S-ar putea că un model formal al teoriilor selecției de orice tip (naturală, culturală, economică, intra-mentală) să submineaze decisiv utilizarea teoriei selecției naturale în argumente ateiste și să trimită în desuetudine înfocata dispută creaționism-evoluționism.
Ipoteza este că prin stipularea unei divinități supreme, a supramundanului și a lumii ca și creație a sa se poate deriva un sistem de dezvoltare holist divin cu structura formală a oricărei entități productive (Iordache 2010), iar în cadrul său proiecte intraorganizaționale prin selecția divină a cărora are loc evoluția grupală (vetero-testamentar doar a poporului ales) și evoluția personală intra- sau extramundană, și prin selecția umană a cărora (în raport cu scopurile instrumentale divine revelate) are loc evoluția spirituală a omului. În cazul selecției divine relația matematică prin care se descrie efectul setului de variabile care descriu proprietățile interne ale entității teleologice asupra variabilelor de caracterizare a scopului nu poate fi stabilită în mod principial și însăși ideea de structură internă este lipsită de sens – în măsura în care nu interpretăm stuctural ipostazele divine, de exemplu (ceea ce ar fi o erezie). Pentru aplicarea modelului și la astfel de cazuri extreme epistemic și ontologic putem însă considera că funcția respectivă și entitățile structurale eventuale sunt principial incognoscibile, efectul observabil din partea obervatorului uman fiind același.
Interpretările încă nesusținute textual sugerate aici (1) nu angajează în nici un fel o eventuală derivare naturalistă a textelor sacre. Din contră, din perspectiva teologică s-ar putea argumenta, dacă structura formală a unităților selecției la care am ajuns se va dovedi că este prezentă în textele sacre, că discursul revelat este cel care întemeiază celelalte discursuri de tip selecționist, prin intermediul structurii formale menționate. Alternativ, se poate încerca susținerea afirmației că structura formală a unităților selecției în genere este o constrângere de tip transcendental relevantă pentru toate cazurile specificate ontologic. Evident această alternativă este ea însăși subsumabilă unui model teologic (catafatic) de interpretare a modelului formal.
Dacă luăm teologia catafatică mai degrabă drept o înfăptuire discursivă subsumabilă genului mai larg al faptelor de orice tip prin care într-o teologie patristică ortodoxă căutăm practice prezența lui Dumnezeu, decât ca pe un stil al unei abordări catolice mai degrabă ireconciliabile cu cea ortodoxă autentică (deci dacă reducem efortul teoretic la un tip de efort practic și facem din stilul și producția intelectuală catolice un epiciclu dezvoltat printr-un soi de reductionism din dogma și trăirea mistrică ortodoxe), atunci o apologetică formal-evoluționistă ar putea fi de folos și în ortodoxie.
Notă:
(1) Ideea interpretării prin grilă formal-evoluționistă a unor texte biblice este rezultatul unor discuții cu filosoful Madeea Axinciuc.
Referință bibliografică:
Iordache V (2010) The reconstruction of productive objects in Darwin’s “Origin of species”, in Flonta M, Staicu L and Iordache V (eds) “Darwin, the evolution of species and evolutionary thinking” (in Romanian), Pelican Press, Giurgiu, Romania, pp 75-108
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu