Între ani

Moartea lăsase urme ca de sanie

Pe câmpia acoperită de zăpadă.

De o parte era persoana ta,

De cealaltă persoana mea,

Iar pe mijloc zona de libertate.

 

Între cele două urme ale morții

Un câine pășea agale.

Sub blana lui pudrată de fulgi

Trupul scutura de bătăile inimii.

 

Acest grănicer al vieților noastre

Lent, dar neabătut,

Mergea după moarte

Spre orizontul câmpului alb.

 

La o rafală de viscol mă privi drept în ochi:

Asumă-ți libertatea, spuse.

Vezi biserica aceea de lemn?

Acolo este locul unde a fost îngropat

Trupul unui țăran frumos, puternic.

Eu sunt câinele lui. Eu merg acolo.

Printre tine și ea.

 

Îngerilor, spuse, îngerilor.

Sub chipul frumuseții voastre

Văd suferință.

 

Urmați-mă.

 

 

 



Rugăciune pentru noi

Mari sunt minunile Tale, Doamne !
Fă și cu noi, păcătoșii, minunea unui început bun.

Dă-ne înțelegerea neputinței noastre
Și duhul smereniei dăruiește-ni-l.

Aripi de rugăciune trezește în noi,
Crește în fiecare dragostea și răbdarea !

Talantul dragostei ajută-ne să-l înmulțim,
Roadele noastre să umple lumea de bucurie.

Sfânt și înfricoșător este numele Tău,
Înțelepciunea noastră este frica de Tine.

Retează-ne, Doamne, mândria,
Fă-ne să înțelegem că suntem în mâinile Tale.

Nu ne lăsa să ne închipuim altceva decât suntem,
Nu ne lăsa robi ai idealurilor noastre.

Rușinea noastră să fie doar în fața ta, nu a oamenilor,
Știm cine suntem, doar harul Tău ne poate liniști.

Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-ne viață,
Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletele noastre.

Fă bunătate de stârpește pe vrășmașii noștri
Și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletele noastre.

Dă-ne nouă să ducem crucea vieții împreună
Și suferința să ne fie bucurie ceas de ceas.

Pofta păcătoșilor va pieri în întuneric,
Puterea drepților se va înălța cu slavă.

Gata este inima noastră, Dumnezeule, gata este,
Cânta-vom și vom lăuda întru inima noastră.

Mulțumim, Doamne, că ne-ai pregătit unii pentru alții,
Mulțumim, Doamne, că ne-ai dăruit unii altora.

Mulțumim, Doamne, pentru dragostea Ta,
Mulțumim, Măicuță a Domnului, pentru acoperământul Tău.

Mulțumim, îngerilor, că ne-ați păzit,
Mulțumim, sfinților, pentru rugăciunile voastre.

Tărie, pace, bucurie,
Credință, nădejde și dragoste
Dă-ne nouă, Doamne !

Amin. Amin. Amin.

 

Surse: Psalmi



Băsescu Total War - de Bleen, & Crăciun fericit !

"Sînt și jocurile astea de strategie bune la ceva. E suficient să joci la Total War campaniile lui Alexandru cel Mare sau Napoleon ca să-ți dai seama că decisive nu sînt nici strategia, nici logistica, nici tacticile, nici circumstanțele. Nu sînt nici măcar foarte importante. Decisivă e doar îndrăzneala. Alexander și Napoleon Total War nu sînt nici măcar jocuri de strategie. Sînt jocuri de tupeu maxim, de ori la bal ori la spital, azi aici, mîine-n Focșani, p*la mea și patru bani, ce-am avut și ce-am pierdut. N-ai nicio șansă, n-ai nicio ieșire strategică, n-ai nicio opțiune tactică decît să-ți iei cuțitul și să te duci să scalpezi un tanc.

Pînă scot ăștia de la Creative Assembly un Băsescu Total War, vă zic eu că momentan, cel puțin la prima vedere, sîntem în deep shit pe partea politică. MRU era bun de preluat un imperiu gata făcut. Sau un regat, o republică sau un orășel de provincie (Țăndărei Total War). Sau o deconcertată la Botoșani.

Cu aceleași resurse, circumstanțe și raport de forțe, Băsescu îți cîștigă două mandate prezidențiale, Blaga și MRU pierd jenant sau onorabil Făureiul în turul I, primul, că n-a avut timp să ranforseze și că dezastruoasa moștenire a lui Boc, al doilea, că n-are poporul ideație. Și că, oricum, e valabil în ambele cazuri, nu e bine să te pui rău cu niminea, că nu se știe niciodată.

