Da ! Da ! Da ! Da !
Când aerul s-a așezat greoi
Și deasupra mea nu a rămas decât
Spațiul vid
Da !
Am afirmat încă o dată ceea ce am văzut
Când eram în genunchi:
Nedreptatea în balanță cu dreptatea.
Nemișcat stăteam, neclintit,
Neputând decât să strig:
Da !
Sunt patru cuvinte în patru colțuri,
Dar un singur adevăr.
Sunt patru drumuri în patru direcții,
Dar un singur semn.
Îți tremura vocea azi când ai spus:
Da !
Răul intră și iese cu vântul,
Balanța tremură între pumnii lipiți de piatră,
Cineva aleargă, se îndepărtează tot mai mult,
Aud în depărtarea lui.
De acum orice cuvânt voi tăcea,
De acum cine aleargă închide cercul,
De acum cine se apropie spune:
Da !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu