndemnul primilor, să îi numim lideri religioși politici.

 

În acest cadru se pot formula mai multe întrebări:

·       De ce caută liderii epistemici oameni ai lui Dumnezeu pe care să-i promoveze? Care sunt interesele teologice, economice și sociale care îi motivează?

·       De ce cred masele religioase liderii epistemici? Cum se obține și se transmite autoritatea acestora? E ceva specific creștin, sau e general în toate religiile? Între creștini contează confesiunea și denominația, sau e ceva care poate apărea în orice context teologic? Cum își mențin autoritatea epistemică liderii religioși după recomandări de felul escrocheriei oamenilor lui Dumnezeu?

·       De ce vor unii oameni să fie ei mai mult decât alții oameni ai lui Dumnezeu și să conducă pe alții în numele acestui fapt? Care sunt resorturile teologice și psiho-sociale ale aceste preferințe?

·       De ce acceptă unii oameni că ei nu sunt ai lui Dumnezeu și trebuie să caute pe altcineva, sau că sunt mult mai puțin decât alții, deși se declară credincioși?

·       Există fenomene religioase mai puțin periculoase care pregătesc terenul social pentru astfel de escrocherii? Cultul rarității duhovnicești geografice și umane, al spațiilor sfinte și persoanelor sfinte și rămășițelor lor, pregătește terenul pentru astfel de escrocherii?

·       În ce climat cultural ceva care prin împărțire nu se împuținează poate fi gândit ca fiind rar și greu de întâlnit? Cum se produce închiderea accesului la Dumnezeu, diviziunea rolurilor între lideri și mase religioase și apoi deschiderea controlată a accesului la Dumnezeu și oamenii Lui speciali? Există vreo legătură a fenomenului cu secularizarea socială și presiunea din partea persoanelor care nu cred? Căutăm mai mult omul lui Dumnezeu când foarte mulți concetățeni declară că nu cred în Dumnezeu? Există vreo legătură cu diluarea socială a fenomenelor religioase prin comunicare publică excesivă? Căutăm mai mult omul lui Dumnezeu când suntem inundați de discursuri și mesaje religioase pe toate canalele de comunicare?

·       Poate fi păstrată o diviziune a rolurilor religioase de folos duhovnicesc fără să existe nicio implicație socială și politică disfuncțională de felul escrocheriei oamenilor lui Dumnezeu?

·       Cine răspunde pentru malpraxisul de propunere a unor lideri politici mesianici? Cine răsunde duhovnicește și cine răspunde economic? Cine ar trebui să achite pagubele distrugerilor sociale și economice? Cum se poate preveni repetarea unor astfel de situații?

 

Se poate observa că întrebările de mai sus sunt interne unei comunități de oameni care cred în Dumnezeu, nu sunt din perspectivă externă științifică sau filosofică. Consecințele escrocheriei oamenilor lui Dumnezeu la scară socială completă, incluzând și persoanele care nu cred și felul în care acestea se pot apăra de efectele negative ale fenomenului ridică o agendă diferită. Șansele ca persoanele care nu cred să caracterizeze corect problema și să identifice soluții potrivite sunt nule. Ele însă vor formula diferite reprezentări externe care pot fi de folos și persoanelor religioase ca imagini parțiale asupra naturii problemei.

 

Acest text nu formulează răspunsuri. Este numai o invitație de a formula întrebări și a căuta răspunsuri. Gândirea este un dar de la Dumnezeu. Nu ne putem preface că nu l-am primit. Când refuzăm să mai gândim ajungem în situații care nu ne sunt de folos nici nouă, nici semenilor noștri. Este responsabilitatea persoanelor credincioase să gândească și să prevină pe viitor apariția unor astfel de fenomene.