L-am votat în 2004 pe Băsescu cu entuziasm, dar nu așteptam cine știe ce de la el. Știam că nu are șanse să facă mai nimic, dar voiam acțiune. Voiam bătaie, scandal, păruială. Voiam să-i enerveze, să nu-i lase să le priască. Am stat departe de politică din 1997 pînă în 2004 și nu știam mare lucru, nu mă uitam la teve, nu citeam ziare, nu urmăream deloc scena politică, dar știam că Năstase călărește cu aroganță un imperiu strivitor și că Băsescu e un scandalagiu perseverent. Scandalagiu mai ales cu fapta, nu cu vorba. Habar n-aveam în ce ape politico-doctrinare se scaldă (știam doar că e fesenist, motiv pentru care în turul 2 la alegerile pentru Capitală din 2000 nu am fost, că nu aveam de gînd să aleg între doi feseniști). Însă în ăia 4 ani de domnie a lui Năstase, în toată lipsa mea de interes pentru politică răzbăteau cîteva știri despre Băsescu și despre contrele lui cu Năstase și Imperiul Pesedist.

Deși l-am votat cu speranță și entuziasm, nu l-am votat pentru ”Să trăiți bine!” (nici nu țin minte să fi dat atenție în vreun sloganului respectiv – și nimeni nu i-a dat atenție, sînt convins – oamenii nu trăiau rău în 2004), l-am votat nu pentru moralitate și studii (nu eram la curent cu ceva imaculat să măreț pe partea asta la respectivul personaj), l-am votat nu sperînd că e Cavalerul pe-un Cal Alb sau Albă ca Zăpada (nu cred în tîmpeniile astea și nici nu am astfel de așteptări de la politicieni), l-am votat că după opt ani de Constantinescu și, mai ales, Năstase, mă plictisisem. Voiam acțiune, voiam scandal, sînge pe pereți. Voiam indignare și revoltă în fața nedreptății. N-avem puterea să-i oprim, dar măcar să fie viol, nu căsătorie. L-am ales pe Băsescu fără să am cine știe ce așteptări. Pe principiul țiganului făcut săpun: ”Dar nici de-al dracu nu fac clăbuci!” Asta e, sistemul e atotputernic, nu avem cine știe ce șanse în fața lor, dar măcar marinarul ăsta țăcănit îi face la nervi. Măcar le zgîrie Ferrariul cu cheia de la garsoniera din Rahova. O minimă satisfacție răutăcioasă.

După 8 ani de Băsescu, așteptările mi-au fost depășite cu mult. Dacă te gîndești că în 2003 regimul Năstase părea de neclintit pentru zeci de ani, dacă te gîndești că Băsescu a făcut tot ce a făcut aproape singur, că a făcut împotriva lor, aliindu-se și folosindu-se de ei, dacă te gîndești că ”forțele democratice” nu au trecut niciodată electoral de 30% (”ei” fiind majoritatea și în interiorul ”forțelor democratice”) și că orice alianță care a reușit ceva în acești opt ani de Băsescu a fost formată în proporție de 80% din ”ei”, realizările ultimilor opt ani sînt incredibile. Chiar sînt incredibile. Faceți o analiză a partidelor politice, a politicienilor care le compun, a membrilor acestora de rang doi și trei, faceți o listă a finanțatorilor vieții politice, o analiză a administrației statului, și veți vedea că e incredibil ce s-a întîmplat în ultimii opt ani. Uitați-vă la cîți aliați au avut Băsescu, Macovei și ceialalți ”reformiști” în PSD, PNL, PDL, PC , UDMR, mass-media, societatea civilă, sistemul privat care finanțează politicul și vă veți da seama că aceștia au realizat aproape imposibilul în acești ani. În septembrie 2002, martie 2003 sau octombrie 2004 nu speram mai nimic și nu vedeam nicio ieșire. Știu, sîntem în 2012 și nu am ajuns la liman. Și nu vom ajunge niciodată. Se joacă însă. Avem parte de acțiune. Și ăsta cred că e criteriul după care trebuie să ne alegem în continuare politicienii care să ne reprezinte: să fie bătăioși. Cînd ei sînt 80% și noi 20% (așa era și acum 2 ani, acum 5 ani sau acum 11 ani) nu ai de ales decît să fii bătăios.

Știu că acum e la modă să spui că vrei un lider altfel, că nu vom avea un al doilea Băsescu și că nici nu e nevoie. Poate că nu vom avea un al doilea Băsescu dar nu avem nevoie de un lider ”altfel”. Indiferent din ce mediu vine, ce background social, educațional sau profesional are, trebuie să fie bătăios."

__________

Crăciun fericit !

 

 

 



Surse: http://www.revista22.ro/-basescu-total-war-21423.html, foto Dragoș Alexandru Iordache

Diavol contra diavol

Iconomia dumnezeiască aduce diavolii unul împotriva celuilalt pentru ajutarea persoanelor bântuite de ei.

Am văzut diavolul lăcomiei luptat de diavolul mândriei, atunci când persoana lacomă la mâncare vrea să arate bine pentru a fi lăudată de alții sau a putea face lucruri pentru care să fie lăudat de alții. Am văzut diavolul lăcomiei luptat de cel al curviei, atunci când pentru a plăcea unei persoane de sex opus pe care o dorește persoana lacomă începe să țină la siluetă. Am văzut diavolul hoției și minciunii luptat de diavolul mândriei atunci când, pentru a nu fi dat în vileag și desconsiderat de alții, cei care mint sau fură decid să nu o mai facă. Am văzut diavolul mândriei luptat de cel al iubirii de arginți, atunci când pentru nu pierde bani persoana mândră se poartă cu modestie. Am văzut diavolul slavei deșarte prin cunoaștere științifică luptat de cel al slavei deșarte prin cunoaștere filosofică atunci când persoana vrea să înțeleagă toată iconomia dumnezeiască, să mute marea în gropița minții ei.

 

După ce diavolii se slăbesc unul pe altul omul e mai pregătit să primească ajutorul direct al lui Dumnezeu.

 

 

Nedreptatea

Nici un dar nu este mai mare decât nedreptatea.

Când a murit nedreptatea s-a născut diavolul.

Nu a mai fost nici un obraz de întors,

Nu a mai fost singurătate,

Nici un gând de foc,

Nici o lumină.

 

A fi pedepsit pe nedrept e bucuria adevărată.

Ea deschide poarta muntelui de urcat,

Ea împinge pe drumul tăcerii,

Trezește la viață sufletul,

Mângâie inima,

Învie.

 

De pe acest drum nu mai revii niciodată,

Dreptatea ți se schimbă în dragoste,

Cuvintele rotind centrifug

Se îndepărtează

Cu tine odată

Da.

 

Orice dar cât de mic este mai mare decât dreptatea,

Când s-a născut nedreptatea a murit diavolul,

Celălalt obraz a putut fi întors,

A renăscut singurătatea,

Rugăciunea,

Lumina.

 

Crucea de la Mihai Vodă

Da ! Da ! Da ! Da !

Când aerul s-a așezat greoi

Și deasupra mea nu a rămas decât

Spațiul vid
 

Da  !

Am afirmat încă o dată ceea ce am văzut

Când eram în genunchi:

Nedreptatea în balanță cu dreptatea.

Nemișcat stăteam, neclintit,

Neputând decât să strig:
 

Da !

Sunt patru cuvinte în patru colțuri,

Dar un singur adevăr.

Sunt patru drumuri în patru direcții,

Dar un singur semn.

 

Îți tremura vocea azi când ai spus:
 

Da !

Răul intră și iese cu vântul,

Balanța tremură între pumnii lipiți de piatră,

Cineva aleargă, se îndepărtează tot mai mult,

Aud în depărtarea lui.

 

De acum orice cuvânt voi tăcea,

De acum cine aleargă închide cercul,

De acum cine se apropie spune:
 

Da !

 



Ce înseamnă muntele

"Pe munte S-a născut, pe munte S-a schimbat la Față, pe munte S-a răstignit, de pe munte S-a înălțat la cer. De ce oare a iubit așa de mult Hristos muntele? Pentru că muntele este simbolul cerului, al raiului, iar valea este simbolul lumii, al durerii, al vieții acesteia atât de zbuciumate. De aceea se și ruga Domnul îndeosebi pe munte, iar la loc de șes predica"



_________
Sursa:
Arh. Ioanichie Bălan, 2008, Predici la praznice împărătești, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p20

Consecințe practice ale holismului de stat asupra creatorilor de cultură și știință

Una dintre consecințele practice ale holismului de stat aplicat în România (nu există nici o diferență din acest punct de vedere față de comunism, ceea ce diferă fiind doar tipul de stat) în cazul în care ai potențial de lider (fapt care se stabilește de către cei care se ocupă de potențiale resurse umane în primii ani de după facultate) este monitorizarea ta atentă. Ea are loc în special atunci când nu ești genul care să accepți controlul total al propriilor acțiuni.

În cazul în care se constată că setul tău de valori nu corespunde intereselor de stat așa cum sunt definite la acel moment acțiunile vor fi de discreditare. În cazul invers acțiunile vor fi de propunere de implicare în funcționarea statului.

Interesante sunt procesele de tranzitie de la prima la a doua situație sau cele care au loc atunci cand situatia este ambiguă. În acest caz acțiunile vor fi de training, provocări permanente, stress, pentru a observa reacțiile considerate reale, autentice, conform unor standarde de realitate stabilite pe baze psihologice profesionale. Ele se fac prin rețeaua de persoane apropiate celui in cauza deja implicate in functionarea statului. Între ele există comunicare în această privință decuplată de comunicarea cu cel în cauză, oricât de apropiate ar fi prieteniile respective.

Interesante sunt și situațiile de neadecvare la valori noi de stat după ce ai fost eligibil prin prisma valorilor vechi. În mediul academic ea este ilustrată de trecerea de la valorile epocii Iliescu-Năstase la cele ale epocii Băsescu-Funeriu. Ele pot duce la un demers de recuperare a celor care inițial se considera că trebuie discreditați și eliminați și la unul de eliminare a celor cu valori neadecvate care deja ocupă poziții de decizie (prin discreditare, prin scoatere la pensie, etc).

Așa cum spunea regretatul profesor Manoleli va exista întotdeauna un dosar al celor cu potențial de lider care, în cazul în care te lansezi în politică și ajungi să ocupi funcții în stat, să poate fi folosit pentru a-ți controla deciziile atunci când tinzi sa iei decizii care deși sunt în acord cu fișa postului nu sunt in acord cu ratiuni de stat necunoscute tie din pozitia pe care o ocupi.

Piața politică este o secundă ca putere (capacitate de influență) în raport cu rețeaua intereselor de stat atunci când se practică holismul de stat. Nu am idee dacă există un stat realmente non-holist. Asta s-ar putea stabili printr-o cercetare ce ține de domenii politologice și sociologice. Puțin probabil să fie finanțat așa ceva în state holiste. De aceea nici cercetarea politicilor reale din spatele a ceea ce numim dezvoltare durabilă nu poate fi finanțată.

Dezvoltarea piețelor private pentru producția de cultură și știință ca formă particulară a culturii reduce presiunea de acest gen asupra creatorilor de cultură și știință. Nu este cazul în România. De aceea și diversitatea și intensitatea producției culturale și științifice nu se va compara niciodată în România cu cea din statele care fac parte din sisteme socio-economice avansate succesional, cu piețe private semnificative sau dominante.

Instrumentele și acțiunile specifice holismului de stat inhibă, dintr-o perspectivă a evoluției culturale, procesele de mutație (asociate creativității personale). Probabil că aceste instrumente și acțiuni sunt prezente într-o anumită formă în orice stat, dar ele trebuie să fie decuplate cât mai mult posibil de procesele reale de producție culturală și științifică în măsura în care scopul statului este servirea intereselor cetățeanului. Existența unui nivel operațional de producție necontaminat de interesele de stat este crucial pentru orice stat care nu vrea să rămână blocat în proiect (în sensul d-lui Liiceanu).

Dar care stat nu vrea să rămână blocat în proiect, ce fel de cetățeni trebuie să reprezinte el?

Acei cetățeni care consideră valoros a cunoaște ceva, care împărtășesc idealul iluminist al progresului prin cunoaștere. Din punct de vedere politic poate fi funcțional un stat iliminist doar dacă există o masă critică de astfel de preferințe.

Este discutabil dacă în România avem de a face cu o astfel de situație sau nu. Inexistența unei piețe de cercetare private exceptând burse cu valoare simbolică arată mai degrabă că nu este cazul.

Durerile facerii unei societăți avansate cognitiv sunt firești, iar treaba oricărui român care crede în asta și lucrează în domeniu este să își vadă de muncă indiferent de interferențele mai mult sau mai puțin frumoase și folositoare ale sistemului.

___________

Sursa foto: http://www.turistik.ro/romania/aiud/monumentul-calvarul-aiudului-

De ce trebuie tații orășeni creștini să tragă de fiare

Orice fiu își dorește un tată strong, iar în lumea liceenilor cu țigara în colțul gurii prin curte sau palmată pe holuri nimic nu e mai eșuat decât mersul la biserică.

 

My dady is the strongest, with his Land Rover, isn't he? Dar dacă apare cu metania la mână și pe jos ceva nu e în regulă cu el. Deci nici cu mine?

 

La țară soluțiile compensatorii de imagine masculină sunt călărirea pe un cal mare, spartul nucilor cu podul palmei, sau strângerea de mână de parcă ai strânge un urs - o palmă care a ținut sapa o viață.

 

La oraș nu avem atâtea posibilități. Pentru a ne consolida imaginea de tați credibili se recomandă power training.

 

The right tool for the job:

 



 

 

Ce se deschide brusc, se (poate) închide brusc

Fie 1) din inerție urmată de reacție și contrareacție, fie 2) pentru că și-a consumat întreaga energie pentru deschidere, fie 3) pentru că așa este proiectată, gândită.

 

Din lumea interioară, a sinelui său, omul fie iese pentru că nu poate sta înăuntru din cauza suferinței, lipsei de sens cu sine însuși, fie alege să iasă pentru că are ceva de făcut în lume.

 

Cazurile 1 și 2 sunt specifice omului care nu poate sta înăuntru. Cazul al treilea este specific celui care alege să iasă, el poate alege și modul în care să iasă. Prin firea lucrurilor primul pattern comportamental este specific feminin, al doilea este specific masculin. Cazurile reale sunt pe un gradient între cele două extreme în funcție de structura personalității fiecăruia.

 

Într-o paradigmă militară primul caz s-ar putea numi atac prostesc, al doilea s-ar putea numi atac la disperare, iar al treilea s-ar putea numi blitzkrieg. Eficiența lor în atingerea scopurilor crește în această ordine, pentru o cantitate de resurse sufletești dată.

 

Durabilitatea unei relații umane depinde de capacitatea persoanelor respective de a schimba modul de deschidere, o dată luarea la cunoștință făcută. Aceasta este posibil cu ușurință pentru cazul 3 și mai greu pentru cazurile 1 și 2, care în general sunt recurente, asociate unor satisfacții emoționale pe termen scurt, nu unor scopuri de viață pe termen lung.

 

Comportamentele de tipul 1 și 2 sunt indicatori de (hiper)sensibilitate, cel de tipul 3 un indicator de autocontrol. Cele două extreme tipologice tind după închidere să se compenseze psihologic prin comportamente declarativ inverse: autocontrol căutat (cu lumânarea) la hipersensibili și hipersensibile, tentative emoționale (ușor penibile) la fetele și băieții cool. Fiecarea vrea să își arate lui și celuilalt că nu el, că celălalt.

Deschiderea se poate face din considerente materiale (plăceri - mascate sau nu cu sentimente frumoase declarate, alte rezolvări de probleme lumești) și spirituale. Și lupta spirituală poate fi dusă prostește sau cu epuizare. Scopul bun nu implică înțelepciunea. Există blietzkrieg și întru mântuire, ca parte dintr-o strategie mai amplă, cu decizii de oportunitate a deschiderii luate pe baza discernământului.

Ca regulă generală, orice deschidere între persoane cu valori complet diferite tipologic (materiale vs. spirituale) duce la o relație sortită închiderii. Dar închiderea o va face întotdeauna cel cu valori (la momentul când are loc decizia) preponderent materiale. Regretul nu poate avea loc din aceeași stare, ci din alta mai spiritualizată.

 

Pe de altă parte, în lume este preferabilă orice fel de deschidere în fața night and day dreaming-ului. Orice floare este frumoasă, oricât de puțin ar trăi. Cui îi plac florile de plastic... asta e închidere.

Relațiile oficializate evoluează către flori de plastic dacă nu există o permanentă disponibilitate la redeschidere după inevitabilele închideri asociate oboselii sufletești în fața dificultăților vieții. Redeschiderea dincolo de un anumit moment în viață nu se mai poate face decât din considerente spirituale, datorită epuizării resurselor materiale emoționale și trupești.

Cea mai frumoasă floare este rezultatul unei lupte spirituale a fiecăruia în doi.

Cea mai frumoasă floare moare deschisă.

 



 



Sursa foto: http://www.em.ca/garden/native/nat_impatiens_noli-tangere.html

Angela Merkel: creştinismul este cea mai persecutată religie a lumii

http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/angela-merkel-crestinismul-este-cea-mai-persecutata-religie-lumii

Vinde-l pe celălalt ca pe tine însuți !

În general ne orientăm către expresii ușor de memorat cu conținut pozitiv. Cine nu știe vorba iubește-l pe celălalt ca pe tine însuți ? A spus-o prietenul Hristos. Și, totuși, puțini o ascultă, deși mulți o știu.

Deși nimeni poate că nu știe vorba vinde-l pe celălalt ca pe tine însuți (probabil că ceva ceva știe, totuși, despre ea, de vreme ce a fost curios să citească această postare), mulți o ascultă. Ce ascultă ei însă? Despre ce este vorba în această vorbă? Și cine o spune?

 

În primul rând se poate pune problema ce înseamnă să te vinzi pe tine însuți? Păi înseamnă exact asta, să ai un preț pentru care faci orice, dincolo de care, pe foame mare ca azi în România, cum se exprimă unii amici, anything goes. Vreau să îmi cresc familia, o fac și vânzănd prietenii. Vreau un job securizat, dă-i în ... de morali ! Dragostea e un kitsch. Intelectualii să fie slugi. Citez dintr-un comentariu la un post mai vechi: "Ce s-ar face țara asta fără "intelectuali neaserviți" ca tine :)))" (http://virgiliordache.blogspot.ro/2012/11/romania-sub-ocupatie-de-adalbert-klein.html).

Dar se pare că nu e vorba de a vinde resursa umană personală. Nu despre asta vorbim. Ci de a vinde orice aș putea face. Absolut orice. Eu sunt un obiect mercantil, nu mai sunt un temei de ființă. Ființa însăși devine marfă. Visul capitalist? N-aș zice. Visul oamenilor care au cedat poftelor lor, mai degrabă. Visul porcului care nu poate fi înghițit (cum poate fi înghițită broscuța, cel puțin de către experții cu stomac tare). Visul dracului.

Să faci pe nebunul când nu ești, să faci pe prietenul când nu ești, să fi altceva decât arăți că ești, de exemplu creștin când ești ateu, să pretinzi că ești sincer când minți și doar testezi piața emoțională a celorlalțit pe bani, bunuri, sau servicii, sau pur și simplu din distracție.

Să ziceam că ne-am lămurit. O provocare interesantă în continuare este să aflăm ce înseamnă să îl vinzi pe celălalt. L-am putea vinde doar dacă ne aparține. Ca să ne aparțină trebuie să ni se vândă, pentru că altfel nu avem cum lua ființa cuiva în posesie. Putem noi să fim posedați de cineva? Ridică cineva mâna când pun întrebarea asta? Nu. Fiecare găsește în el resursele de libertate pentru a nu se considera posedat (desigur, cu excepția celor posedați - despre ei doar compasiune). Mai multe mâini se ridică doar la întrebarea dacă puteam să posedăm pe cineva (aici e vorba de reveriile compensatorii ale celor dornici de putere, în general complexații).

Vinde pe celălalt ca pe tine însuți este idealul sclavilor. Iubește pe celălalt ca pe tine însuți este idealul oamenilor liberi.

A iubi este verb tranzitiv, a vinde este și el verb tranzitiv. Ceea ce diferă este conceptul de om. De aici diferă conceptul de stat și felul de a face politică. Felul de a-ți trata semenii, colegii la școală, colaboratorii la serviciu, apropiații din familie, totul.

Dar omul cum este, de fapt? Cum decidem fiecare pentru noi înșine.

Prima vorbă o spune Hristos. Pe a doua cine o spune? Diavolul.



Două cântece

Primul

Iată-mă cu ființa ta alături

Atent la respirarea sufletului tău

Ascuns lângă clavicula înmiresmată.

Sunt aerul pe care corpul tău îl atinge

Înțeleg adevărul simplu:

Mă inspiri, mă expiri,

Intru și ies pentru totdeauna

Cu tine.


Al doilea

Nu aș putea să mă întorc în timp

Să nu te fi cunoscut.

Nu vreau să mai fug

De sub ploia de har

Nici măcar pentru tine.

Cine privește în urmă

E stană de sare.

Uzi să alergăm înainte.