Praga, această inimă a Europei

A fi în Praga înseamnă a fi într-un templu al sărăciei construit cu oasele înaintașilor. Ca localnic trăiești din vânzarea vizionării acestui spectacol, al vizitării morților tăi de către alții, plătitorii. De aceea nu ai cum să îi iubești. Praga este un oraș de gheață și are un cer electric.

Ai grijă ce mănânci de pe jos, pentru că zborul ți s-ar putea sfârși curând.

După ce ai rotit în jurul turlelor căutând mireasma dumnezeiască poți intra la muzeul înconjurat de cârciumi în care s-au transformat mănăstirile. Nu căuta spiritualitate în Praga, 60% dintre cehi se declară atei.

Drumul spre cer are aici o conotație strict fizică.

Fermecătorul om cu glugă ne dezvăluie esența turismului durabil, alternativă la activitățile industriale care au făcut atâta rău omenirii.

Kitsch-ul, iată ce are cea mai mare căutare. Simbolistica trialogului omului ateu (sfânta lui treime) este un nimb pentru care merită cu prisosință să venim aici.

E timpul de prânz într-o ambianță medievală. La preț mai puneți 10 procente obligatorii, serviciul nu este inclus.

Chiar și Einstein a mâncat aici, și s-a apărat de ploaie.

După o vizită la muzeul Kafka pelerinii și mai ales pelerinele doresc să se reculeagă în fața unui monument memorial mișcător.

O, dar câte nu sunt în frumosul oraș Praga ! Deși întunericul nopții le-ar putea ascunde, le auzi șoaptele împrejur (marijuana, coca ?)

Vizită plăcută !