Pe câmpia acoperită de zăpadă.
De o parte era persoana ta,
De cealaltă persoana mea,
Iar pe mijloc zona de libertate.
Între cele două urme ale morții
Un câine pășea agale.
Sub blana lui pudrată de fulgi
Trupul scutura de bătăile inimii.
Acest grănicer al vieților noastre
Lent, dar neabătut,
Mergea după moarte
Spre orizontul câmpului alb.
La o rafală de viscol mă privi drept în ochi:
Asumă-ți libertatea, spuse.
Vezi biserica aceea de lemn?
Acolo este locul unde a fost îngropat
Trupul unui țăran frumos, puternic.
Eu sunt câinele lui. Eu merg acolo.
Printre tine și ea.
Îngerilor, spuse, îngerilor.
Sub chipul frumuseții voastre
Văd suferință.
Urmați-mă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu