Consecințe practice ale holismului de stat asupra creatorilor de cultură și știință

Una dintre consecințele practice ale holismului de stat aplicat în România (nu există nici o diferență din acest punct de vedere față de comunism, ceea ce diferă fiind doar tipul de stat) în cazul în care ai potențial de lider (fapt care se stabilește de către cei care se ocupă de potențiale resurse umane în primii ani de după facultate) este monitorizarea ta atentă. Ea are loc în special atunci când nu ești genul care să accepți controlul total al propriilor acțiuni.

În cazul în care se constată că setul tău de valori nu corespunde intereselor de stat așa cum sunt definite la acel moment acțiunile vor fi de discreditare. În cazul invers acțiunile vor fi de propunere de implicare în funcționarea statului.

Interesante sunt procesele de tranzitie de la prima la a doua situație sau cele care au loc atunci cand situatia este ambiguă. În acest caz acțiunile vor fi de training, provocări permanente, stress, pentru a observa reacțiile considerate reale, autentice, conform unor standarde de realitate stabilite pe baze psihologice profesionale. Ele se fac prin rețeaua de persoane apropiate celui in cauza deja implicate in functionarea statului. Între ele există comunicare în această privință decuplată de comunicarea cu cel în cauză, oricât de apropiate ar fi prieteniile respective.

Interesante sunt și situațiile de neadecvare la valori noi de stat după ce ai fost eligibil prin prisma valorilor vechi. În mediul academic ea este ilustrată de trecerea de la valorile epocii Iliescu-Năstase la cele ale epocii Băsescu-Funeriu. Ele pot duce la un demers de recuperare a celor care inițial se considera că trebuie discreditați și eliminați și la unul de eliminare a celor cu valori neadecvate care deja ocupă poziții de decizie (prin discreditare, prin scoatere la pensie, etc).

Așa cum spunea regretatul profesor Manoleli va exista întotdeauna un dosar al celor cu potențial de lider care, în cazul în care te lansezi în politică și ajungi să ocupi funcții în stat, să poate fi folosit pentru a-ți controla deciziile atunci când tinzi sa iei decizii care deși sunt în acord cu fișa postului nu sunt in acord cu ratiuni de stat necunoscute tie din pozitia pe care o ocupi.

Piața politică este o secundă ca putere (capacitate de influență) în raport cu rețeaua intereselor de stat atunci când se practică holismul de stat. Nu am idee dacă există un stat realmente non-holist. Asta s-ar putea stabili printr-o cercetare ce ține de domenii politologice și sociologice. Puțin probabil să fie finanțat așa ceva în state holiste. De aceea nici cercetarea politicilor reale din spatele a ceea ce numim dezvoltare durabilă nu poate fi finanțată.

Dezvoltarea piețelor private pentru producția de cultură și știință ca formă particulară a culturii reduce presiunea de acest gen asupra creatorilor de cultură și știință. Nu este cazul în România. De aceea și diversitatea și intensitatea producției culturale și științifice nu se va compara niciodată în România cu cea din statele care fac parte din sisteme socio-economice avansate succesional, cu piețe private semnificative sau dominante.

Instrumentele și acțiunile specifice holismului de stat inhibă, dintr-o perspectivă a evoluției culturale, procesele de mutație (asociate creativității personale). Probabil că aceste instrumente și acțiuni sunt prezente într-o anumită formă în orice stat, dar ele trebuie să fie decuplate cât mai mult posibil de procesele reale de producție culturală și științifică în măsura în care scopul statului este servirea intereselor cetățeanului. Existența unui nivel operațional de producție necontaminat de interesele de stat este crucial pentru orice stat care nu vrea să rămână blocat în proiect (în sensul d-lui Liiceanu).

Dar care stat nu vrea să rămână blocat în proiect, ce fel de cetățeni trebuie să reprezinte el?

Acei cetățeni care consideră valoros a cunoaște ceva, care împărtășesc idealul iluminist al progresului prin cunoaștere. Din punct de vedere politic poate fi funcțional un stat iliminist doar dacă există o masă critică de astfel de preferințe.

Este discutabil dacă în România avem de a face cu o astfel de situație sau nu. Inexistența unei piețe de cercetare private exceptând burse cu valoare simbolică arată mai degrabă că nu este cazul.

Durerile facerii unei societăți avansate cognitiv sunt firești, iar treaba oricărui român care crede în asta și lucrează în domeniu este să își vadă de muncă indiferent de interferențele mai mult sau mai puțin frumoase și folositoare ale sistemului.

___________

Sursa foto: http://www.turistik.ro/romania/aiud/monumentul-calvarul-aiudului-