Despre trădare

Trădarea este un amestec de păcate majore. Iuda ne este singular ca om care a greșit în felul cum îl privim nu pentru că este un păcătos, toți suntem păcătoși, ci pentru că este un fel aparte de păcătos: un trădător.

 

Analitica trădării, ce include ea:

 

1) respingerea iubirii din neprețuirea ei, un fel de hulă implicită, adică respingerea a ce Hristos ne spune că este Însuși El. Dragostea și prietenia sunt lucruri rare, deși pretutindeni potențial prezente, a căror importanță nu o sesizăm decât când le pierdem.
 

2) mândria, îngerii căzuți vor să fie ei înșiși și nimic deasupra lor, respingând astfel chiar ceea ce le-a dat putința să fie cazuți sau necăzuți. Nu ne putem crea singuri, dar putem decide să ne distrugem singuri, din mândrie.
 

3) lăcomia, căutând ceva care ți se pare temporar mai bun, arginții, sau ce vei fi găsit tu în acele clipe, libertatea morții, mai multul sau mai bunul de pe această lume, uneori sub forma desfrânării, alteori sub forma altor plăceri și bunuri materiale. Lăcomia uneori e raționalizată prin neîncrederea în valoarea a ceea ce deja ai, în pofida evidențelor.
 

4) slava deșartă, când spui că nu îți poți permite să te ratezi întru Hristos, cu cineva sau pentru ceva, pentru că tu meriți mai mult. Diavolii îți vor șopti la ureche prin ceilalți: ai grijă, depărtează-te de El, vei ajunge să te ratezi cu El. Vino cu unii ca noi, te vom slăvi cu toții. (Notă: diavolul este un termen teoretic al cărui statut de realitate este de aceeași natură cu al atomului în cunoașterea științifică).
 

5) lenea, iubirea asumată prin consecințele ei, pentru Dumnezeu, țară sau un om oarecare, înseamnă muncă pentru a face fapte bune, dusă până la sacrificiu de sine. Dai mult și primești ce vrea Dumnezeu.
 

6) egoismul, prin excelență trădarea este un egoism prostesc chiar și pentru necreștinii din lumea aceasta, privind prin consecințe. De aceea ei spun că iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători: îi urăsc, nu vor să se afișeze cu ei, deoarece prostia lor îi discreditează, deși prostiile lor le sunt de folos. Un folos fie și pentru imaginea de sine: mai sunt și alții ca noi, ba chiar mai răi ca noi, atunci noi suntem normalul, orice sacrificiu e prostesc, uite unde ajung cei care au părut că îl fac. Bucuria de a muri și capra vecinului, iar, dacă se poate, chiar orice fel de capră posibilă, pentru că noi nu o vrem nu trebuie să mai existe.

 

Ce fericit este să devii dintr-un om mort un om viu, și ce teribil este să devii dintr-un om pornit pe calea vieții un trădător. Un Iuda mai mic sau mai mare.

 

Trădarea de oameni, în toate formele ei (de prieteni, de țară, în dragoste) este o formă atenuată a trădării de Hristos.

Trădarea în formele ei lumești nu poate veni decât din absența dragostei de Hristos, iar atunci când aceasta e clamată prin vorbe și comportament de suprafață, din fățărnicie.

 

Trădarea vine la sfatul celor stăpâniți de diavol, și o aplaudă inițial cei stăpâniți de diavol, până când cazi definitiv în ea. Apoi te disprețuiesc. Rămâi singur, prietenii își caută de treabă, moment când pe fondul mândriei tale ești atacat de ispita supremă, deznădejdea dusă spre sinucidere.

Cel mai puternic test pentru o prietenie sau dragoste este atunci când unul trădează pe celalălt sau pe altcineva. Durerea personală sau presiunea socială contra trădătorilor o pot depăși doar oameni cu valori morale puternice, singurii capabil de prietenie autentică.

Trădarea de țară nu poate fi iertată pentru că dragostea de țară nu este una personală. Nu are cine să te ierte.

 

Hristos l-ar fi putut ierta pe Iuda, așa cum l-a iertat pe Petru, dar Iuda nu a putut suporta să fie iertat. Măsura în care pot iarta oamenii care nu sunt Dumnezeu trădarea este direct proporțională cu starea lor duhovnicească. Este mult mai greu să vrei iertarea pentru trădare de la un om oarecare decât de la Hristos, pentru că trebuie să te smerești în fața unui om la fel de păcătos sau mai păcătos ca tine, și să te aștepți la ea, pentru că a ierta trădarea cu adevărat este de necrezut. De aceea trădătorii nici nu vor și nici nu se așteaptă, găsesc cu totul imposibil să fie iertați de oamenii obișnuiți.

Doar o minune poate să facă posibilă depășirea neîncrederii instaurate de diavol prin actul trădării. Dar orice minune este posibilă.

Dumnezeu să îi ajute, să îi lumineze pe trădători !