Bucuriile lucrătorilor răi ortodoxiști și ortopeniști

 

Biserica nu are nevoie de câini să păzească turma credincioșilor, însă în rânduiala lumească a instituțiilor creștine a fost lăsat, pentru ispitire, să avem și câini politici. Rostul lor e să țină oamenii în țarcuri instituționale, unde să fie hrăniți lumește cu furaje politice. Turmele nu mai pasc libere, sunt crescute în mod intensiv.

 

Abel s-a transformat din păstor în Cain, agricultor și zootehnist. Transhumanța mai are loc doar pe ascuns.

 

Câinii paznici la noi sunt de două feluri: ortodoxiști pentru țarcul național și ortopeniști pentru țarcul european.

 

Ceea ce-i caracterizează pe toți este viclenia și lăcomia:

•           “Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.” (Ps. 21, 17)

•           “Aceştia sunt câini hrăpăreţi care nu se mai satură; sunt păstorii care nu pricep nimic. Toţi umblă în căile lor şi se silesc pentru câştigul lor.” (Isaia 56, 11).

 

Ei ne cer tăierea împrejur politică de un fel sau de altul, de care cei credincioși trebuie să ne ferim: “Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur.” (Filipeni 3, 2)

 

Viața creștină nu este de arătat ortodoxiștilor sau ortopeniștilor: “Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.” (Matei 7, 6).

 

Câinii politizării ortodoxiei știu însă ce îi așteaptă prea bine: “Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli [politici] şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” (Apocalipsa 12, 11)

 

Bucuria lor poate fi în primul rând Sfânta Împărtășanie după pocăință pentru lucrarea cea rea: “Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” (Matei 7, 27).

 

Odată făcut acest pas urmează pelerinajul lumesc firesc, cu bucuriile sale. Bucurii omenești după chipul lui Hristos, nu animalice după chipul afacerilor lumești politice.

 

Pentru câinii politici suntem datori să ne rugăm ca pentru dușmani. Pentru câinii adevărați, suntem datori să ne cerem iertare că i-am asociat celor rele.

 

Iertare creaturilor câini, care sunt lipsite de orice vină, își fac datoria. Oamenii care se poartă ca ei sunt cei ce greșesc și pentru că noi nu ne-am rugat îndeajuns.