Vinde-l pe celălalt ca pe tine însuți !

În general ne orientăm către expresii ușor de memorat cu conținut pozitiv. Cine nu știe vorba iubește-l pe celălalt ca pe tine însuți ? A spus-o prietenul Hristos. Și, totuși, puțini o ascultă, deși mulți o știu.

Deși nimeni poate că nu știe vorba vinde-l pe celălalt ca pe tine însuți (probabil că ceva ceva știe, totuși, despre ea, de vreme ce a fost curios să citească această postare), mulți o ascultă. Ce ascultă ei însă? Despre ce este vorba în această vorbă? Și cine o spune?

 

În primul rând se poate pune problema ce înseamnă să te vinzi pe tine însuți? Păi înseamnă exact asta, să ai un preț pentru care faci orice, dincolo de care, pe foame mare ca azi în România, cum se exprimă unii amici, anything goes. Vreau să îmi cresc familia, o fac și vânzănd prietenii. Vreau un job securizat, dă-i în ... de morali ! Dragostea e un kitsch. Intelectualii să fie slugi. Citez dintr-un comentariu la un post mai vechi: "Ce s-ar face țara asta fără "intelectuali neaserviți" ca tine :)))" (http://virgiliordache.blogspot.ro/2012/11/romania-sub-ocupatie-de-adalbert-klein.html).

Dar se pare că nu e vorba de a vinde resursa umană personală. Nu despre asta vorbim. Ci de a vinde orice aș putea face. Absolut orice. Eu sunt un obiect mercantil, nu mai sunt un temei de ființă. Ființa însăși devine marfă. Visul capitalist? N-aș zice. Visul oamenilor care au cedat poftelor lor, mai degrabă. Visul porcului care nu poate fi înghițit (cum poate fi înghițită broscuța, cel puțin de către experții cu stomac tare). Visul dracului.

Să faci pe nebunul când nu ești, să faci pe prietenul când nu ești, să fi altceva decât arăți că ești, de exemplu creștin când ești ateu, să pretinzi că ești sincer când minți și doar testezi piața emoțională a celorlalțit pe bani, bunuri, sau servicii, sau pur și simplu din distracție.

Să ziceam că ne-am lămurit. O provocare interesantă în continuare este să aflăm ce înseamnă să îl vinzi pe celălalt. L-am putea vinde doar dacă ne aparține. Ca să ne aparțină trebuie să ni se vândă, pentru că altfel nu avem cum lua ființa cuiva în posesie. Putem noi să fim posedați de cineva? Ridică cineva mâna când pun întrebarea asta? Nu. Fiecare găsește în el resursele de libertate pentru a nu se considera posedat (desigur, cu excepția celor posedați - despre ei doar compasiune). Mai multe mâini se ridică doar la întrebarea dacă puteam să posedăm pe cineva (aici e vorba de reveriile compensatorii ale celor dornici de putere, în general complexații).

Vinde pe celălalt ca pe tine însuți este idealul sclavilor. Iubește pe celălalt ca pe tine însuți este idealul oamenilor liberi.

A iubi este verb tranzitiv, a vinde este și el verb tranzitiv. Ceea ce diferă este conceptul de om. De aici diferă conceptul de stat și felul de a face politică. Felul de a-ți trata semenii, colegii la școală, colaboratorii la serviciu, apropiații din familie, totul.

Dar omul cum este, de fapt? Cum decidem fiecare pentru noi înșine.

Prima vorbă o spune Hristos. Pe a doua cine o spune? Diavolul.