Descrierea fenomenului (compilație după scrieri ale Sf. Arsenie Boca):
"Cugetul sau conștiința e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om și același ochi cu care vede omul pe Dumnezeu.
Din copilărie aduce omul înclinarea pentru Dumnezeu, indiferentismul sau necredința. De multe ori haosul îl anunță prima celulă a mediului: familia necreștină. Dumnezeu pe toți îi trimite înzestrați și în stare să fie drepți. Dar trecând ei prin poarta nașterii pământești, iau în spate poveri părintești, care-i spetesc și-i încovoaie spre pământ. Pe urmă, slăbiți de osteneala vieții și de mediul înconjurător, greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu.
Păcatul aceasta este: înfrângerea morală a sufletului de către un gând rău. Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători. A nu avea gânduri e tot așa de cu neputință ca și a crede că poți opri vântul. Gândurile, oricât de "nebune" ar fi, încă nu sunt înfrângeri și păcat, oricât se "impun" muncind mintea. Păcatul începe de la învoirea spre faptă și fapta propri-uzisă. De aceea toate gândurile trebuiesc spuse înainte de a se întări și de a birui mintea, căci de îndată ce sunt spuse le piere puterea de a obseda, asupri, stăpâni mintea.
Toți cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un șarpe.
Dumnezeu iartă neștiința, dar viclenia ba. Iar omul cu socoteală vicleană e acela care-și dă cu voia tinerețea dracilor, rămânând ca lui Dumnezeu să îi dea o bătrânețe distrusă.
Omul, slăbindu-i puterile, își dă seama că robește vrășmașului, căci de unde odată pruncii vavilonești erau micuți și-i lua în glumă, acum s-au făcut bărbați și-i simte cum îi fură puterile, iar lui, din multa păcătuire, i s-a stins puterea voinței de-a se împotrivi. Când avea puterile întregi n-asculta povața, iar acum, când nu le mai are, le-ar întoarce lui Dumnezeu, dar nu le mai are de unde. Toată vigoarea tinereții o dă cui nu trebuie, iar bătrânețea hârbuită umblă să o dea lui Dumnezeu.
N-ajungi la o bătrânețe liniștită, dacă nu te lupți din tinerețe.
E cu putință, pentru fericite excepții, despovărarea de sub o moștenire mizerabilă? Da, e cu putință, cu prețul și cu osteneala unei vieți curate."
Rugăciune către Maica Domnului:
Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești singură Preacurată și cu sufletul și cu trupul, ceea ce singură ești mai presus de toată curăția și întreaga înțelepciune și feciorie. Ceea ce singură toată te-ai făcut lăcaș a tot darului Preasfântului Duh și pe însăși puterile cele fără de materie, fără de asemănare le covârșești cu curățenia și cu sfințenia sufletului și a trupului. Caută spre mine pângăritul, necuratul și întinatul și cu sufletul și cu trupul, cu întinăciunea împătimirii vieții mele celei dezmierdate. Curățește-mi mintea mea cea pătimașă, spală-mi și îndreptează-mi gândurile mele cele rătăcite și orbite. Îndreptează-mi și povățuiește-mi simțirile mele. Slobozește-mă de obiceiul cel prea rău și urât, care de-a pururea, ziua și noaptea, mă tiranizează pe mine, al necuratelor mai înainte prinderi în minte și al patimilor. Oprește-mă de la tot păcatul cel cu lucrare, și îmi dăruiește trezire și socoteală deslușitoare, întunecatei și ticăloasei mele minți, spre îndreptarea greșelilor și a căderilor mele. Ca de întunericul păcatului și izbăvindu-mă, să mă învrednicesc a te slăvi, și a te lăuda cu îndrăzneală, pe tine cea singură adevărată, Maică a adevăratei Lumini, a lui Hristos Dumnezeul nostru. Că tu singură împreună cu Dânsul și printr-Însul, ești binecuvântată, și prea proslăvită de toată zidirea, cea văzută și cea nevăzută, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu