Două scrisori ale părintelui Ilie Cleopa către părintele Arsenie Boca interceptate de Securitate

„1950 iulie 6

Prea Cuvioase Părinte Arsenie,

 Cu cea întru Iisus Hristos frățească dragoste și cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, vă scriu aceste puține rânduri, care aș dori să vă gaseasca în momentul cel mai fericit al mântuirii și al cugetării spre cele Cerești.

 Părintele meu,

 De multa vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteți un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele însetate de apa vieții.

Mult am dorit si eu însetatul a mă adăpa din acest izvor al cuvintelor pline de înțelepciune ale P.C. Voastre, dar pentru lenea mea, am ramas încurcat cu grija vieții în spinii păcatelor mele care m-au tot încurcat si mă încurcă de a mă duce dupa hrana cea cuviincioasă și sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindcă, pentru păcatele si lenevirea mea nu am putut în timpul trecut a vă vedea și a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuință ca un frate mai mic și prost și care pentru lenevirea mea îmi pierd vremea cea mai scumpa decât toate cele de sub soare, în raspândire și moleșeala, m-am gândit să vă scriu aceste rânduri prin care mai întâi, cer iertare de întârziere, căci știu că trebuie să va scriu mai devreme, dar gândul că poate mă voi învrednici să vă văd m-a facut să tac cu scrisoarea, dar acum văzând iarași că altele mă împiedica a vă vedea, macar prin scris am dorit a vorbi.

Părintele meu,

Mai întâi țin să va mulțumesc din tot sufletul că totdeauna ați fost binevoitor și cu părintească dragoste față de smerita noastra obște și ne-ați trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-ați născut prin cuvânt, hrănindu-i pâna la o vreme, pâna ce ați socotit că pot sa se hrănească singuri și apoi i-ați îndreptat să vină aici la noi în maidanul nevoințelor vieții de obște, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu si Părintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ați născut în predicile de la Sâmbata când erați acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste și evlavie pomenesc numele P.C. Voastre la Sfintele rugăciuni și chiar în timpul vorbirei, nu fără evlavie amintesc de numele P.C. Voastre.

 Sunt oameni sinceri și merg cu Dumnezeesc dor în calea poruncilor Lui, desfatându-se întru ele ca întru toata bogăția, eu însa, sunt sărac și neiscusit și nu am cu ce să-i folosesc întru cele spre zidire caci nu am iscusința cea din lucrarea care să-i folosească tacând, dar dragostea lor și râvna trece peste toate și nu iau în seamă neputințele mele, pentru că pamântul rodește uneori și fără de lucrare. Mare bucurie ați face atât mie păcătosului, cât si părinților si fraților coviețuitori, ca să ne cercetați cu prezența P.C. Voastre, pentru că, cu toții vă păstrăm evlavie și dorim a ne învrednici de mântuitoarele învățături ale P.C. Voastre și vă rugam cu toții în numele Domnului nostru Iisus Hristos și al Prea Curatei Sale Maici, daca aveți putința să ne cercetați că mare mângâiere ați aduce cu aceasta sufletelor noastre.

 Mila Domnului nostru Iisus Hristos și a Prea Curatei Sale Maici să vă ajute să veniți pe la noi și să ne folosiți pe noi cei săraci și neiscusiți.

 Până atunci am dori să ne bucurați măcar cu o epistolă spre a noastră zidire și lămurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea și de este voia Lui, așa pentru noi ar fi neuitată. Mila Domnului să vă plătească dragostea si sârguința care ați depus și la scrierea Filocaliei, împreuna cu Părintele Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, că ați dat la lumină acest tezaur mistic și ascetic al Sf. Părinți, de unde se adapă cei doritori de a merge spre urcușul desavârșirii, cred că bunatatea și mila Domnului nu vă va lăsa nerăsplătiți, pentru această osteneală, pentru care v-ați sârguit a pune nutreț ales duhovnicesc în ieslea oilor Lui Hristos.

 La încheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoșii, iar dacă pentru aceasta nu suntem vrednici, macar a ne mângâia prin scrisoare.

Al P.C. Voastre mai mic si neiscusit frate în Hristos Domnul, care mă plec sărutându-va mâinile.

Stareț, Arhimandrit - Cleopa și soborul”

„1950 octombrie 29

 PREA CUVIOASE PĂRINTE ARSENIE,

Bine este cuvântat Dumnezeul milelor și al îndurărilor care pe noi păcătoși și smeriți, întru această nemernicie și vale a plângerii, cu economia Harului Său, ne face părtași patemilor și mângâerilor, dupa măsura dragostei și a credinței cu care nădăjduim întru judecățile dreptății lui.

PĂRINTELE MEU,

Mai întâi, cu smerite metanii, va rog să mă iertați pe mine păcătosul că din cauza lenevirii mele și a nepăsării am lăsat să treacă un timp îndelungat de când nu am scris, arătând prin aceasta și oarecare lipsă de dragoste, căci orice motiv a fost nu putea trece peste fericita dragoste, căci aceasta nu știe osteneală pentru bunătăți și nu caută ale sale întru toate. Știu că de voi vrea pot pune orice pricină, dar știu că pricina este o voire a păcatului și înainte mergatoare a lui este. Cred că de aceea și fericitul David cânta în Psalmii lui că sa nu pricinuim pricinuiri întru păcate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvântate a fost că dupa ce am scris o scrisoare către P.C. Voastră și ne mai primind răspuns am crezut că prin neiscusința celor înșirate acolo, pe hârtie, v-am făcut cine știe ce sminteală, căci niciodată nu am avut buna chibzuință în cuvânt și scris. Cauza este reaua mea așezare sufletească și întunecarea puterii de discernamânt a părții cei socotitoare a sufletului meu cel robit și încurcat de patimile cele din voință și din simțire. Dar, P.C. Voastră, care din mila Prea Înduratului Dumnezeu, aveți oglinda înțelegerii, cu duhovnicească lucrare curațită, puteți să nu vă smintiți de mine întunecatul și păcătosul dacă veți privi la mine și cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvântul și cu lucrarea, în rânduiala pruncilor, dar nu ajungându-i pe aceștia cu nerăutatea, căci știu că aceasta ni se cere de la Mântuitorul nostru ca să fim prunci cu nerăutatea, iar nu cu înțelegerea.

Altă pricină, ca și cea de mai sus, a fost că nădăjduim, ca între timp sa ne întâlnim pentru că numai atunci v-ași fi putut cere multe lămuriri de care am nevoie atât pentru neiscusința mea, cât și pentru cum aș putea să mai ramân a fi poreclit Stareț și a mă mai bizui a conduce sufletește și pe alții, cela ce am nevoie de a fi încă multă vreme sub conducător iscusit, căci știu că necuvios lucru este a paște leul de oi și cel nelămurit prin lucrare sufletele cele ce sârguesc spre Cer.

Și acum, ceea ce m-a făcut a tresări puțin din nepurtare de grijă spre cele de folosul sufletului meu și a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste și iscusință a Prea Cuvioșiei Voastre, îndrăznind iarăși a vă scrie, a fost sosirea în smerita noastra obște a unui frate, pe care P.C. Voastră, aratându-va dragostea, l-ați trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, în luna octombrie, din motive, dupa cât se vede, binecuvântate. Acest frate pe lânga bucuria ca a sosit la noi, ne-a adus si Iconița cu Bunul si Marele Pastor si Mântuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnatura P. C. Voastre si a iubitului frate în Hristos și ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul parinte Dometie (Cucuzel). Lângă iconiță și o scrisoare a P.C. Voastre, care vazând și auzind că este scrisa chiar de P. C. Voastră m-am bucurat foarte mult, căci pâna atunci nu am avut fericirea sa vă citesc vreo scrisoare, iar citind-o am vazut acolo smerită înțelepciune și duhovnicească dragoste, strâns legate și formând lanțul de aur al dreptei socoteli – care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea că era scris că doriți o zi – de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos – ca să ne mai vedem față către față, la care și eu am zis: să fie mila Lui și rugaciunile Prea Curatei Sale Maici și să aducă la îndeplinire, când va fi voia Lui, spre a noastra mângâiere.

Iconița si scrisoarea le pastrez cu multă evlavie și de câte ori îmi aduc aminte de P. C. Voastră le citesc și mă mângâi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos și cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici sa ne ajute sa ne întâlnim si în acest veac trecător, spre mângâiere și lamurire în cel viitor spre vesnică fericire.

Daca dorința v-ar face să mai știți cele de pe la noi vă spunem că până în prezent, cu mila Domnului și cu rugaciunile P. C. Voastre stăm cum stăm în cele spre zidire si în cele din afară de al Martei, spre vremelnică folosire.

Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite lui. Eu m-am întors din concediul medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastra de la Cotnari si o parte la Sihăstria, între vechii frati si ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos.

Ucenicii Prea Cuvioșiei Voastre, din această obște, monahul Serapion, fratele Vasile Târulescu, fratele Nicule Naghi și ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea și Iconița – acum de curând, toți se află bine cu rugaciunile P. C. Voastre. Atât ei și eu, cât și tot soborul vă dorim a vă vedea, când va rândui Dumnezeu, în mijlocul nostru, spre a ne folosi și a ne bucura și a ne mângâia de vederea cea împreună. De va fi mila Domnului, de care nu suntem vrednici.

Înca vă rugam, cu frățească dragoste și smerite închinăciuni, dacă vă mai vine vreun suflet care dorește viață monahiceasca de obște cu rânduiala ce s-a pus la noi, să-l îndemnați către această mică turmă, adunată în numele Domnului. Înca ne rugăm, dacă aveți bunavoință și vreme, a ne mângâia măcar prin câteva rânduri, dacă nu puteți cu venirea de față la noi.

Spuneți smerite închinaciuni iubitului frate, în Domnul, Dometie, pândarul viei lui Hristos.

Spre încheiere vă rugăm să primiți din partea noastră și a întregului sobor, smerite închinaciuni și duhovnicească dorire în Domnul.

STAREȚ
ARHIMANDRIT”

_____________

Sursa:

Corlean, N. (ed.), 2012, Părintele Arsenie Boca, o viață închinată schimbării vieții noastre, Ed. Agaton, Făgăraș, 36-40 (documente CNSAS publicate de cercetătorul Adrian Nicolae Petcu)